Victoriile lui Lucian Bute îl propulsează în fruntea topului celor mai buni boxeri ai României la profesionism » Cel mai mare!

În afara gălăţeanului, Doroftei şi Leu au fost pugiliştii care au mai obţinut o centură mondială la profesionism. Bute deţine însă deja titlul de doi ani şi jumătate şi a reuşit 21 KO


Lucian Bute şi-a apărat pentru a cincea oară titlul mondial, versiunea IBF, duminică dimineaţa, în arena Centre Bell (Montreal). Columbianul Edison Miranda a cedat prin knock-out după numai trei reprize, prilejuindu-i gălăţeanului cel de-al 21-lea succes realizat înainte de limită la profesionişti. "Am avut două luni de zile de pregătire în Florida şi s-a văzut. N-a fost nimic întîmplător, am lucrat mult cu antrenorul meu pentru acest upercut de stînga cîştigător", a explicat Mister KO după izbînda din Canada.


Doroftei: mai tare la versiune
Bute: mai de cursă lungă
Devine Bute cel mai mare pugilist profesionist al României o dată cu noua victorie de peste Ocean? Specialiştii evită să facă o ierarhie fermă în raport cu Doroftei şi Leu, ceilalţi doi boxeri din Carpaţi care au deţinut la un moment dat centurile supreme, după '89. Dar indiciile arătate de ei îl plasează pe băiatul din Pechea pe treapta întîi.

Jurnalistul Mihai Vişoiu, o enciclopedie în domeniul sportului cu mănuşi, oferă detalii relevante: "Dintre cei trei, care-mi sînt la fel de dragi, Doroftei a concurat la versiunea cea mai importantă, WBA. După aceea vin Bute, la IBF, şi Leu, la WBO, un titlu mondial accesibil europenilor. În schimb, Bute impresionează net prin faptul că deţine centura de doi ani şi jumătate, şi-a apărat-o de cinci ori, ceea ce nu e foarte simplu. Imaginaţi-vă dimensiunea performanţei prin faptul că şi-a cîştigat respectul pe un continent unde boxul produce cam doi la sută din PIB! Uriaş!".

"Doru a luat primul în piept America"
Fostul campion Francisc Vaştag punctează şi el: "Vorbim de momente diferite, aşa că e dificil de făcut o comparaţie. Boxul progresează incredibil de repede şi fiecare are un merit aparte pentru performanţa realizată".

Detaliază: "De exemplu, Doroftei a fost primul care a luat în piept America şi a deschis multe căi pentru ai noştri. A fost la o categorie mai spectaculoasă, în timp ce Bute luptă la un nivel mai dur, în orice moment poate apărea lovitura decisivă. Fiecare dintre ei au avut şi contexte aparte pentru a urca în top. Lucian a avut şansa de a ajunge acolo mai tînăr şi a avut timp suficient să-şi pregătească toţi paşii".


"Doroftei are marele merit că a deschis drumul românilor peste Ocean. A ajuns acolo şi la o vîrstă, 28 de ani, destul de înaintată, plus că promotorii i-au pus în faţă numai mari campioni ai Americii. La Bute s-a lucrat mai în folosul sportivului"
Mihai Vişoiu, jurnalist de box

"Chiar înainte de al doilea război mondial, am avut un boxer fantastic, Toma Aurel, care trebuia să lupte pentru titlul mondial la profesionişti, în America, unde făcea furori. N-a mai disputat însă meciul din cauza conflagraţiei"
Mihai Vişoiu, jurnalist de box

Cum îi caracterizează Relu Auraş
Fostul antrenor al lotului olimpic de box, Relu Auraş a lucrat în diferite perioade cu cei trei campioni mondiali profesionişti ai României. Îi descrie cu precizie de ceasornicar şi driblează cînd vine vorba de a-i aşeza într-un clasament all-time: "Pentru mine, toţi trei au fost extraordinari".


Leu - "Un boxer cu stil, fixa bine cu directa de dreapta şi lovea puternic cu stînga. Longilin, avea şi un joc de picioare fantastic"

Doroftei - "Întruchiparea celebrului Rocky! Inimă fantastică şi voinţă de fier! Avea un stil spectaculos, foarte gustat la profesionişti. Trebuia să fii foarte rezistent în faţa cavalcadei lui de lovituri succesive"

Bute - "Inteligent, loveşte foarte tare, forţează adversarul să se muleze după regulile impuse de el în ring. Foarte pragmatic, îşi obligă rivalul să intre în ritmul lui. Mai puţin spectaculos, dar extrem de eficient"


"Am lovit puternic de alte două ori înainte de KO, am ştiut din privirea lui că suferă, că toate că n-a vrut s-o arate. Sînt deschis în continuare pentru orice confruntare"
Lucian Bute

"Fiecare dintre noi, cei trei, a avut un cuvînt de spus la vremea lui. Mi-e greu să fac eu o ierarhie"
Mihai Leu, fost campion mondial


Campionul interbelic: Lucian Popescu
În afara celor trei boxeri care au reuşit titluri mondiale la profesionişti după Revoluţie, România a mai avut un pugilist campion în perioada interbelică. În perioada '29-'42, Lucian Popescu a cîştigat trei centuri europene la categorii diferite: cocoş (54 kg), pană (57 kg) şi semiuşoară (60 kg). Fostul vicecampion olimpic Ion Alexe l-a avut antrenor în anii '60 la lotul naţional de tineret: "Nu l-am văzut ca sportiv, dar ca tehnician am simţit pe propria piele ce putea în ring. Un om foarte exigent!".



Ce au făcut la profesionişti

Lucian Bute (30 ani)
- octombrie 2007: a cucerit titlul mondial IBF la categoria supermijlocie (76 kg)
- şi-a apărat de cinci ori centura mondială
PALMARES: 26 meciuri/26 victorii (21 prin KO)


Leonard Doroftei (40 ani)
- ianuarie 2002: a cucerit titlul mondial WBA la categoria semiuşoară (63, 6 kg)
- şi-a apărat centura mondială în două partide
- a pierdut supremaţia în octombrie 2003, cînd a depăşit greutatea categoriei şi n-a mai boxat în faţa panamezului Miguel Callist
- iulie 2004: a ratat titlul mondial WBC în faţa lui Arthuro Gatti
PALMARES: 24 meciuri/22 victorii (8 prin KO)/1 egal/1 înfrîngere

Mihai Leu (42 ani)
- 1997: a cucerit titlul mondial WBO la categoria semimijlocie (67 kg)
- 1993: titlul Intercontinental al Germaniei
- 1995: titlul intercontinental WBO
- a renunţat la toate centurile din cauza unor probleme medicale
PALMARES: 28 meciuri/28 victorii