Articol de Cristina Negrilă - Publicat joi, 06 octombrie 2011 00:00 / Actualizat joi, 06 octombrie 2011 17:01
Gerard Pique a acceptat provocarea revistei "Salud y Medicina" (Sănătate şi Medicină) de a-i lua un interviu mamei sale, Dr. Montserrat Bernabeu. Unul dintre fotbaliştii la modă, printre cei mai buni fundaşi centrali din lume, a luat-o la întrebări pe la fel de celebra sa mamă, director al Secţiei de leziuni cerebrale al Institutului Guttmann, din Barcelona.
"În mod normal, eu sînt cel intervievat, de data asta însă, la invitaţia revistei Salud y Medicina, voi intra în rolul jurnalistului pentru un interviu cu mama mea, Dr Montserrat Bernabeu. Nu cred că i-am spus de suficiente ori şi nu cred că-i voi putea spune vreodată, cît de mult o admir pentru pasiunea şi devotamentul cu care îşi face meseria. Plus că e cea mai bună mamă din lume. Vreau să îi mulţumesc ei şi multor altor medici care lucrează cu devotament pentru ca persoanele cu dizabilităţi să ducă o viaţă mai bună. Ne-am întîlnit în biroul ei, de la Spitalul de reabilitare neurologică al Institutului Guttman" - Gerard Pique
- Mereu m-am întrebat, deşi nu ţi-am spus niciodată, cum reuşeşti cînd ajungi acasă, să te deconectezi de la munca ta de reabilitare a persoanelor cu leziuni cerebrale, ţinînd cont de încărcătura emoţională pe care o implică?
- E necesar şi indispensabil să o faci. Cînd intru în spital uit complet de lumea exterioară şi dedic toate eforturile şi toată energia mea încercării de a face ca viaţa persoanelor care au suferit o leziune cerebrală să fie mai uşoară. Munca la Institutul Guttmann implică nu doar să îţi exerciţi meseria de medic, ci şi să convieţuieşti cu handicapul sever şi tot ceea ce implică asta pentru pacient şi, mai ales pentru familia sa. Nu poţi evita implicarea emoţională, iar asta te macină. Trebuie să cauţi strategii pentru a supravieţui. Eu găsesc forţa asta în familia mea.
Sînt multe persoane care nu conştientizează ce pot păţi atunci cînd forţezi limitele. Am văzut asta la nişte prieteni. Dacă nu te-aş avea pe tine şi eu m-aş simţi invincibilă.
- O vizită la Guttmann ar ajuta la evitarea multor a accidente în trafic?
- Greu de spus. La Institutul Guttmann, conştienţi fiind de faptul că educaţia e cea mai bună cale de prevenire a traumatismelor cranioencefalice şi a leziunii coloanei vertebrale, cu sprijinul altor organisme, se desfăşoară un program de prevenire a accidentelor (a fost numit "Game over"). Obiectivul nostru este să le atragem atenţia tinerilor să se comporte responsabil, să adopte o atitudine prudentă şi să ia măsurile de siguranţă necesare. O persoană care a suferit un traumatism al măduvei spinării sau un traumatism cerebral ţine un discurs într-o sală plină cu tineri cu vîrste cuprinse între 14 şi 18 ani pentru a le povesti o experienţă personală, la persoana I.
- Leziunea cerebrală e ceva complex pentru majoritatea oamenilor. Ce e mai exact şi care sînt principalele cauze?
- Cînd vorbim despre leziuni ale creierului ne referim la orice leziune care apare pe creier după naştere. Cauzele sînt diverse, dar aş dori să mă opresc asupra a două dintre ele, pentru că se instalează brusc şi schimbă multe în viaţa oamenilor.
Traumatismele craniene sînt principala cauză a incapacităţii persoanelor tinere (cu un mai mare impact asupra grupului de persoane cu vîrste cuprinse între 15 şi 25 de ani) care au suferit leziunea ca urmare a unui accident rutier. A doua cauză este o boală cerebrovasculară sau un accident vascular cerebral. Cauza e lipsa fluxului de sînge sau o sîngerare în zona creierului. Aici e important impactul asupra persoanelor trecute de vîrsta de 60 de ani, fiind principala cauză a handicapului la adulţi. Se estimează că în Catalunia, la fiecare 45 de minute se produce un accident cerebral vascular!
- Se poate recupera complet o persoană după ce a suferit o leziune cerebrală?
- E destul de complex procesul. O muncă multidisciplinară al cărei rezultat depinde de mulţi factori: cauză, gravitate, extindere, vîrstă, cît de repede s-a început tratamentul etc. Prin urmare, aş spune că dacă leziunea e uşoară se poate obţine recuperarea totală, dar cînd leziunea e medie sau gravă e dificil să obţii o recuperare completă. Uneori obţinem rezultate funcţionale foarte bune, astfel încît familia observă anumite schimbări ale pacientului.
