Articol de GSP - Publicat sambata, 26 mai 2012 00:00 / Actualizat sambata, 26 mai 2012 13:46
Bute nu e "prost" cînd a ales să boxeze la Nottingham. Este doar "prea încrezător" în forţele proprii şi e convins că îşi va păstra centura IBF
Cu cîteva săptămîni în urmă, Carl Froch, adversarul lui Lucian Bute din meciul de sîmbătă, spunea: "Nu a luptat de multe ori în afara Montrealului, dar ca să-şi pună centura în joc «în curtea mea» înseamnă că ori este prea încrezător, ori este prea prost. Cred că este foarte încrezător şi de ce nu ar fi?, că doar e campionul!".
E Lucian Bute prost? În nici un caz, deşi meciul cu Carl Froch este un imens risc, primul pe care campionul nostru îl acceptă în carieră. De ce riscă Lucian pentru un meci în care nu cîştigă foarte mulţi bani (televiziunile mari aduc banii mulţi) şi nici nu este transmis de patriarhii boxului de peste Ocean, HBO, Showtime sau ESPN? Simte că este momentul să strălucească. Să treacă la un alt nivel. Spartă în bucăţi, oglinda carierei lui Lucian seamănă cu cea a lui Joe Calzaghe. Stîngaci ca şi Bute, galezul a luptat o viaţă numai în Marea Britanie. A obţinut succes după succes, însă cîrcotaşii au început să spună că nu are curajul de a boxa în afara ţării lui.
Calzaghe şi-a şlefuit atent talentul şi, cînd s-a simţit pregătit, a fugit în America să dea mîna cu gloria. Unui adevărat campion nu îi e frică de nimeni. La 36 de ani, a luptat cu două statui ale boxului mondial, Bernard Hopkins şi Roy Jones Jr. Cu două legende. A cîştigat ambele meciuri făcînd pasul spre galeria celor mai buni boxeri de la mijlocie din istoria boxului. Lucian se află cumva în situaţia lui Calzaghe din 2008. Contestat de unii, refuzat de campionul WBA şi WBC, Andre Ward, Bute a ales să rişte totul. Să boxeze cu Froch «în curtea lui». Dar e un risc pe care vrea să-l atîrne la mulţimea de trofee pe care le-a cîştigat. Bute şi cei de la Inter box sînt siguri de victorie. Probabil că l-au analizat pe Froch în cele mai mici detalii. Ştiu şi de cîte ori se spală pe dinţi. Aşa se pregăteşte un meci, iar în privinţa strategiei, cei de la Interbox şi antrenorul Stephan Larouche sînt nu foarte buni, ci geniali. La fel ca stînga lui Bute, arma pe care mizează două ţări, România şi Canada.
Nesiguranţa meciului cu Carl Froch vine din istorie. Şi ea ne spune că, în urmă cu două ierni, guralivul Froch a cîştigat nemeritat un meci chiar la Nottingham cu americanul Andre Dirrell. Deşi Dirrell a boxat la fel ca Doroftei la Pittsburgh cu Spadafora (ce meci a făcut Moşu’ atunci!), arbitrii i-au refuzat victoria. Mexicanul Alejandro Rochin Mapula a punctat 114-113 pentru Dirrell, însă italianul Massimo Barrovecchio şi belgianul Daniel Van de Wiele au dictat 115-112 pentru Froch. Europa e trup şi suflet alături de cetăţenii ei. Probabil şi de euroii ei. Bute însă ori se gîndeşte la un meci cîştigat prin KO, ori la o victorie clară, mai presus de orice dubiu. Dacă va fi un meci strîns, la puncte, probabilitatea să cîştige românul e la fel de mare precum cea a unei ploi în Sahara.
Lucian a boxat de multe ori cu stîngaci, pe cînd Froch a întîlnit în Super Six aproape numai dreptaci. Doar Dirrell era stîngaci şi ce probleme a avut cu el! Bute crede într-un meci cîştigat lejer, care va închide gura tuturor contestatarilor şi care îi va deschide calea spre un meci de unificare a centurilor IBF, WBA şi WBC. Drumul spre Ward trece prin mlaştina Froch, deşi cu siguranţă mai erau şi alte poteci mai bătătorite. Bute a ales să rişte, dar poate este un risc calculat. E un optimist şi sînt sigur că dacă îşi impune stilul său de box va cîştiga lejer. Froch e mai puternic ca Bute şi are avantajul că s-a călit în Super Six numai cu adversari foarte tari. Nu cele 20 de KO-uri din 28 de victorii sînt impresionante (Bute are 24 de KO din 30 de victorii), ci forţa cu care explodează dreapta lui Froch. În box însă s-a dus vremea în care forţa învingea şi în care două matahale se loveau pînă una cădea jos (au fost cazuri în care noaptea a pus capăt unor partide).
Boxul a devenit scrimă. La putere sînt, de mult, viteza şi inteligenţa, iar Dumnezeu a picurat mai multă substanţă în cele două pahare ale lui Lucian. Încrederea e cheia meciului. Oscar Wilde spunea că "mulţi ajung în şanţ, dar puţini au puterea să se uite la stele". Bute se uită spre ele. Sîmbătă noapte, într-o sală ostilă din îndepărtata Mare Britanie, se luptă pentru glorie. Nu va fi însă singur în infernul din Nottingham. Milioane de inimi vor bate Lu-ci-an, Lu-ci-an. Susţinerea românilor de acasă e foarte importantă pentru Bute. E steaua noastră şi TREBUIE să strălucească!
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
