Articol de Justin Gafiuc, Viorel Tudorache - Publicat marti, 25 mai 2010 00:00
Cristi Chivu povesteşte pe blogul său: "Cred că aş fi rămas un veşnic «băiat cu potenţial» dacă n-aş fi avut ceva de demonstrat în primul rînd mie, şi în al doilea rînd tatălui meu"
"Prin clasa a 6-a tata a anunţat-o pe mama că o să ajung un mare fotbalist. Am ajuns să joc la clubul la care era tata antrenor, la CSM Reşiţa, într-o atmosferă pe care o consideram uşor ostilă şi pe care de-abia mai tîrziu am înţeles-o. Niciodată tata n-a vrut ca eu să fiu băgat în seamă la echipă pentru că eram băiatul lui Chivu. Îl judecam, îl acuzam cumva atunci, în sinea mea, pentru că mă trata cu indiferenţă, se purta cu mine mai rece decît cu ceilalţi jucători. Cerea mult şi eu făceam tot posibilul să-i arăt că sînt bun.
Răceala lui de atunci m-a îndîrjit şi mai mult să arăt ce pot, m-a făcut să muncesc, ceea ce nu ştiu dacă s-ar fi întîmplat dacă eram cocoloşit şi favorizat. Talentul fără muncă nu duce nicăieri, îmi dau seama acum. Cred că aş fi rămas un veşnic «băiat cu potenţial» dacă n-aş fi avut ceva de demonstrat în primul rînd mie, şi în al doilea rînd tatălui meu, dacă tata nu mă trimitea cu tramvaiul acasă în timp ce el pleca cu maşina, deşi plecam de la stadion în acelaşi timp… Ştiu şi simt că a avut mereu încredere în mine. N-a mai apucat să mă vadă mai departe de Reşiţa. Aveam 17 ani cînd a murit".
I-a tras o palmă
Leo Doană, fostul căpitan al lui FCM Reşiţa, confirmă faptul că Mircea Chivu a fost foarte exigent cu fiul său cît l-a avut elev. "Îmi amintesc un episod dinaintea unui meci. Era ora 22:00, iar seniorii ne strînseserăm într-o cameră. Cristi, care avea 17 ani, se mai plimba pe la noi. L-a văzut taică-su şi l-a certat rău. I-a tras o palma şi l-a trimis la culcare. Îl certa mult şi la meciuri, dar cred că asta i-a prins bine lui Cristi".
Cristi Chivu povesteşte pe blogul său: "Cred că aş fi rămas un veşnic «băiat cu potenţial» dacă n-aş fi avut ceva de demonstrat în primul rînd mie, şi în al doilea rînd tatălui meu"
"Prin clasa a 6-a tata a anunţat-o pe mama că o să ajung un mare fotbalist. Am ajuns să joc la clubul la care era tata antrenor, la CSM Reşiţa, într-o atmosferă pe care o consideram uşor ostilă şi pe care de-abia mai tîrziu am înţeles-o. Niciodată tata n-a vrut ca eu să fiu băgat în seamă la echipă pentru că eram băiatul lui Chivu. Îl judecam, îl acuzam cumva atunci, în sinea mea, pentru că mă trata cu indiferenţă, se purta cu mine mai rece decît cu ceilalţi jucători. Cerea mult şi eu făceam tot posibilul să-i arăt că sînt bun.
Răceala lui de atunci m-a îndîrjit şi mai mult să arăt ce pot, m-a făcut să muncesc, ceea ce nu ştiu dacă s-ar fi întîmplat dacă eram cocoloşit şi favorizat. Talentul fără muncă nu duce nicăieri, îmi dau seama acum. Cred că aş fi rămas un veşnic «băiat cu potenţial» dacă n-aş fi avut ceva de demonstrat în primul rînd mie, şi în al doilea rînd tatălui meu, dacă tata nu mă trimitea cu tramvaiul acasă în timp ce el pleca cu maşina, deşi plecam de la stadion în acelaşi timp… Ştiu şi simt că a avut mereu încredere în mine. N-a mai apucat să mă vadă mai departe de Reşiţa. Aveam 17 ani cînd a murit".
I-a tras o palmă
Leo Doană, fostul căpitan al lui FCM Reşiţa, confirmă faptul că Mircea Chivu a fost foarte exigent cu fiul său cît l-a avut elev. "Îmi amintesc un episod dinaintea unui meci. Era ora 22:00, iar seniorii ne strînseserăm într-o cameră. Cristi, care avea 17 ani, se mai plimba pe la noi. L-a văzut taică-su şi l-a certat rău. I-a tras o palma şi l-a trimis la culcare. Îl certa mult şi la meciuri, dar cred că asta i-a prins bine lui Cristi".
