“Cu cine să fi jucat ofensiv?”

Cosmin Contra face o analiză la rece a prestaţiilor de la Euro şi spune că România nu avea jucători pentru a-şi etala şi veleităţile de atac.

– Cosmin, vrei să vorbim despre un turneu final frustrant prin prisma ratării calificării sau despre un Euro onorabil, cu cele două egaluri scoase cu Franţa şi Italia?
– Bun, sînt două interpretări diferite! Depinde cum vrei să vezi lucrurile! Dar eu cred că trebuie să începem discuţia amintindu-ne că, după tragerea la sorţi, nimeni nu dădea vreo şansă României. Eram deja scoşi din orice calcule! De fapt, ce ne-a arătat realitatea?! Că am remizat cu două forţe precum Fran­ţa şi Italia, am fost la opt mi­nute de o calificare istorică, pe care o obţi­neam dacă Buffon nu apăra şutul lui Mutu din acel penalty, şi am con­tat în economia grupei pînă la ul­ti­ma partidă, cu Olanda. Nu e puţin lucru şi de aceea n-aş include acest Euro la capitolul eşecuri.

“Trebuia să forţăm golul”

– Dar modul în care a abordat echipa întîlnirea decisivă cu ba­ta­vii, în stilul defensiv consacrat, cînd aveam nevoie de victorie, nu e un eşec în sine?
– Hai să înţelegem o dată pen­tru totdeauna că România nu are forţa ofensivă a Olandei, a Spa­niei, a Portugaliei! Am evoluat de­fen­siv fiindcă avem o echipă construită pe profil defensiv, iar la acest capitol ne-am numărat prin­tre cei mai buni de la Euro. Sigur, tre­buia să ieşim la joc în spe­cial după pauză, să forţăm golul, dar cu cine?! Ai jucătorii necesari spre a ataca?! N-am fost pregătiţi pentru asta!

75 la sută e procentajul paselor bune date de Contra la Euro.

“Am alergat ca proştii”

– Şi pentru ce am fost pre­gătiţi?
– Pentru ceea ce s-a văzut! Am alergat, ne-am luptat, ne-am agă­ţat de fiecare şansă. N-am putut mai mult! Credeţi că, la meciul cu Olan­da, n-am fi vrut şi noi să ieşim cu pase de la mijlocaşi către jocul pe benzi, cu învăluiri şi centrări spre vîr­furi sau către oamenii veniţi din linia a doua?! Ne-a lipsit însă materia primă pentru aşa ceva, plus că am căzut fizic şi psihic după golul lui Huntelaar şi cînd am aflat ce se în­tîmplă la Italia - Franţa.

– De ce cu Olanda n-am mai văzut însă aceeaşi determinare şi momente de ofensivă precum la întîlnirea cu Italia?
– Partida cu Italia ne-a călit, am avut trei, patru ieşiri super pe contraatac pentru Mutu, ne-am închis bine, dar a rezultat un uzaj fantastic. S-a acumulat o mare o­bo­seală, fiindcă a trebuit să depu­nem un efort dublu faţă de adver­sar spre a-l bloca, la fel şi cu Fran­ţa!, iar la meciul cu Olanda am a­juns, din păcate, să nu mai putem, să alergăm în gol după minge, ca proştii! Ne-am fi dorit şi noi să stăm călare peste ei, să-i ţinem sub presiune şi să-i batem cu 4-0, 5-0! Dar ai cum să faci asta?!

5 faulturi a comis Contra în cele 270 de minute jucate la turneul final.

Agasat de Robben

– Par­tida cu Olanda a fost pre­gătită pentru 0-0, cu mi­si­u­nea de a forţa doar în final?
– Nu! Am vrut să ne a­tin­­gem re­pede scopul. Dovadă că am avut o primă re­priză bună, mar­­cată de ra­­ta­rea lui Co­drea, care ar fi dat al­tă turnură dis­­putei. Din acel mo­ment am în­ce­put însă să a­ră­tăm neputinţă în momentele cheie.

– Senzaţia din afară a fost că în­tîlneam o echipă olandeză per­mi­sivă, in­vi­tîn­du-ne să în­vin­gem. S-a simţit la fel şi pe te­ren?
– Dacă sugeraţi, de exemplu, că Robben a ratat intenţionat, in­trăm la zona de chibiţeală! Lobby i-a închis unghiul şi i-a pa­rat şutul. Din contră, am simţit un pressing ucigător din partea lor.  Păi, Rob­ben venea permanent du­pă mi­ne, nu puteam nici să ră­suflu fără să-l am în apropiere!, şi alerga de mînca pămîntul. Astea cu Olan­da cea cuminte sînt po­veşti!

“Aţi fi preferat s-o luăm cu 4-0?”

– N-a fost frustrant şi pentru voi să-l vedeţi inclusiv pe Mutu blocat în carapacea ultra­de­fen­sivei, incapabil să-şi etaleze scli­pirile din careul advers?
– Într-adevăr, poate n-a fost susţinut suficient, n-am avut în­drăzneala de a-l pune în valoare pe Adi şi n-am crezut că putem face lucruri şi mai mari decît re­mizele cu Franţa şi Italia. Dar aţi fi preferat oare să ieşim la atac aşa cum ne permiteau puterile, să ne des­chi­dem şi să ne întoarcem acasă cu coada între picioare după ce o luam cu 3-0, 4-0?! Nu cred!

– Final de Euro şi start de tratative pentru un transfer la Fiorentina?
– Invenţii ale italienilor, aşa cum a fost şi istoria cu datoriile lui Mutu către Chelsea! Sînt şanse foar­te mari să continuu la Getafe, dar şi Timişoara rămîne o variantă la care mă gîndesc. Dar asta nu­mai după vacanţă!

Arată cu degetul spre Grecia

Contra developează parcursul “naţionalei” la Euro şi prin traseul jenant al campioanei continentale en-titre: “Uita­ţi-vă un pic şi la Grecia, care a jucat mai degrabă handbal decît fotbal! N-au luat nici un punct într-o grupă mai simplă decît a noastră, au dat tot un gol, prin Charisteas (foto), în ultimul joc, cu Spania, care nu i-a lăsat să iasă mai departe de douăzeci de metri de poarta lor. Parcă i-a ţinut pe semicerc! Acolo eşec!”.