Articol de GSP - Publicat joi, 12 mai 2011 00:00 / Actualizat joi, 12 mai 2011 11:55
Neşu e un jucător extrem de iubit pentru determinarea de pe gazon şi devotamentul faţă de club. Nu e un produs de marketing, însă e inima grupului. Şeful Departamentului de comunicare al clubului povesteşte cu groază scena reală a accidentului lui Mihăiţă.
În Utrecht, zgomotul care te urmăreşte obsedant este cel al pedalelor şi roţilor de bicicletă. Sunetul sacadat şi precis al majorităţii care refuză maşina pare să aparţină ceasurilor de aşteptare pentru recuperarea lui Mihai Neşu. Un oraş care îl preţuieşte veghează demn şi cu speranţă la revenirea fotbalistului-luptător care i-a cucerit.
Neşu, cel devotat şi puternic
Taximetristul care mă conduce de la gară spre centrul oraşului e născut în Utrecht, dar are origini marocane. Wahed nu e un suporter fanatic, dar îi place de Neşu pentru că e devotat echipei, e iubit de toţi colegii şi nu se sperie de nimic. Nu înţelege ce s-a întîmplat şi spune că se va ruga pentru român.
Mai departe. Gisela are 24 de ani, e ospătăriţă, iar Ajax sau Feyenoord nu-i spune mare lucru. Dar despre întîmplarea de ieri vorbeşte indignată, acuzînd soarta. "Nu se poate, la vîrsta lui, aşa ceva! Era un fundaş lateral foarte bun!". Gisela ştie ce joacă Neşu.
"Nu are cum să fie aşa"
Românul nu e un idol în Utrecht, dar e iubit necondiţionat pentru dăruire, pentru felul cumva ruşinos de a fi în afara echipei şi dîrzenia cunoscută în teren. Chris Vandenhoeven se ocupă de magazinul lui FC Utrecht şi mărturiseşte că nu vinde mai mult de 10-15 tricouri pe sezon cu numele românului. În timp ce Maertens şi van Wolfswinkel vînd peste 250, la 70 de euro bucata!
Dar despre calităţile care l-au adus pe Neşu la sufletul locuitorilor din Utrecht, sînt suficiente replicile dintr-o bandă desenată care ilustrează parcursul european din acest sezon al olandezilor. Cuvintele lui Neşu, inventate de realizatorii revistei după 1-3 cu Steaua în Ghencea? "Nu are cum să fie aşa!". După 1-1 la Utrecht? "Nu mă las învins de fosta echipă!" Chintesenţa unui caracter pe care Utrecht, casa de-a doua a românului, a înţeles-o. "E şi fundaş, starurile dau goluri", îl scuză parcă olandezul, "nu e sclipitor, dar e inima grupului".
Povestea reală a accidentului incredibil
Marcel Paapst se mîndreşte cu faptul că FC Utrecht e singura echipă din Olanda cu un departament de comunicare externalizat. Practic, clubul plăteşte firma lui pentru aceste servicii. Intră în biroul larg cu un zîmbet forţat. Subiectul "Neşu" produce aceeaşi reacţie, de la apropiaţi la ospătari: o amărăciune a nedreptate. "E şocant! Iar în ziare nu e adevărul!", îmi spune aruncînd pe masă un teanc de jurnale olandeze, cu De Telegraaf tronînd deasupra. Mihai Neşu, accidentare, paralizie, stupoare. "Îţi voi spune o singură dată, punctual, cum s-a petrecut totul". Dar tonul lui rece avea să se piardă curînd.
Scurtmetraj de coşmar
Paapst era în funcţie şi în noiembrie 2005, la decesul tulburător al lui Di Tommasso, francezul iubit la FC Utrecht. Amintirile îi încarcă vocea, iar imaginile recente cu Neşu se vede că l-au năucit. Atît de mult încît îmi şi arată cum a căzut Arje Schut peste român!
"Unu. Mihai a intrat prin alunecare la Schut, care i-a căzut pe gît, l-a prins cu capul răsucit în pămînt. Doi. L-am auzit strigînd, în engleză: Nu pot să mişc picioarele! Nu-mi simt mîinile! Nu pot să respir! Trei. Doctorul echipei a încercat să-i fixeze gîtul, după care i-a întins lîngă corp braţele inerte". Se opreşte. I se face cald. Porneşte aerul condiţionat. Tace.
Va mai juca Neşu fotbal vreodată?
"Jucătorii s-au strîns în jurul lui Mihai, au început să plîngă. Cei douăzeci de fani din tribune au amuţit. Doctorul a chemat salvarea. A intrat în operaţie. Atunci m-am gîndit la Di Tommaso. Lui Mihai i-au dat la o parte muşchii şi ţesuturile, pentru a îndrepta vertebra". Marcel Paapst a uitat să mai numere ideile. Ştie, în schimb, de la un reprezentant al staff-ului medical al echipei, care stă non-stop în incinta spitalului, că realitatea e mai tăioasă decît în presă. "Nu e vorba de luni de recuperare, ci de mult mai mult. Problema e dacă va mai juca sau nu fotbal vreodată", conchide olandezul istovit.
Umbră peste locul blestemat
Locul nenorocirii e o oază de linişte în soarele de mai. La cîteva sute de metri de stadionul lui Utrecht se află acest Zoudenbalch, baza de pregătire a echipei. Lucas, unul din administratorii complexului, era ieri în birou cînd a auzit "un vuiet ciudat": colegii lui Neşu, văzîndu-l inert. "Pînă să ies din birou, alergau oamenii înspre teren. Apoi s-a lăsat o tăcere sinistră. Şi s-a auzit o ambulanţă", descrie încă marcat cel care glumise cu Neşu cu jumătate de oră înaintea antrenamentului.
Cînd îl întreb unde exact s-a petrecut faza, se întoarce şi rămîne mut. În după-amiaza caldă de peste oraş, unul din stîlpii nocturnei îşi aruncă umbra exact peste locul unde Neşu s-a prăbuşit. Lucas dă să întindă mîna totuşi, să îmi arate. Nu mai e nimic de înţeles.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
