Articol de GSP - Publicat luni, 24 mai 2010 00:00
Într-un amplu interviu acordat imediat după finala de sîmbătă colegului Andrei Niculescu, căpitanul naţionalei povesteşte toate trăirile dinaintea jocului cu Inter, spune că e mîndru că pe trofeul pe care l-a ridicat apare numele "Steaua Bucureşti" şi anunţă că singurul obiectiv neatins încă e participarea la un Campionat Mondial cu "tricolorii".
Cristi a dăruit familiei şi apropiaţilor zeci de bilete la finală, dar le-a cerut un singur lucru: să vină fiecare la meci cu steagul României.
La nici două ore după ce a devenit campion european, Cristi Chivu a vorbit despre sentimentele de dinainte, din timpul şi de după un astfel de meci.
Cînd stai faţă-n faţă cu Cristi Chivu, ai nevoie de o mare doză de concentrare pentru a nu-ţi muta privirea spre cicatricea care-i brăzdează capul, ca o linie a vieţii mutată aici, ca o graniţă mai mult decît vizibilă între viaţă şi moarte, ca o dovadă de neşters că atunci cînd iubeşti ceea ce faci, răsplata vine în mod sigur, ca un decont al zilelor şi nopţilor de suferinţă, de incertitudine, înlocuite acum de cea mai mare bucurie pe care o poate trăi un fotbalist: cîştigarea Ligii Campionilor.
- Cristi, e cea mai mare bucurie pe care o poate trăi un fotbalist?
- E un sentiment fantastic. Nu ştiu dacă e cea mai mare bucurie, nu ştiu cum e, de exemplu, să cîştigi un titlu mondial cu echipa naţională sau unul european. Dar, din punctul meu de vedere, e momentul maxim al carierei.
- Ai visat la un moment ca ăsta atunci cînd ţi-a fost greu?
- Atunci, n-am îndrăznit să visez. Tot ce-mi doream era să mă fac bine, să revin lîngă ai mei şi apoi să pot juca din nou fotbal.
- Dar ce e deosebit la o finală de Ligă? Pînă la urmă, nu-i tot un meci de fotbal?
- E greu să descrii în cuvinte ceea ce simţi în săptămîna premergătoare unei finale, în minutele de dinaintea startului. Sau ce simţi după terminarea meciului, mai ales dacă eşti învingător. În teren, e adevărat, e un meci de fotbal, în care trebuie să faci ceea ce faci şi la altele, dar şi ceva în plus. Pentru că e o finală, un singur meci, şi o greşeală poate decide.
"Încă nu conştientizez ce-am reuşit"
- Gică Popescu spunea că un jucător de fotbal devine fotbalist mare abia atunci cînd cîştigă un trofeu important.
- Probabil că are dreptate. Aceste trofee sînt răsplata pentru munca şi efortul pe care le-ai depus, dar şi o recunoaştere a valorii pînă la urmă.
- Tu l-ai cîştigat pe cel mai important. Deocamdată eşti singurul..
- Nu sînt singurul. Pe trofeu apare şi Steaua Bucureşti. Şi ei au fost tot români.
- Mă refer la formatul actual al Ligii Campionilor. Cum a fost bucuria de după meci?
- Nu m-am exteriorizat foarte tare pentru că încă mi-e greu să conştientizez ce am obţinut. Mi-e greu pentru că sînt 11 luni de muncă, apoi o săptămînă cu foarte mult stres, în care ne-am gîndit încontinuu la acest meci. Pentru că o finală nu se joacă, o finală se cîştigă.
- Mourinho a spus că cei care înving sînt învingători, dar cei care pierd nu sînt <loseri>, doar fac parte din echipa învinsă.
- Are dreptate. Însă, repet, o finală nu se joacă, o finală se cîştigă. E foarte posibil ca un astfel de moment să apară o singură dată în cariera unui fotbalist. E inutil să spui că eşti fericit doar că ai jucat-o, dacă ai pierdut-o. Învinsul nu rămîne decît cu regretele.
"Condiţia mea pentru bilete: «fiecare cu steagul»"
- Imediat cum s-a fluierat finalul, te-ai repezit să cauţi un steag al României.
- Aşa am simţit atunci. Am văzut înainte de meci unde au stat soţia, mama, sora, prietenii şi m-am dus să iau un steag. Condiţia mea atunci cînd lumea a vrut să vină la meci şi mi s-au cerut bilete a fost să aducă steagul României.
- E a doua finală consecutivă cînd avem un steag printre sărbătoriţi. O fi un semn bun?
- Într-adevăr, e a doua oară după Şahtior anul trecut. Sperăm să fie un semn bun şi sperăm ca nu doar jucătorii români care activează la cluburi din afară să se bucure de aceste performanţe, sperăm să vină vremea ca şi o echipă de club de la noi să reuşească aşa ceva.
"Două Europene, dar nici un Mondial. Iată motivaţia!"
- Ce s-a întîmplat la schimbare?
- N-am mai putut. E simplu. Am avut cîrcei, am avut un blocaj muscular. Am stat două luni pe tuşă, vin după o operaţie, nu foarte uşoară, fizic încă nu sînt sută la sută, dar am făcut sacrificii şi am reuşit să trec peste toate.
