Articol de Mitică Docan - Publicat duminica, 06 octombrie 2013 00:00 / Actualizat luni, 07 octombrie 2013 10:54
Spaniolul Joaquim Rodriguez (Katusha) a cîştigat cea de-a 107-a ediţie a Turului Lombardiei şi a tras cortina peste sezonul profesionist de ciclism. Rutierul în vîrstă de 34 de ani şi-a apărat "monumentul" cucerit anul trecut şi şi-a îndulcit un sezon în care a colecţionat podiumuri, dar nu şi victorii
Cu 12 kilometri înainte de final, pe pantele dure de pe Villa Vergano, căţărare decisivă şi în 2012, Joaquim Rodriguez probabil şi-a dizolvat încrîncenarea din Campionatele Mondiale pierdute weekendul trecut şi a ţîşnit decis să fie cel care primeşte buchetul de flori la final. Micuţul rutier catalan, în lacrimi în Florenţa, s-a ţinut acerb în ultimele şase borne, la 10 secunde distanţă de un grup urmăritor în care "vulpea" Alejandro Valverde încerca din nou să-şi camufleze blana, şi a pus punct unui sezon amărui.
"Am cîştigat o cursă monument, am vrut să mă impun mai ales după ce am păţit la Campionatele Mondiale", a explicat Rodriguez, serios şi fericit. Imprimate în memorie, înfrîngerile din Liege-Bastogne-Liege, acolo unde a calculat greşit şi a fost doborît pentru jumătate de roată, şi cea de săptămîna trecută, coşmar pentru întreaga viaţă, au reprezentat combustibil suficient pentru victorie. De aceea, niciun rutier nu s-a apropiat la mai puţin de 15 secunde de preţioasa sa victorie.
Frunze moarte, profil nimicitor & două poveşti triste
Au fost 251 de kilometri, între Bergamo şi Lecco, presăraţi cu tradiţionalele piscuri menite să scuture plutonul de rutierii în exces şi să scoată la iveală favoriţii. Condiţiile meteo au semănat cu cele de stepă, reci şi uscate, plutonul şerpuind peste Valico Di Valcava, Colle Brianza, brutalul Sormano, Madonna del Ghisallo şi Villa Vergano, ascensiune decisivă cu 10 kilometri înainte de final, fără să "beneficieze" de furtuna generoasă de anul trecut. Nu numai frunzele veştede din Toscana au spus adio unui anumit tip de viaţă, odihnindu-se înciudate pe asfaltul gri, ci a fost şi ultima zi de concurs din carierele unor rutieri precum australianul David Zabriskie, fost protejat al lui Lance Armstrong, sau spaniolul cu un gust inadecvat pentru cursele clasice, Juan Antonio Flecha.
Ultima zi, ultimele picături de motivaţie
Cu 100 de kilometri înainte de final, ploaia a început să îşi reclame anotimpul, iar la poalele ostile ale celebrului Sormano, cursa a fost abordată în pluton compact, după ce o evadare neconvingătoare, de cinci rutieri, a mimat un duel aprig cu plutonul. Slovacul Peter Sagan a pierdut ritmul plutonului şi a descălecat, luxemburghezul Andy Schleck s-a asigurat că numărul abandonurilor este sensibil mai mare decît cel al curselor terminate în 2013, italianul Vincenzo Nibali a picat din nou pe coborîre, a patra oară în acest sezon, şi a intrat la cabine cu genunchiul şi faima de bun coborîtor grav afectate.
Atacul mamut al lui Thomas Voeckler
Damiano Cunego, triplul cîştigător de Il Lombardia, actualmente ciclist fără nicio perspectivă, a atacat pe Sormano, alături de alţi 20 ciclişti, printre care oameni precum Jose Herrada, Greg Van Avermaet sau Jan Bakelants. Dar acţiunea a colapsat şi plutonul s-a regrupat a doua oară, numai ca Valverde şi Nairo Quintana să detoneze cursa pe coborîre. Cei doi noi lideri au fost marcaţi de Enrico Gasparotto (Astana), Thomas Voeckler (Europcar) şi Ivan Santaromita (BMC), după care francezul a atacat singur, într-o mutare a la Anquetil, cu 60 de borne înainte de final, pe Madonna del Ghisallo!
