Articol de GSP - Publicat joi, 15 martie 2012 00:00 / Actualizat joi, 15 martie 2012 15:48
"Daca nu esti fan, esti turist", aceasta este deviza unui oras care traieste pentru sport si în care astazi, la United Center, se joaca cel mai asteptat meci al lunii in NBA, Chicago Bulls – Miami Heat, LIVE la Dolce Sport cu incepere de la ora 3:30 si comentat chiar de la fata locului.
O corespondenţă de la Chicago, de la Cosmin Petrescu, înaintea celui mai aşteptat meci al lunii în NBA: Chicago Bulls-Miami Heat
Inca de la Aeroportul International O’Hare iti poti da seama ca Chicago este un oras care se poate lauda cu unii dintre cei mai fideli fani ai sportului, in Statele Unite ale Americii. Fiecare nivel al acestuia, parcarea, statia de metrou, etc, nu este marcat cu un numar al etajului la care iti doresti sa te duca liftul, ci cu una dintre cele cinci formatii din sportul major care reprezinta Windy City, Bears (NFL), Bulls (NBA), Blackhawks (NHL), Cubs si White Sox (MLB).
Bulls spre titlu
Dupa ani grei de suferinta, Bulls sunt din nou acolo, in lupta pentru titlu, si viseaza la un nou trofeu Larry O’Brien, dupa cele sase castigate in anii ’90. Pana acum am avut sansa sa asist la patru meciuri jucate de Bulls la United Center, cele cu Indiana Pacers, Orlando Magic, pe care am si avut onoarea sa il comentez pentru Dolce Sport, Utah Jazz si New York Knicks. In afara celui contra lui Dwight Howard si Orlando, Bulls au castigat celelalte partide, echipa a aratat bine si s-a impus in ciuda faptului ca la meciul cu Jazz de exemplu, trei dintre cei cinci titulari obisnuiti au fost accidentati, practic singurii disponibili fiind Derrick Rose si Carlos Boozer.
Apropo de Rose si Boozer, am avut ocazia, printre altii, sa stau de vorba cu ei. Respectul pe care il au pentru presa niste sportivi care sunt platiti cu zeci de milioane dolari este incredibil. Probabil ati auzit destul de des despre cat de umil este Derrick Rose, insa atunci cand esti fata in fata cu el realizezi ca nu e vorba de nicio exagerare. Spre exemplu atunci cand l-am intrebat "hey Derrick, do you have a minute?" raspunsul a fost "of course, sir".
Astea sunt lucruri care te impresioneaza, mai ales ca, una peste alta, nu am decat patru ani peste cei 23 ai MVP-ului sezonului precedent. Legat de acest MVP, cand primesti cate o revista tursitica, afli ca intre principalele placeri ale localnicilor, pe primul loc este sa scandeze pentru MVP-ul ligii, al lor, al orasului, pustiul fiind nascut chiar in Chicago, in partea de sud, acolo unde incep multe povesti, insa majoritatea se termina rau. Revenind la Derrick Rose, mi-a spus ca se simte mult mai bine, dupa ce anul trecut a fost diagnosticat cu doua ulcere la stomac, iar anul acesta a avut accidentari la picior si la spate.
Cat despre meciul cu Miami Heat, mi-a marturisit ca acesta nu e doar o partida normala din cadrul sezonului regulat, e mai mult decat atat, e o rivalitate care a renascut anul trecut, in finala Conferintei de Est, cand Heat i-au eliminat pe Bulls cu 4-1 la general, dupa care a urmat meciul din sezonul actual, castigat de Miami in sudul Floridei, dupa ce Rose a ratat doua aruncari libere cruciale in ultimele secunde, atunci cand Heat aveau un avantaj de un singur punct. "N-am uitat acele ratari si trebuie sa ma revansez pentru coechipierii mei, pentru fanii echipei si pentru orasul Chicago, deoarece simt ca i-am dezamagit atunci", mi-a mai spus superstarul formatiei din Chi Town.
Carlos Boozer a fost si el destul de socat ca o televiziune din Romania are comentatorul prezent la fata locului si de atunci nu omite ca de fiecare data cand ma vede in vestiar sa le aminteasca tuturor celor prezenti ca vin din apropierea tarii lui Omer Asik, centrul turc al lui Chicago. Acum, nu stiu daca "Booz" a studiat intens geografia la Universitatea Duke, insa de acum inainte stie unde e Romania pe harta. Cat despre duelul cu Heat, mi-a recunoscut ca numai la asta se gandeste din momentul in care s-a incheiat jocul cu Knicks si ca spera ca de aceasta data sa il domine pe Chris Bosh, cel care a castigat duelul de anul trecut, din finala Estului.
Linsanity e foarte reala
Daca tot aminteam de duelul cu Knicks, trebuie precizat ca toata nebunia pe care o vedeti pe internet sau la televizor referitoare la Jeremy Lin e foarte adevarata. La United Center a fost o avalansa de fani asiatici, veniti sa isi vada la lucru favoritul. In momentul prezentarii sale, jumatate dintre cei prezenti in arena huiduiau, jumatate il aclamau. Pana la urma de ce nu ar fi apreciat?
Ganditi-va ca in urma cu un an era un baschetbalist care abia daca prindea cateva minute pe meci la Golden State Warriors, in timp ce la Knicks, in primele zece meciuri, a strans mai multe puncte si pase decisive decat oricare alt conducator de joc din istoria ligii, la primele zece dispute. Mai degraba, asa cum anticipam si noi la Dolce Sport, Carmelo Anthony nu se poate integra in acest sistem de joc al lui Mike D’Antoni, cel care s-ar putea sa fie concediat curand.
De altfel, de cand a revenit dupa accidentare, Carmelo Anthony i-a condus pe Knicks spre doar doua succese din zece partide, iar new york-ezii sunt aproape sa rateze playoff-ul, ceea ce ar insemna un dezastru avand in vedere salariile astronomice pe care le incaseaza "Melo" si Amar’e Stoudemire. Un ziarist din New York mi-a confirmat, "D’Antoni is a dead man walking."
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
