)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat marti, 27 iulie 2021 13:35 / Actualizat marti, 27 iulie 2021 14:09
Pe când la București începeau să cânte cocoșii, anunțând ziua de marți, 27 iulie 2021, la Aquatics Center din Tokyo se încheia finala de 200 m liber, în care înotătorul român David Popovici a mers ca un adevărat campion. Deși n-a prins podiumul, s-a clasat pe 4, și-a întrecut cel mai bun timp personal cu 6 zecimi de secundă, ba a și stabilit, cu 1:44,68, un nou record european la juniori.
Cum David va împlini 17 ani pe 15 septembrie, de reținut că vorbim despre cel mai tânăr finalist olimpic din istoria probei de 200 m! Spre edificare, laureații JO 2020 au, în ordinea ierarhiei, 21 de ani (Tom Dean - Marea Britanie), 24 (Duncan Scott - Marea Britanie) și 23 (Fernando Scheffer - Brazilia).
Popovici a ratat bronzul pentru numai două sutimi de secundă, cât ai clipi din ochi, însă acest amănunt e pentru statisticieni. Performanța lui trebuie considerată uriașă, întrucât înotul reprezintă un sport de mare tradiție. Practicat pretutindeni pe planetă și, ca atare, foarte urmărit, cu expunere deosebită. Dominat de câteva țări, SUA, Marea Britanie, Rusia sau Australia, el rămâne o lume mai degrabă închisă la vârf. În sensul în care în elita lui se intră greu și rar.
Ei bine, spre bucuria noastră, ea l-a primit imediat pe elevul bucureștean, chiar l-a adoptat. Astfel, după seriile la 200 m, prestigioasa revistă americană de specialitate "Swimming World" a scris despre David că "A etalat un stil minunat, aparent fără efort, aproape de neînchipuit la un adolescent".
Ca să realizați că nu m-a furat valul, vă propun să ne imaginăm împreună ce-am fi zis dacă un sprinter român, un compatriot, ar fi terminat vreodată pe locul 4 într-o finală olimpică alergată alături de Tommie Smith sau de Usain Bolt? Nu-i așa că ne-am fi entuziasmat? Și-am fi socotit isprava lui de domeniul miracolului, al fantasticului? Da, cred că da.
Fără să mă erijez în expert, aș mai remarca un lucru. Maniera în care, felicitări și antrenorului Adrian Rădulescu!, David a reușit să răspundă presiunii unui concurs de asemenea anvergură. A impresionat stăpânirea lui de sine. N-au scăpat neobservate siguranța și dezinvoltura etalate de un puști într-un moment în care staruri experimentate au fost de nerecunoscut.
M-aș limita la un exemplu. La japoneza Naomi Osaka, ex-numărul 1 mondial, învingătoare în 4 Grand Slamuri, care a clacat chiar la ea acasă! Strivită sub povara așteptărilor, ceea ce Camelia Potec et Comp. au izbutit să evite în cazul lui Popovici, Osaka a ieșit încă din "optimi", eliminată fără drept de apel, 1-6, 4-6, de cehoaica Vondrousova.
Pe seceta asta de victorii tricolore, consecință logică a regresului sportului nostru, unii vor reclama că David n-a câștigat totuși nicio medalie. Că trebuia o medalie. Să mă scuze respectivii, dar în loc de medalie, Dumnezeu ne-a dat o minune. Care întotdeauna înseamnă mai mult.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
