Articol de Dan Udrea - Publicat marti, 07 iunie 2016 10:01
După 3 ore de zbor cu avionul, Parisul apare dintr-odată de sub norii care l-au cam persecutat în ultimele 2-3 săptămâni.
Când pui piciorul pe pământ francez n-ai cum să nu te gândești că ai ajuns în ţara și în orașul care sunt cele mai expuse de pe mapamond, în următoarea lună, în privinţa atentatelor.
“Să vezi la vamă cât stăm, o oră cel puţin, să avem pregătite inclusiv voucherele de cazare, ne vor întreba totul probabil” e avertismentul unui coleg de la Dolce, televiziune cu care am călătorit și pentru care voi și realiza de aici, în afară de articolele pentru Gazetă, emisiuni, interviuri și reportaje.
Ajungem la ghișeul vamal. ”Ești din România. E OK“. Doar o deschidere formală de pașaport, urmată de un ”bienvenue” cald. Și sincer. Nicio întrebare, nicio verificare suplimentară. România e, măcar din acest punct de vedere, în același rând cu Uniunea Europeană.
Nu știu cum suntem priviţi în interiorul Franţei, dar măcar în vama de pe Charles de Gaulle, doamna vameș nu s-a uitat lung și suspicios peste ochelari, așa cum păţesc de regulă românii prin alte orașe europene.
Cu mașina, în 10-12 minute ajungem în Chantilly, localitatea unde e cantonată România. Se termină autostrada și trebuie achitată plata de drum. 1 euro! E nevoie să insiști pentru a primi chitanţă. Da, în ţara taxelor și a impozitelor masive, e nevoie să ceri de două ori bon. Încă o prejudecată spulberată! Și e abia prima zi.
Ne așteaptă un turneu final lung și pasionant, iar în acest colţ de pagină vă voi aduce câte o întâmplare, o remarcă sau pur și simplu ceva aparte din ceea ce voi vedea și voi trăi în Franţa.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
