Articol de Cristian Geambașu - Publicat marti, 20 septembrie 2011 00:00 / Actualizat luni, 19 septembrie 2011 21:46
În urmă cu un an, marele muzician mărturisea în paginile Gazetei pasiunea sa pentru "o artă ca fotbalul"
S-a mai dus un "frumos nebun"! Johnny Răducanu s-a stins ieri, la vîrsta de 79 de ani, în urma unui stop cardiac. "La înmormîntarea mea vreau să vină cîini, pisici şi doi-trei oameni!", le-ar fi declarat el apropiaţilor. Gazeta vă oferă ocazia unui altfel de rămas-bun, reluînd fragmente din inteviul acordat de muzician lui Cristian Geambaşu.
- Maestre, cum v-aţi apropiat de lumea sportului?
- Bătrîne, am jucat hochei la Cluj şi eram un fundaş de o sută de ori mai bun decît Ţiriac. Am fost şi campion la nataţie, la 800 metri liber. Şi un spatist trăsnet! Mi-a plăcut şi rugby-ul, intram în linia a treia, dar m-am lăsat repede de sportul ăsta, că-mi nenoroceam mîinile şi nu puteam risca, la contrabas.
- Înseamnă că sportul v-a ajutat mult în devenirea dumneavoastră ca artist?
- Toată energia pe care am avut-o ca instrumentist venea din sport. Dacă nu făceam mişcare, clacam de mult timp! Şi acum sînt bolnav de diabet, am cinci by-pass-uri, am ajuns paradit rău, dar mănînc îngheţată. Asta e, încă mai am energie de la natură!
- Ce campioni v-au umplut tinereţea de suporter?
- Generaţia mea e cea cu Di Stefano, Kopa, Fontaine, Iaşin. Omule, eu i-am văzut jucînd pe băieţii ăştia, iar cu unii am fost şi prieten. De acolo a pornit slăbiciunea mea pentru fotbal. Şi i-am iubit pe toţi cei care au avut o nebunie pentru o artă ca fotbalul! I-am iubit pe cei la care talentul era amestecat cu inteligenţa. Altfel, nu funcţionează lumea!
- Cornel Dinu era un apropiat al artiştilor.
- Toţi erau băieţi drăguţi. Pe Dinu am văzut acum că îl strigă unii la mişto "Profesorul". Băi găinarilor, e profesor faţă de voi, care nici nu ştiţi să vă iscăliţi, nenorociţilor! Dinu e o persoană importantă, domne! Lasă că-l ştiu! Mergeam noaptea prin cluburi, el era cu actorii, iar eu veneam cu gagicile şi se mai luau securiştii de mine. Dinu se ducea la ei şi-i lua la înjurături: "Plecaţi, bă, de-aici, că ăsta e o valoare, şnapanilor!".
"Dobrin era o lumină!"
- De partea cui vă plasaţi în clasica dispută Hagi sau Dobrin?
- Eu sînt pentru Dobrin. Era o lumină. În zeama lui umană găseai o degajare plăcută. Avea talent, picioare egale, avea ochi şi la spate. O minte care funcţiona de jur-împrejur. Şi ce făcea prost făcea bine! Hagi e măsurat, pricepi nuanţele? E prea grijuliu, cu frică, fabricat. Îi lipsea plusul de naturaleţe al lui Dobrin.
- Pătimeaţi pentru Dinamo?
- Am fost întîi cu Rapiduleţul. Era acolo o lume incredibilă! Se duceau de dimineaţă pe stadion, cu lampa de gaz şi făceau acolo supa, aveau sticla de vin de 12 lei, mîncau, jucau table. Pierdea Rapiduleţul? Tot echipă mare era! Înţelegi cam ce a fost la echipa aia? Apoi l-am văzut pe "Peci" (n.red. - Iosif Petschovschi) cum a băgat-o în poartă, direct din corner, la un meci al lui CCA. M-am speriat rău!
- V-ascultăm!
- Venea cu gaşca de la CCA şi bătea cu 3-0 pe Dinamo în Groapă, iar băieţii ăştia care pierdeau se aliniau la intrarea spre vestiare şi-i aplaudau pe învingători. Să mor de mint! Iar lumea din tribune făcea la fel! Voila! Aţi rămas cu gura căscată, nu?
"Respectuos, ager la minte, cu şarm. Astea sînt lucrurile care-i trebuie unui om, nu neapărat să fii fotbalist, pur şi simplu!"
"Ilie Năstase e un bun al planetei. Am fost recent în Noua Zeelandă şi ce crezi că-i interesa pe-acolo? «Tell me about Nasty!». Na!"
"Fotbalul de azi mă deranjează. E prea rapid! Ce-i asta? Nu e uman!"
420 de lei pe lună era pensia lui Johnny Răducanu: "Să fie de capul lor! Statul român nu există!"
"S-a dus spre liniştea pe care nu şi-o dorea, dar de care poate avea nevoie. Ne-au legat multe întîmplări. Cum le-a spus tuturor că într-o noapte mai veselă de prin anii '70, în unul din barurile bucureştene, am reuşit să-l scot din ghearele unor securişti
care puseseră ochii pe el. Pentru că vorbea mai tare la adresa regimului de atunci, ca şi despre cel de acum, numai că acum nu-l mai băgau în seamă".
Cornel Dinu despre Johnny Răducanu
Johnny Răducanu, pe numele lui adevărat Răducan Creţu, s-a născut pe 1 decembrie 1931 la Brăila, într-o familie cu îndelungată tradiţie muzicală, datînd de pe vremea lăutarului Petre Creţu Solcanu. A urmat studii muzicale la Iaşi şi la Cluj, continuate la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti. A colaborat cu muzicieni celebri de jazz precum Art Farmer, Slide Hampton, Friedrich Gulda şi Guido Manussardi. Din 1987 devenise membru al Academiei "Louis Armstrong" din New Orleans.
