Articol de Theodor Jumătate - Publicat marti, 13 ianuarie 2015 00:00 / Actualizat marti, 13 ianuarie 2015 13:06
"Orice vis mare începe cu un visător, care are puterea, răbdarea şi pasiunea de a găsi stelele ce pot schimba lumea", spunea cîndva, demult, Harriet Tubman, o figură emblematică a Americii.
Visătorul este Boloni. Iar visul său, marele său vis, a fost Ronaldo. El l-a observat la juniorii lui Sporting pe băiatul firav din Madeira, el i-a remarcat calităţile la numai 17 ani şi a crezut din prima clipă că puştiul cu păr ondulat va schimba lumea fotbalului.
"Îmi aduc aminte că atunci, în vara lui 2002, cînd încă nu debutase oficial, am strigat la Cristiano în finala unui turneu din Spania, supărat că pierduse mingea la un dribling.
Imediat, a sprintat înapoi, a recuperat balonul şi m-a privit, ca şi cum mi-ar fi zis «Am înţeles ce am greşit». Pentru mine, Ronaldo pe care îl cunoaştem astăzi s-a născut în acea zi", a spus Loţi într-un interviu din L'Equipe.
Încă din 2002, antrenorul îi anunţa pe portughezi: "Iată-l pe viitorul Eusebio!". A fost luat drept un lunatic. Dar visătorul ştia că simţul său extraordinar nu-l înşală. Şi nu l-a înşelat. Cristiano e poate mai mare decît Eusebio. Însuşi Eusebio o ştia.
După 12 ani, Ronaldo este "fotbalistul perfect", cum îl descrie Ruud Gullit. Cel mai bun din lume. Steaua lui Real Madrid. Care cîştigă a treia oară Balonul de Aur.
În decembrie 2008, lusitanul-minune primea primul Ballon d'Or alături de Boloni, în redacţia France Football (foto). "Nu o să-l uit niciodată pe Mister. Am avut atît de mult de învăţat de la el". Se înclina în faţa antrenorului. A Visătorului.
