Cine și de ce a blestemat Craiova?

Sau să aibă satisfacții și pentru una și pentru cealaltă? Dar cum să susții două echipe, care la un moment dat se vor duela și în meci direct, poate chiar și pentru un obiectiv major. 

De exemplu, vă imaginați un baraj pe „Oblemeco” între cele două Craiove pentru ultimul loc de cupă europeană? Se vor răsuci în mormânt Oblemenco, Ștefănescu, Balaci și alta nu!

Cândva era Maxima...

Ce blestem trebuie să se fi pornit pe Craiova de a ajuns în acest punct? În această primăvară se vor împlini 40 de ani de la o primăvară care i-a adus Universității supranumele de Craiova Maxima. 

O primăvară în care se ajunsese după ce oltenii trecuseră în Cupa UEFA de Fiorentina și Bordeaux. O primăvară care a însemnat o calificare în semifinale, după ce a fost lăsată acasă și Kaiserslautern. 

Era o vreme în care nu doar Craiova rezona pentru Universitatea, ci o întreagă regiune, Oltenia, era în tribunele Centralului din Bănie. Exista Universitatea. Și atât. Nu CS, nu FC. 

Iar oamenii, fie că erau din Dolj, Gorj, Olt, Vâlcea sau Mehedinți, știau că Știința e una singură. De care se îndrăgostiseră și pe care o susțineau, o admirau și o iubeau de oriunde: în tribune, când se prindea un loc, în fața televizorului, când meciul era transmis, sau lângă aparatul radio, ascultând fabuloasa emisiune „Fotbal minut cu minut”.

Întrebările au înlocuit pasiunea

Cu ce au greșit Craiova, Oltenia și cei care încă simt ceva pentru „Știința” dacă s-a ajuns în punctul în care după două zile consecutive, în care FCU și CSU au trecut de două dintre rivalele la titlul de campioană, mesajul cu cea mai mare substanță să fie chiar cel al lui Adrian Mititelu? 

A spus așa: „Am văzut pe Giulești o atmosferă senzațională, unică în România în acest moment, doar la Craiova ar putea să fie ceva la fel, doar dacă ar exista o singură echipă”.

Este definiția strigătului neauzit al suporterului oltean, care în ultimul deceniu s-a văzut nevoit mai degrabă să caute explicații de genul „cine e continuatoarea?, cine nu e nimic?, cine a fost înainte?, cine e adevărata acum?”, decât să-și trăiască pasiunea pentru fotbal, una cu adevărat specială la Craiova și în Oltenia.

Ceea ce se petrece astăzi cu cele două formații, rezultate din același loc, e fără precedent la nivel mondial. Nu se poate să mai existe și nici nu va mai exista așa ceva: două cluburi care se cheamă aproape identic, care au fix aceleași culori, o siglă cu aceleași elemente grafice, care joacă acasă pe același stadion, unde se pune același imn. 

Și care, sunt aproape sigur, au parte de anumiți suporteri, nu cei din peluză, care merg la stadion weekend de weekend, susținând și pe una, și pe cealaltă.

Pe vremuri, sărbătoare, azi, doar război

Cui a folosit apariția acestei struțo-cămile? Acestui mutant fotbalistic, care a sugrumat un oraș al cărui potențial pentru fotbal nu a fost niciodată valorificat cu adevărat în ultimii 30 de ani. 

O decizie arbitrară, a unui Comitet Executiv mânat doar de dorința unei răzbunări la adresa lui Mititelu, a făcut în 2011 un rău incomensurabil Craiovei. Un rău care devine și mai mare cu cât cele două formații sunt și mai sus în clasament. 

Nu vreau să-mi imaginez ziua în care actualele echipe se vor afla în lupta pentru titlu. În oraș va fi război, nu sărbătoare, așa cum urma după performanțele Craiovei Maxima. 

La stadion, toți suporterii vor merge tot în alb-albastru, ca și în anii '80. Și vor scanda același lucru, dar pentru echipe diferite. Dumnezeule, ce blestem pe Craiova!

Ce ar spune azi Adrian Păunescu?

Dacă va fi, vreodată, ca aceste două echipe să ajungă să joace în meci direct, pe„Oblemeco”, pentru un trofeu sau titlu, aș avea o sugestie, indiferent cine va fi gazdă. Să nu fie folosit imnul "Oltenia Eterna Terra Nova”. 

Adrian Păunescu l-a scris cu un scop. L-a creat în tren, în timp ce mergea de la Timișoara la Craiova, unde a doua zi Universitatea juca returul cu Kaiserslautern. „Trebuie să scriem un cântec pentru Craiova, un mare imn”, i-a spus Păunescu fiului său, Andrei. 

L-a scris pentru Craiova, nu pentru a fi folosit împotriva Craiovei. L-a scris pentru Universitatea, „Tu, campioana unei mari iubiri”, nu pentru mai multe iubiri, așa cum sunt nevoiți să aibă oltenii în prezent. Și nici nu și-ar fi imaginat vreodată că versurile lui nu vor mai însoți "Știința", ci un război al acronimelor: CSU, FCU și cine știe ce alte invenții vor continua să întrețină blestemul care s-a abătut peste Craiova.

10%dintre cei care au participat în 2019 în sondajul comandat de GSP și realizat de GfK, una dintre cele mai mari companii de cercetare de piață din lume, au indicat CSU Craiova și FCU Craiova atunci când au răspuns întrebării: Cărei echipe de fotbal din România îi sunteți suporter? Peste acest procent au fost doar FCSB (40,9%) și Dinamo (13,7%)

1991e anul în care orașul Craiova a câștigat ultimul campionat, de atunci trofeul a ajuns de nu mai puțin de 12 ori în Provincie: CFR (8), Urziceni, Oțelul, Astra și Viitorul