Excursie în "Infernul Nordului"

Una dintre cele mai înfioratoare curse de ciclism din lume debutează duminică, învăluită de acelaşi entuziasm şi dramatism ca întotdeauna. "Infernul Nodului" pregăteşte un drum îngust şi solicitant, presărat cu 28 de sectoare de "pavate" pe care rutierii vor fi nevoiţi să le îmblînzească pentru a savura victoria pe pista velodromului din Roubaix.

În cei peste o sută de ani de existenţă, Paris-Roubaix a fost cîştigată prin sacrificii, durere şi efort gigantic de eroi legendari, precum Roger De Vlaeminck, Rik van Looy, Eddy Merckx, Francesco Moser sau Johan Museeuw, dar şi de războinicii zilelor noastre, ca Magnus Backstedt, Tom Boonen sau Fabian Cancellara. O cursă antologică, inclusă în lista celor cinci "monumente" din ciclismul mondial, alături de Milano-Sanremo, Turul Flandrei, Liège-Bastogne-Liège şi Giro di Lombardia, o cursă ce este influenţată de foarte multe detalii periferice sportului.

Condiţiile de drum sînt primele care fac selecţia. Numai specialiştii curselor clasice se aventurează într-o călătorie în care pericolul şi hazardul sînt direct proporţionale, fiind conştienţi că o greşeală sau o defecţiune tehnică pot pune capăt oricînd sezonului unui ciclist. Bătrînul George Hincapie poate depune mărturie asupra ghinionului care te poate pîndi într-o asemenea întrecere, după ce în 2002 a căzut într-un şanţ datorită "pavatelor" umede de pe Camphin-En-Pevele (cu doar 18 kilometri înainte de final) şi a fost nevoit să îi predea iniţiativa coechipierului de atunci, Tom Boonen, sau după experienţa din 2006 cînd a simţit că bicicleta i se face ţăndări sub picioare într-un moment decisiv al cursei. În plus, Paris-Roubaix poate scoate din pălărie numeroase alte trucuri pentru a-i deruta pe rutieri. În ediţia din 2006, cîştigată de Fabian Cancellara (CSC), podiumul final a fost completat cu rutierii ce au terminat după locul patru, deoarece organizatorii s-au văzut forţaţi să-i descalifice pe Leif Hoste şi Vladimir Gusev, atunci la Discovery Channel, alături de rutierul celor de la Davitamon Lotto, belgianul Peter Van Petegem, pentru faptul că, înainte cu 10 kilometri de final, au ignorat barierele puse în calea unui tren şi au trecut calea ferată printre ele. Fericiţii cîştigători ai situaţiei au fost Tom Boonen (QuickStep), Alessandro Ballan (Lampre) şi Juan Antonio Flecha (Rabobank), care nu au fost penalizaţi în niciun fel, deşi nici ei nu au aşteptat ridicarea barierelor după trecerea trenului. Acest lucru nu ar fi avut de ce să ne preocupe, însă orarul calculat de organizatori arată că rutierii, în condiţiile unei viteze medii de 42km/h, se pot întîlni imediat după infamul "tranşeu" Arenberg cu TGV-ul! ASO colaborează cu Căile Ferate Franceze pentru a evita problemele, însă trenurile de călători nu pot fi deviate, drept pentru care am putea vedea isprava repetîndu-se.

Vremea este de asemenea un factor esenţial în stabilirea cîştigătorului. Dacă va ploua, vom revedea acel spectacol sinistru din 2001, cu imaginea antologică a lui Hincapie îmbrăcat într-un cojoc gros de noroi. Dacă va fi soare, praful ridicat de motorete va face aerul foarte greu de respirat. Prognoza meteo anunţă o temperatură între 4°C şi 11°C şi ploaie uşoară. Oricum ar fi, noroiul şi/sau praful de pe traseu, combinate cu lacrimile rutierilor vor înfăţişa o imagine memorabilă la sosire.

