Pierdut în Bundesliga » Ciprian Marica, o victimă a propriilor alegeri în Germania

L-am urmărit pe Ciprian Marica acordînd interviuri jurnaliştilor germani. Dezinvolt, fluent în vorbire, exact aşa cum te-ai aştepta de la unul care trăieşte în ţara lor de 5 ani şi jumătate. Dacă şi cariera lui în Bundesliga ar fi curs la fel cum stăpîneşte limba am fi creionat astăzi portretul unui jucător de succes. Dar tocmai unde era mai important să puncteze, pe teren, Ciprian a dat greş.

Prea rar şi-a demonstrat adevăratul potenţial. Prea meteorice au fost ieşirile lui la rampă şi la Stuttgart, şi acum, la Schalke, pentru a-i convinge pe antrenori că banca de rezerve nu-i de el.

Prea devreme
Explicaţia acestui eşec, de pe urma căruia suferă şi "naţionala", se regăseşte însă şi în alegerile făcute de Marica. În 2007, la numai 21 de ani, a părăsit Şahtiorul unde Mircea Lucescu îi era ca un tată pentru campioana de atunci a Germaniei, VfB Stuttgart.

Pasul, la urma urmei firesc, spre o nouă dimensiune l-a făcut însă prea devreme. Într-un moment în care nu era un atacant suficient de copt pentru un duel pe viaţă şi pe moarte cu deja consacratul Mario Gomez. Şi a pierdut fără drept de apel.

Un neadaptat
Gomez a plecat în vara lui 2009 la Bayern. Dar Marica, "vîrful" cumpărat de şvabi cu 8 milioane de euro ca să-l înlocuiască, era încă un neadaptat. Fără meciuri în picioare şi cu moralul la pămînt, tot mai apăsat de povara de a fi "cel mai scump transfer din istoria alb-roşiilor", "tricolorul" n-a reuşit decît rareori să satisfacă aşteptările clubului şi ale suporterilor. Iar în februarie 2011, în urma conflictului cu antrenorul Labbadia, plecat de la un interviu acordat Gazetei, VfB s-a grăbit să-i arate uşa. Scăpa astfel şi de unul dintre cele mai mari salarii, cotat la 2,5 milioane de euro.

Schalke, altă eroare
Marica avea de acum suficient timp să cumpănească mai bine asupra viitoarei destinaţii, pentru a evita o nouă deziluzie. Dar nu şi-a învăţat lecţia. A ales să rămînă în Bundesliga, ceea ce nu era rău. Un campionat ofensiv, precum cel al Germaniei, e raiul pe pămînt pentru un atacant. A greşit, în schimb, clubul. Sfătuit şi de selecţionerul Victor Piţurcă, Ciprian a semnat pe doi ani cu Schalke, deşi ştia că acolo dă peste altă concurenţă ilustră, greu de clintit de pe un soclu deja consolidat: Klaas Jan Huntelaar.

Doar firimituri
Urmarea? Concurenţa i-a făcut bine numai internaţionalului olandez, care în primul sezon cu Marica în coastă a devenit golgeterul campionatului. Românului i-au rămas doar firimiturile, iar situaţia lui a devenit şi mai dificilă cînd pe bancă, în locul unui Rangnick epuizat, a fost adus olandezul Huub Stevens. În faţa unei asemenea opoziţii batave, Ciprian aproape că a capitulat. "Revoltele" lui au fost ca furtunile de vară. S-au stins la fel de repede precum au început.

Exemplul Szalai
Şi acum, cu jumătate de an rămas din contract, românul e cam în aceeaşi postură în care se afla în 2011 la Stuttgart. Clubul nu pare interesat să prelungească colaborarea şi nici pentru el n-ar fi o soluţie, mai ales că Huntelaar tocmai a semnat un nou angajament cu "minerii". Şi atunci? Poate calea aleasă de Adam Szalai, viitorul nostru adversar în preliminariile CM 2014, i-ar putea servi drept exemplu.

Internaţionalul maghiar, coincidenţă, a trecut şi el pe la Stuttgart. A atras la un moment dat interesul Realului, care l-a şi achiziţionat, dar la Madrid n-a răzbit printre atîtea vedete. Iar cînd s-a pus problema revenirii în Bundesliga a ales Mainzul.

Nu e o adresă de talia Stuttgartului şi cu atît mai puţin a lui Schalke. Dar i-a permis să-şi desăvîrşească talentul. Să scape de teama că la prima evoluţie slabă va fi trecut pe bancă. Şi a izbutit. E un atacant respectat şi temut în Bundesliga, iar acum poate ţinti mai sus.

Cea mai mare amendă
În perioada "Stuttgart" (2007-2011), Marica a reuşit să ia cea mai mare amendă din istoria clubului: 50.000 de euro. Conducerea l-a sancţionat pentru faptul că într-un meci cu Hamburg (2-4), disputat în noiembrie 2010, l-a înjurat pe arbitrul Stark şi a fost eliminat. Scena s-a petrecut în minutul 16, la puţine minute după ce egalase la unu pentru VfB. "Nu contează. Şi-a prejudiciat echipa", a comentat managerul Fredi Bobici.

Interviul care l-a costat
În februarie 2011, Marica era suspendat de Stuttgart pînă la finele sezonului. Motivul? Un interviu acordat Gazetei Sporturilor în care, printre altele, îşi făcea publice nemulţumirile legate de locul său în echipă: "Am încercat să-i explic lui Labbadia de ce nu dau randament acolo unde mă pune să joc. Simt că în postura de al doilea vîrf cu sarcini predominant defensive mă irosesc. Nu mai sînt proaspăt la finalizare".

22 de goluri a înscris Marica în 121 de partide disputate în 5 ani şi jumătate de Bundesliga. În medie, 0,18 goluri pe meci

2009/2010 a fost cel mai bun sezon al lui Marica în Germania: 10 reuşite în 25 de meciuri jucate pentru VfB Stuttgart. Iar 2007-2008 cel mai slab (2/28)

2 milioane de euro pe sezon e salariul lui Marica la Schalke. Stuttgart îl plătea cu 2,5 milioane euro anual

"Calitatea a existat mereu. Noi am crezut întotdeauna în Marica. E un cal de curse, dar unul de rasă. Şi-a pierdut doar încrederea în forţele proprii" (Horst Heldt, manager Stuttgart, Schalke 04)

"Regret că am semnat pe 5 ani cu VfB. E prea mult, e enorm. Şi nu e vorba despre Stuttgart, ci putea fi în discuţie orice club"
(Marica în februarie 2011, în Gazeta Sporturilor)

"Banul nu e totul. Degeaba cîştigi atît dacă nu eşti fericit. Dacă nu joci de plăcere. Dacă vii la antrenament fără pasiune, pentru că ştii că vei face altceva decît ce poţi tu mai bine" (Marica în februarie 2011, în Gazeta Sporturilor)

"M-am antrenat mereu foarte bine. Pot spune că am fost adesea mai bine pregătit decît colegii. Dar antrenorul Armin Veh m-a evitat constant" (Marica, în noiembrie 2008, după demiterea lui Veh de la Stuttgart)

"Mă întorc de la naţională, unde joc bine şi dau goluri, iar la Schalke nu mi se acordă nici o şansă. Mi-aş dori ca antrenorul Stevens să conteze mai mult pe mine" (Marica despre situaţia sa, în noiembrie 2012)