Schimbînd mimica cu frecvenţa cu care vrăjitorii africani schimbă măştile, Voeckler a construit un ecart de trei minute faţă de un grup de urmăritori ce a fost redus la 25 de oameni şi a savurat onoarea de a auzi singur clopotele bisericuţei din vîrful căţărării. Francezul în vîrstă de 34 de ani s-a folosit de experinţă şi iscusinţa ansamblării evadărilor de succes pentru a desena conturul lacului Como cu o viteză ce a menţinut hiatul faţă de urmăritori. Însă nu a putut face nimic pe Villa Vergano, acolo unde italianul Domenico Pozzovivo, breloc într-un grup ce îi conţinea Rodriguez, Valverde sau Dan Martin a rupt ritmul.
Rodriguez a amuşinat acţiunea, a înghiţit-o cu sprintul său fabulos şi i-a pus capăt pe linia de sosire din Lecco. Este al treilea sezon consecutiv pe care "Purito" îl termină în fruntea clasamentului WorldTour. Merită.
Clasament Turul Lombardiei 2013:
1 Joaquim Rodriguez Oliver (Spa) Katusha 6:10:18
2 Alejandro Valverde Belmonte (Spa) Movistar 0:00:17
3 Rafal Majka (Pol) Saxo-Tinkoff 0:00:23
4 Daniel Martin (Irl) Garmin-Sharp 0:00:45
5 Enrico Gasparotto (Ita) Astana 0:00:45
6 Daniel Moreno Fernandez (Spa) Katusha 0:00:55
7 Pieter Serry (Bel) Omega Pharma-Quick Step 0:00:55
8 Franco Pellizotti (Ita) Androni Giocattoli 0:00:55
9 Ivan Santaromita (Ita) BMC 0:00:55
10 Robert Gesink (Ned) Belkin 0:00:55
Spaniolul Joaquim Rodriguez (Katusha) a cîştigat cea de-a 107-a ediţie a Turului Lombardiei şi a tras cortina peste sezonul profesionist de ciclism. Rutierul în vîrstă de 34 de ani şi-a apărat "monumentul" cucerit anul trecut şi şi-a îndulcit un sezon în care a colecţionat podiumuri, dar nu şi victorii
Cu 12 kilometri înainte de final, pe pantele dure de pe Villa Vergano, căţărare decisivă şi în 2012, Joaquim Rodriguez probabil şi-a dizolvat încrîncenarea din Campionatele Mondiale pierdute weekendul trecut şi a ţîşnit decis să fie cel care primeşte buchetul de flori la final. Micuţul rutier catalan, în lacrimi în Florenţa, s-a ţinut acerb în ultimele şase borne, la 10 secunde distanţă de un grup urmăritor în care "vulpea" Alejandro Valverde încerca din nou să-şi camufleze blana, şi a pus punct unui sezon amărui.
"Am cîştigat o cursă monument, am vrut să mă impun mai ales după ce am păţit la Campionatele Mondiale", a explicat Rodriguez, serios şi fericit. Imprimate în memorie, înfrîngerile din Liege-Bastogne-Liege, acolo unde a calculat greşit şi a fost doborît pentru jumătate de roată, şi cea de săptămîna trecută, coşmar pentru întreaga viaţă, au reprezentat combustibil suficient pentru victorie. De aceea, niciun rutier nu s-a apropiat la mai puţin de 15 secunde de preţioasa sa victorie.
