Cosmin Contra face o analiză la rece a prestaţiilor de la Euro şi spune că România nu avea jucători pentru a-şi etala şi veleităţile de atac.
– Cosmin, vrei să vorbim despre un turneu final frustrant prin prisma ratării calificării sau despre un Euro onorabil, cu cele două egaluri scoase cu Franţa şi Italia?
– Bun, sînt două interpretări diferite! Depinde cum vrei să vezi lucrurile! Dar eu cred că trebuie să începem discuţia amintindu-ne că, după tragerea la sorţi, nimeni nu dădea vreo şansă României. Eram deja scoşi din orice calcule! De fapt, ce ne-a arătat realitatea?! Că am remizat cu două forţe precum Franţa şi Italia, am fost la opt minute de o calificare istorică, pe care o obţineam dacă Buffon nu apăra şutul lui Mutu din acel penalty, şi am contat în economia grupei pînă la ultima partidă, cu Olanda. Nu e puţin lucru şi de aceea n-aş include acest Euro la capitolul eşecuri.
“Trebuia să forţăm golul”
– Dar modul în care a abordat echipa întîlnirea decisivă cu batavii, în stilul defensiv consacrat, cînd aveam nevoie de victorie, nu e un eşec în sine?
– Hai să înţelegem o dată pentru totdeauna că România nu are forţa ofensivă a Olandei, a Spaniei, a Portugaliei! Am evoluat defensiv fiindcă avem o echipă construită pe profil defensiv, iar la acest capitol ne-am numărat printre cei mai buni de la Euro. Sigur, trebuia să ieşim la joc în special după pauză, să forţăm golul, dar cu cine?! Ai jucătorii necesari spre a ataca?! N-am fost pregătiţi pentru asta!
75 la sută e procentajul paselor bune date de Contra la Euro.
“Am alergat ca proştii”
– Şi pentru ce am fost pregătiţi?
– Pentru ceea ce s-a văzut! Am alergat, ne-am luptat, ne-am agăţat de fiecare şansă. N-am putut mai mult! Credeţi că, la meciul cu Olanda, n-am fi vrut şi noi să ieşim cu pase de la mijlocaşi către jocul pe benzi, cu învăluiri şi centrări spre vîrfuri sau către oamenii veniţi din linia a doua?! Ne-a lipsit însă materia primă pentru aşa ceva, plus că am căzut fizic şi psihic după golul lui Huntelaar şi cînd am aflat ce se întîmplă la Italia - Franţa.
– De ce cu Olanda n-am mai văzut însă aceeaşi determinare şi momente de ofensivă precum la întîlnirea cu Italia?
– Partida cu Italia ne-a călit, am avut trei, patru ieşiri super pe contraatac pentru Mutu, ne-am închis bine, dar a rezultat un uzaj fantastic. S-a acumulat o mare oboseală, fiindcă a trebuit să depunem un efort dublu faţă de adversar spre a-l bloca, la fel şi cu Franţa!, iar la meciul cu Olanda am ajuns, din păcate, să nu mai putem, să alergăm în gol după minge, ca proştii! Ne-am fi dorit şi noi să stăm călare peste ei, să-i ţinem sub presiune şi să-i batem cu 4-0, 5-0! Dar ai cum să faci asta?!
5 faulturi a comis Contra în cele 270 de minute jucate la turneul final.
Agasat de Robben
– Partida cu Olanda a fost pregătită pentru 0-0, cu misiunea de a forţa doar în final?
– Nu! Am vrut să ne atingem repede scopul. Dovadă că am avut o primă repriză bună, marcată de ratarea lui Codrea, care ar fi dat altă turnură disputei. Din acel moment am început însă să arătăm neputinţă în momentele cheie.
– Senzaţia din afară a fost că întîlneam o echipă olandeză permisivă, invitîndu-ne să învingem. S-a simţit la fel şi pe teren?
– Dacă sugeraţi, de exemplu, că Robben a ratat intenţionat, intrăm la zona de chibiţeală! Lobby i-a închis unghiul şi i-a parat şutul. Din contră, am simţit un pressing ucigător din partea lor. Păi, Robben venea permanent după mine, nu puteam nici să răsuflu fără să-l am în apropiere!, şi alerga de mînca pămîntul. Astea cu Olanda cea cuminte sînt poveşti!
“Aţi fi preferat s-o luăm cu 4-0?”
– N-a fost frustrant şi pentru voi să-l vedeţi inclusiv pe Mutu blocat în carapacea ultradefensivei, incapabil să-şi etaleze sclipirile din careul advers?
– Într-adevăr, poate n-a fost susţinut suficient, n-am avut îndrăzneala de a-l pune în valoare pe Adi şi n-am crezut că putem face lucruri şi mai mari decît remizele cu Franţa şi Italia. Dar aţi fi preferat oare să ieşim la atac aşa cum ne permiteau puterile, să ne deschidem şi să ne întoarcem acasă cu coada între picioare după ce o luam cu 3-0, 4-0?! Nu cred!
– Final de Euro şi start de tratative pentru un transfer la Fiorentina?
– Invenţii ale italienilor, aşa cum a fost şi istoria cu datoriile lui Mutu către Chelsea! Sînt şanse foarte mari să continuu la Getafe, dar şi Timişoara rămîne o variantă la care mă gîndesc. Dar asta numai după vacanţă!
Arată cu degetul spre Grecia
Contra developează parcursul “naţionalei” la Euro şi prin traseul jenant al campioanei continentale en-titre: “Uitaţi-vă un pic şi la Grecia, care a jucat mai degrabă handbal decît fotbal! N-au luat nici un punct într-o grupă mai simplă decît a noastră, au dat tot un gol, prin Charisteas (foto), în ultimul joc, cu Spania, care nu i-a lăsat să iasă mai departe de douăzeci de metri de poarta lor. Parcă i-a ţinut pe semicerc! Acolo eşec!”.
26 comentarii