- Ne gîndim mereu la aspectul fizic atunci cînd vorbim despre recuperare după leziuni ale coloanei vertebrale sau leziuni cerebrale, dar cum vă descurcaţi cu partea psihică, nu doar a pacientului, ci şi a familiei?
- Cînd e vorba de o leziune la coloana vertebrală, creierul funcţionează perfect, există o incapacitate fizică în ceea ce priveşte componenta emoţională logică care o însoţeşte. În cazul unei leziuni cerebrale lucrurile sînt mult mai complexe. Creierul e organul care primeşte toată informaţia senzorială a corpului nostru, o integrează şi generează reacţiile adecvate, dar în creier mai găsim şi funcţiile cognitive, comportamentul, emoţiile. Cînd se produce o leziune acolo pot apărea modificări ale atenţiei, ale memoriei, ale procesării informaţiei, ale limbajului... asta pe lîngă alte schimbări de comportament, iritabilitate, agresivitate, dezinhibiţie, apatie... Să neglijezi importanţa familiei sau să nu o incluzi în procesul de recuperare e sinonim cu eşecul tratamentului şi poate avea repercusiuni negative în viitor.
- Cît de bine cunoaştem creierul uman?
- Putem spune că, dintre toate organele din corpul nostru, creierul e marele necunoscut. Ştim ce părţi dirijează majoritatea funcţiilor noastre şi cu fiecare zi cunoaştem mai bine mecanismele leziunilor şi cum să procedăm în faza iniţială pentru a minimiza extinderea şi severitatea leziunii. Nu ştim însă multe despre organizarea funcţională a creierului şi despre capacitatea sa de a se adapta la schimbări. Numim neuroplasticitate această capacitate de reorganizare şi de adaptare a creierului. Din cunoştinţele care stau la baza mecanismelor vom obţine o mai mare posibilitate de a stăpîni variaţiile plasticităţii cerebrale, şi, astfel, vom avea noi instrumente pentru a face din recuperare un tratament mai eficient şi orientat către maxima recuperare a funcţiilor.
- Localizarea leziunii cerebrale pentru a putea determina extinderea gradului de afectare e una dintre direcţiile studiilor actuale... Concret, la Guttmann, încotro se îndreaptă această cercetare?
- Să găseşti o legătură clară între locul şi/sau extinderea leziunii şi prognosticul evolutiv, şi anume, ce sechele vor rămîne pe termen lung, este unul dintre obiective. În prezent, nu există nici un studiu care să ne permită să spunem cu certitudine, în faza iniţială, care va fi rezultatul funcţional final. La Guttmann, direcţiile de cercetare în ceea ce priveşte leziunile cerebrale sînt axate pe a găsi această corelaţie, în tele-recuperare ca alternativă terapeutică în neuropsihologie, în inovaţia tehnologică, în variaţiile plasticităţii creierului, în neurofarmacologie şi tratamentul tulburărilor de deglutiţie.
- Practicarea zilnică a unui sport ajută la o recuperare mai rapidă şi mai eficientă cînd e vorba de leziuni cerebrale?
- Cu siguranţă şi nu doar la asta ajută, ci şi pentru te menţine în formă psihologic şi fizic. De fapt, Jocurile Paralimpice au ca precedent o competiţie sportivă organizată din 1948 într-un spital din Anglia, de către Sir Ludwig Guttmann, cel care poate fi considerat părintele Neuroreabilitării, pentru că a fost primul care a schimbat tratamentul şi speranţa de viaţă a persoanelor cu leziuni ale măduvei spinării. Acest neurochirurg evreu din Germania a folosit sportul ca instrument pentru a îmbunătăţi capacitatea fizică, starea emoţională şi nivelul respectului de sine a soldaţilor care au suferit o leziune a coloanei vertebrale, după Al Doilea Război Mondial. (sursă: saludymedicina.org)
Institutul Guttman - Spital de Neuroreabilitare, din Barcelona
Inaugurat în Barcelona, în 1965, Institutul Guttmann a fost primul spital din Spania pentru pacienţi cu traumatisme vertebro-medulare şi leziuni cerebrale. În prezent, este găzduit într-o clădire modernă, cu o suprafaţă de 17.000 de metri pătraţi.
O echipă de aproximativ 400 de practicanţi şi un record de 11.000 de pacienţi fac ca institutul să fie unul dintre cele mai avansate şi căutate spitale din această categorie.
Institutul Guttmann este un spital pentru tratament chirurgical, tratament medical şi reabilitare totală a pacienţilor cu traumatisme vertebro-medulare, probleme apărute în urma leziunilor creierului şi a altor dizabilităţi neurologice.
Fiecare pacient admis în centru este preluat de o echipă formată numai pentru el. Echipa din care fac parte medicul de reabilitare, o asistentă, un fizioterapeut, un asistent social ,un psiholog sau un neuropsiholog, în funcţie de caz (pentru pacienţi cu traumatisme craniene sau cu leziuni cerebrale). Membrii acestei echipe vor fi responsabili de tot procesul de îngrijire.