Favoriţii sînt greu de hotărît într-o cursă de un asemenea profil. Fabian Cancellara, elveţianul de 27 ani de la CSC, cîştigător în Paris-Roubaix în 2006, pare a fi cel mai îndreptăţit spre a-şi adjudeca titlul. Venit după ce s-a impus autoritar în Monte Paschi Eroica, Tirreno-Adriatico şi Milano-Sanremo, dar şi după un Tur al Flandrei în care a fost invizibil, Cancellara poate încheia în fast sezonul de primăvară cu "bijuteria coroanei", nimeni alta decît La Pascale. Aflat într-o companie selectă alături de cîştigătorul ediţiei trecute din Paris-Roubaix, australianul Stuart O'Grady, şi proaspătul învingător din semiclasica E3 Prijs, Kurt-Asle Arvesen, elveţianul va realiza mai mult ca sigur o figură frumoasă.

Tom Boonen şi Stijn Devolder vor reprezenta speranţele celor de la QuickStep. După ce a cîştigat competiţia în 2005, Boonen vrea să salveze duminică începutul mizerabil de sezon. Pentru asta, belgianul are două avantaje: 1. O echipă puternică în care regăsim rutieri precum cîştigătorul Turului Flandrei şi purtătorul tricoului driekleur, de campion al Belgiei, Stijn Devolder, Steven De Jongh şi Gert Steegmans, 2. O inteligenţă şlefuită în anii pe care i-a petrecut în această cursă. În plus, liniştea oferită de reîmpăcarea cu Lore Van de Weyer, la 15 luni după ce amîndoi publicau un comunicat de presă în care îşi anunţau despărţirea, ar putea fi un argument spre victoria finală. Întrebat de intenţiile sale, cu 48 de ore înainte de Paris-Roubaix, Boonen vedea în alb-negru situaţia: "La finalul cursei de duminică voi şti dacă am avut un sezon de primăvară bun sau rău. Eu sper să fie bun".

Leif Hoste a avut ghinion în Turul Flandrei, atunci cînd a "spart" la poalele ascensiunii de pe Koppenberg, însă acum este foarte încrezător în privinţa propriei reuşite. "Cel mai bun lucru pe care pot să îl fac este să mă ţin mereu în grupul favoriţilor. Victoria ţine de multe detalii pe care sper să le fi pus la punct", a ameninţat rutierul belgian. Johan Vansummeren, coechiperul şi omul de nădejde al lui Hoste, speră într-o victorie a echipei sale, prin orice mijloace, inclusiv o evadare puternică: "Ar fi frumos să fiu într-un grup masiv de rutieri care atacă devreme".

După ce a reuşit să urce de două ori pe podium în ultimii trei ani, e mai mult ca sigur că Juan Antonio Flecha îşi va forţa coechipierii de la Rabobank pentru a evita un nou insucces. Italienii Alessandro Ballan (Lampre) şi Filippo Pozzato vor uita că sînt parteneri de antrenament în Veneto şi îşi vor încerca şansele pentru victoria finală. "Pippo" Pozzato va fi protejat permanent de Manuel Quinziato şi Frederik Willems, în timp ce este de aşteptat ca proaspătul venit Enrico Franzoi să încerce să se infiltreze într-o evadare.

Echipa americană High-Road are experienţa necesară să cîştige o cursă de talia Paris-Roubaix. George Hincapie, Bernhard Eisel, Roger Hammond sau cîştigătorul din 2001, Servais Knaven, pot tranşa în orice moment situaţia din "Infernul Nordului". Într-un final, nu ar fi spectaculos să îl vedem trecînd linia de sosire cu mîinile în aer pe Hervé Duclos-Lassalle (Cofidis), la 15 ani după ce tatăl său s-a impus în două ediţii consecutive?

Paris-Roubaix este un test de anduranţă ce ţine de psihic, atenţie neîntreruptă şi predispoziţie la efort. O cursă epică ce imbină durerea extremă şi victoriile de legendă cu cinismul şi neşansa. "Regina Clasicelor" este o mărturie intactă şi profundă a ciclismului romantic. Aceiaşi pe vremea lui Octave Lapize ca şi în cea a lui Johan Museeuw, Paris-Roubaix este rezumatul durerilor pe care le poate simţi un rutier pe parcursul întregii sale cariere. E cursa care uneşte suferinţa alarmantă cu subrezirea psihică, un adevărat carusel al groazei pe care fiecare dintre ciclişti îl îmbrăţişează conştient şi pe care încearcă sa îl domine. Paris-Roubaix e locul în care trebuie să iţi depăşeşti limitele. Asta, dacă "tranşeele", ploaia, praful, durerea, căzăturile sau propria fiinţă te lasă!