Frunze moarte, profil nimicitor & două poveşti triste
Au fost 251 de kilometri, între Bergamo şi Lecco, presăraţi cu tradiţionalele piscuri menite să scuture plutonul de rutierii în exces şi să scoată la iveală favoriţii. Condiţiile meteo au semănat cu cele de stepă, reci şi uscate, plutonul şerpuind peste Valico Di Valcava, Colle Brianza, brutalul Sormano, Madonna del Ghisallo şi Villa Vergano, ascensiune decisivă cu 10 kilometri înainte de final, fără să "beneficieze" de furtuna generoasă de anul trecut. Nu numai frunzele veştede din Toscana au spus adio unui anumit tip de viaţă, odihnindu-se înciudate pe asfaltul gri, ci a fost şi ultima zi de concurs din carierele unor rutieri precum australianul David Zabriskie, fost protejat al lui Lance Armstrong, sau spaniolul cu un gust inadecvat pentru cursele clasice, Juan Antonio Flecha.
Ultima zi, ultimele picături de motivaţie
Cu 100 de kilometri înainte de final, ploaia a început să îşi reclame anotimpul, iar la poalele ostile ale celebrului Sormano, cursa a fost abordată în pluton compact, după ce o evadare neconvingătoare, de cinci rutieri, a mimat un duel aprig cu plutonul. Slovacul Peter Sagan a pierdut ritmul plutonului şi a descălecat, luxemburghezul Andy Schleck s-a asigurat că numărul abandonurilor este sensibil mai mare decît cel al curselor terminate în 2013, italianul Vincenzo Nibali a picat din nou pe coborîre, a patra oară în acest sezon, şi a intrat la cabine cu genunchiul şi faima de bun coborîtor grav afectate.
Atacul mamut al lui Thomas Voeckler
Damiano Cunego, triplul cîştigător de Il Lombardia, actualmente ciclist fără nicio perspectivă, a atacat pe Sormano, alături de alţi 20 ciclişti, printre care oameni precum Jose Herrada, Greg Van Avermaet sau Jan Bakelants. Dar acţiunea a colapsat şi plutonul s-a regrupat a doua oară, numai ca Valverde şi Nairo Quintana să detoneze cursa pe coborîre. Cei doi noi lideri au fost marcaţi de Enrico Gasparotto (Astana), Thomas Voeckler (Europcar) şi Ivan Santaromita (BMC), după care francezul a atacat singur, într-o mutare a la Anquetil, cu 60 de borne înainte de final, pe Madonna del Ghisallo!
Schimbînd mimica cu frecvenţa cu care vrăjitorii africani schimbă măştile, Voeckler a construit un ecart de trei minute faţă de un grup de urmăritori ce a fost redus la 25 de oameni şi a savurat onoarea de a auzi singur clopotele bisericuţei din vîrful căţărării. Francezul în vîrstă de 34 de ani s-a folosit de experinţă şi iscusinţa ansamblării evadărilor de succes pentru a desena conturul lacului Como cu o viteză ce a menţinut hiatul faţă de urmăritori. Însă nu a putut face nimic pe Villa Vergano, acolo unde italianul Domenico Pozzovivo, breloc într-un grup ce îi conţinea Rodriguez, Valverde sau Dan Martin a rupt ritmul.
Rodriguez a amuşinat acţiunea, a înghiţit-o cu sprintul său fabulos şi i-a pus capăt pe linia de sosire din Lecco. Este al treilea sezon consecutiv pe care "Purito" îl termină în fruntea clasamentului WorldTour. Merită.
Clasament Turul Lombardiei 2013:
1 Joaquim Rodriguez Oliver (Spa) Katusha 6:10:18
2 Alejandro Valverde Belmonte (Spa) Movistar 0:00:17
3 Rafal Majka (Pol) Saxo-Tinkoff 0:00:23
4 Daniel Martin (Irl) Garmin-Sharp 0:00:45
5 Enrico Gasparotto (Ita) Astana 0:00:45
6 Daniel Moreno Fernandez (Spa) Katusha 0:00:55
7 Pieter Serry (Bel) Omega Pharma-Quick Step 0:00:55
8 Franco Pellizotti (Ita) Androni Giocattoli 0:00:55
9 Ivan Santaromita (Ita) BMC 0:00:55
10 Robert Gesink (Ned) Belkin 0:00:55