- Tu ai avut cel mai greu adversar.
- Am avut tot sezonul cei mai grei adversari în Liga Campionilor. Dar pînă la urmă sînt fericit că am cîştigat mereu. Pentru asta m-am pregătit tot timpul, ca atunci cînd e nevoie de mine să fiu acolo. Chiar dacă se întîmplă să mi se spună că e nevoie de mine cu 10 minute înainte de meci, cum s-a întîmplat la Barcelona.
- Apropo, se poate spune că acest meci a fost cel mai greu al campaniei?
- Am observat că se vorbeşte doar de un singur meci, cel de la Barcelona. Lumea uită că noi am bătut Barcelona cu 3-1 pe San Siro şi am revenit de la 1-0, că am bătut pe Chelsea de două ori şi acum pe Bayern. Sînt meciuri grele, sînt probabil dintre cele mai bune echipe din Europa. Dar asta trebuie să faci ca să cîştigi Liga Campionilor.
- Cum se va odihni un campion european?
- Încă nu ştiu. Mai am trei meciuri cu echipa naţională, abia apoi mă voi gîndi la vacanţă.
- Dar nu-i frustrant pentru cineva care a cîştigat Liga să se uite la televizor la Mondial? Şi să vadă acolo adversari pe care i-a eliminat?
- E frustrant, dar asta e situaţia. Nu ne rămîne decît să muncim în continuare şi mai bine şi să încercăm să ajungem şi noi acolo. Eu am jucat la două Europene, dar la nici un Mondial. Vorbeam de motivaţie. Vezi cum apare chiar şi pentru cineva care abia a cîştigat Liga Campionilor?
1,1 milioane de telespectatori din mediul urban au urmărit pe TVR 1 finala Inter - Bayern: cel mai urmărit program TVR în 2010 după un alt meci, Urziceni - Rangers (1,2 milioane). Televiziunea publică a fost lideră de piaţă în timpul partidei.
"Românii sînt mîndrii pentru Chivu. A reuşit o performanţă fantastică după ce a trecut printr-o operaţie la cap, care putea să-i stopeze cariera. Polivalenţa înseamnă valoare!"
Anghel Iordănescu, fost selecţioner
"Mă bucur pentru Chivu, pe care l-am făcut căpitanul României la 20 de ani, la fel cum m-am bucurat pentru Belo cînd a luat Cupa Campionilor cu Steaua Roşie. De mic sînt fan Inter!"
Ladislau Boloni, fost selecţioner
"Trebuie să ne mîndrim cu performanţa lui Cristi. A reuşit să-l anihileze pe Robben, un adversar dificil"
Emeric Ienei, fost selecţioner
"Îl felicităm pe Cristi Chivu atît pentru triumf, cît şi pentru istorica triplă, campionat, Cupă şi Liga Campionilor, izbutită sub culorile lui Inter în stagiunea 2009-2010"
site-ul frf.ro
"Dacă am să-i spun ceva lui Chivu, îi spun lui, nu prin intermediul presei. Nu insistaţi!"
Bogdan Lobonţ, portar România
"Am simţit un sentiment de mîndrie cînd l-am văzut pe Cristi cu steagul României la festivitatea de premiere. Cred că şi Chivu i-a simţit pe români aproape de el"
Daniel Niculae, atacant România
CHIVU ÎN PRESA INTERNAŢIONALĂ
"Raţa şchioapă din digul interist. Cînd Robben l-a atacat în viteză, l-a pierdut pe drum în lung şi-n lat. A ieşit acuzînd crampe, însă oricum trebuia scos pentru a-l muta pe Zanetti la Robben"
La Stampa, nota 5,5
"A fost fragil ca o grisină în duelurile cu Robben"
Il Giornale, nota 6
"Ştia el şi ştiam şi noi toţi că Robben va fi marele pericol. A tremurat şi a suferit, dar nu s-a prăbuşit"
Gazzetta dello Sport, nota 6,5
"A suferit pedepse de nedescris în faţa vitezei şi rapidităţii execuţiilor lui Robben. De data asta, insuficient"
Il Messaggero, nota 5,5
"S-a chinuit de la început contra lui Robben. Avertizat repede, a trebuit să fie şi mai atent. Epuizat, a fost schimbat"
"L'Equipe", nota 4
"A avut misiunea cea mai dificilă. A trebuit să recurgă la măsuri forte, luînd un cartonaş galben, dar nu s-a lăsat doborît"
agenţia DataSport, nota 6
A lipsit la fiesta de pe "Meazza"
Chivu s-a întors cu echipa de la Madrid ieri dimineaţă, la ora 5, fiind aşteptat de sute de fani la aeroport. De acolo, campionii Europei au fost preluaţi cu autocarul pentru a merge pe "Meazza". Unde, mai tîrziu cu un ceas, au sărbătorit triumful în faţa a 35.000 de tifosi, cu focuri de artificii. Fără Chivu însă, care nu s-a bucurat pe gazon alături de Zanetti şi Milito!
