Articol de Răzvan Luţac - Publicat sambata, 16 aprilie 2016 10:27
Mă bucur când fotbalul e poveste spre scorneală, am emoții și apreciez spre maximum frumusețea unei calificări în stil Liverpool.
Spre maximum pentru că La maximum o poate face doar un fan. Fanul e cel care, la golul lui Lovren, îmbrățișează cuierul din care atârnă geci roșii, crezând că e vreun suporter în stare de șoc. Omul care se lovește rău la mână când ridică pumnul la reușită, însă vede vânătaia numai peste două dimineți. Când își va spune că încă doarme agitat după victorie și va muta colțarul mai la stânga, să nu-l mai pocnească-n somn.
Însă eu nu țin nici cu Realul, nici cu Atletico, nici cu Liverpool. Favorita mea seamănă cu Băile Herculane. A fost odinioară frumoasă, sunt sigur și că va mai fi. Și azi e minunată, pe bune că e frumoasă, însă plânsă, neîngrijită și părăsită. O cheamă Aston Villa.
Azi, nici nu contează că s-au jucat sau nu meciurile, Aston Villa a retrogradat din prima ligă engleză. Când echipa preferată cade chiar de ziua ta, îți dai seama că nuielușa de Sfântul Niculae nu e chiar un mit.
Chiar dacă se apropie Paștile, nicidecum Crăciunul.
De ce?
Mulți, dacă nu toți, mă întreabă de ce țin cu Aston Villa. Și de unde pasiunea pentru o echipă care, din cele 7 titluri, a câștigat 6 înainte de primul Război Mondial. Iar eu m-am născut după Revoluție.
Și pe bună dreptate! Liverpool. Manchester United. Arsenal. Chelsea. City. Tottenham. Băi, măcar un Everton, West Ham!
Villa, nici măcar un trofeu luat din 1996. 20 de ani în care Swansea, Blackburn, Middlesbrough, Birmingham City, Leicester, până și Wigan ori Portsmouth, ultimele două în liga a treia și a patra acum, au câștigat măcar o cupă.
Mai ales că e greu să ții cu o echipă din afara primelor enumerate. Pe bune! Păi dacă ajung undeva cu zâmbet tâmp pe față și mă-ntreabă lumea ce-i cu mine, provoc râs general dacă spun "a bătut Aston Villa, a dat Stilian Petrov o ștachie de la 20 de metri!". Chiar dacă-n ultima vreme n-am mai avut ocazia s-o zic.
FIFA și mix nordic-sudamerican
Am două variante. Una neoficială, cât să dea bine povestea. A doua, oarecum valabilă. Probabil, ambele sunt doar răspunsuri oficiale.
Îmi place să zic "jucam FIFA, prietenul meu își lua Arsenal, așa că eu dădeam <next> cât să nu ne alegem aceeași echipă".
Simpatică explicația, dar subțire.
Nu pentru fani. Aș fi ales Liverpool, poate Newcastle. Nici pentru istorie. Forest are două Cupe ale Campionilor, Villa doar una. Villa e fondată în 1874, pe când Stoke City apărea cu 11 ani mai repede.
Jucători? Poate, dar nu sunt sigur. În 2000-01, Schmeichel dădea gol în penultimul lui sezon în fotbal. În atac erau Vassell și Angel. Apăruse Olof Mellberg. Laursen. Ulises de la Cruz. Solano. Hitzlsperger. O combinație de nordic și sudamerican care se lega bine. Și se bătea cu topul. Indiferent că a fost top 2, top 4, top 6. Însă niciodată nume de clasă în formă maximă. Nici măcar vreun Rooney sau Bale multlăudat pe care să-l vindem ca viitor star la granzi. Milner, Young, Barry, Delph, toți au plecat la mai bine, însă toți cosesc gazonul cu “7”-le, nu cu vreo motocoasă fabricată-n Germania.
Până la urmă, nu contează numele. Îi găsim dincolo, pe Wikipedia. E vorba de altceva.
Calde, reci, pneumonii
Poate că asta-mi plăcea, că o băteau pe d-alde United și se încurcau când nu te așteptai, cu Derby, Leicester și Ipswich.
Apoi, cu O'Neill, au urmat sezoane la rând pe locul 6. Exact de ce aveam nevoie. Victorie, egal, surpriză, înfrângere nasoală, semifinală câștigată cu 6-4, câte un meci prin cupele europene, victorii cu Birmingham.
Pe bune. Când mai vedeți un profesor pe stradă nu vă amuzați că v-a dat la un moment dat 3 și l-ați boscorodit în gând un semestru întreg? Asta nu însemna că n-ați fi învățat, dar parcă 10-le pe linie nu mai are farmec prin liceu.
Însă copilașul nostru nu s-a mulțumit cu nota 8. Era răsfățat și a aruncat cu bani pe haine scumpe, dar subțiri. Și a intrat în viscol. A răcit câteva sezoane la rând, lumea l-a atenționat că o să facă pneumonie și o să cadă la pat. Dar și-a vândut și restul de haine și a ieșit în frig cu o pereche de bretele, pantaloni scurți și un papion pus pe gâtul gol.
Nu mai iese cu Paracetamol, ci cu internare. Azi, Aston Villa a retrogradat matematic. O pneumonie ce va ține cel puțin un an.
Revin. De ce?
Urmează dueluri pe stream cu Burton Albion, Rotherham și Brentford. Prezent.
Nu știu dacă ăsta e adevărul, nici nu vreau să-l aflu, dar echipa preferată nu ți-o alegi. E ca-n Harry Potter. Când vrăjitorii de clasa 0 își puneau o pălărie magică-n cap și erau repartizați pe case. Nu toți ieșeau la cele două principale, viperini și cercetași, mai picau și la alea secundare, care nu prea aveau succes în carte și-n film.
Pentru că nu îți trebuie neapărat o revenire într-un sfert de finală Europa League ca să îmbrățișezi un cuier. O poți face și-ntr-un meci cu Sheffield Wednesday.
Altfel, totul ar fi la fel de inutil ca un controlor de bilete într-un tren marfar.
* la mulți ani, Răzvan! Sorry pentru Villa (redacția GSP.ro)
