Articol de Mitică Docan - Publicat miercuri, 09 iulie 2014 00:00 / Actualizat miercuri, 09 iulie 2014 20:15
Într-o etapă disputată pe o vreme cîinească, în care favoritul Chris Froome a fost nevoit să abandoneze, Vincenzo Nibali (Astana) l-a atacat pe Contador şi a dus un ritm furibund pînă pe linia de sosire. Laureatul zilei a fost Lars Boom (Belkin), primul olandez care ia o etapă de Tur, din 2005 încoace
Nibali a demonstrat încă o dată că dacă e nevoie de curaj, ambiţie şi un strop de nebunie, el este primul care spune "prezent". Sicilianul în vîrstă de 29 de ani şi-a sugrumat concurenţa acolo unde părea cel mai puţin probabil: pe pavate, în ploaie, la trîntă cu favoriţii probei, într-una dintre cele mai dure etape din ultimii ani. În altă ordine de idei, celălalt mare favorit, spaniolul Alberto Contador, a scăpat de Nemesisul Froome, dar s-a lovit de propria neputinţă, aşa că acum se vede la mai mult de două minute jumătate distanţă de tricoul galben. A fost o zi minunată pentru ciclism, aşa că hai să o luăm cu începutul.
O cursă ca nicio altă cursă
S-au făcut 100 de ani de la startul Marelui Război. 40 de milioane de oameni au sfîrşit în tranşee, intoxicaţi cu fum chimic, sfîşiaţi de baionete şi gloanţe, eliberaţi de moarte dintr-un coşmar perpetuu, care a traversat ca un duh necurat Europa. Poate că nicăieri rănile nu au fost deschise mai adînc ca-n nordul Franţei. Obuzele au scurmat în pămînt şi au aruncat în aer măruntaie de rocă, niciun copac nu a rămas în picioare, feţele au devenit cenuşii, iar inimile la fel, reconstrucţia a însemnat muncă teribilă şi foamete.
Printre rămăşitele Războiului, o cursă de ciclism inumană a devenit o necesitate. Paris-Roubaix, un turnir al bărbaţilor adevăraţi, a început să traverseze zonele afectate, forţînd autorităţile să aloce bani pentru drumuri şi să încerce să refacă economia locală. Paradoxal, tranşeele au fost transformate în atracţii, rutierii fiind obligaţi să le parcurgă după ce au fost acoperite cu cîte un covor de pavate, o năstruşnicie menită să soarbă vlaga din încheieturi şi să frîngă trupuri.
S-au născut legende. Le-au zis "oamenii duri ai Nordului", voievozi jumătate oameni, jumătate bicicletă, cu muşchi tari, de mineri, încăpăţînare de săpători şi viteză de ulii. Ciclişti precum Rik Van Looy, "Canibalul" Eddy Merckx, "Ţiganul" Roger De Vlaeminck, Johan Museeuw, Tom Boonen sau Fabian "Spartacus" Cancellara au uimit lumea ciclismului prin rezistenţă şi au aprins imaginaţia fanilor. Într-un fel, apostoli ai durerii. La 100 de ani după Marele Război, o fărîmă din suferinţă s-a mutat în Turul Franţei.
Într-o etapă disputată pe o vreme cîinească, în care favoritul Chris Froome a fost nevoit să abandoneze, Vincenzo Nibali ( Astana) l-a atacat pe Contador şi a dus un ritm furibund pînă pe linia de sosire. Laureatul zilei a fost Lars Boom (Belkin), primul olandez care ia o etapă de Tur, din 2005 încoace
Nibali a demonstrat încă o dată că dacă e nevoie de curaj, ambiţie şi un strop de nebunie, el este primul care spune "prezent". Sicilianul în vîrstă de 29 de ani şi-a sugrumat concurenţa acolo unde părea cel mai puţin probabil: pe pavate, în ploaie, la trîntă cu favoriţii probei, într-una dintre cele mai dure etape din ultimii ani. În altă ordine de idei, celălalt mare favorit, spaniolul Alberto Contador, a scăpat de Nemesisul Froome, dar s-a lovit de propria neputinţă, aşa că acum se vede la mai mult de două minute jumătate distanţă de tricoul galben. A fost o zi minunată pentru ciclism, aşa că hai să o luăm cu începutul.
O cursă ca nicio altă cursă
S-au făcut 100 de ani de la startul Marelui Război. 40 de milioane de oameni au sfîrşit în tranşee, intoxicaţi cu fum chimic, sfîşiaţi de baionete şi gloanţe, eliberaţi de moarte dintr-un coşmar perpetuu, care a traversat ca un duh necurat Europa. Poate că nicăieri rănile nu au fost deschise mai adînc ca-n nordul Franţei. Obuzele au scurmat în pămînt şi au aruncat în aer măruntaie de rocă, niciun copac nu a rămas în picioare, feţele au devenit cenuşii, iar inimile la fel, reconstrucţia a însemnat muncă teribilă şi foamete.
Printre rămăşitele Războiului, o cursă de ciclism inumană a devenit o necesitate. Paris-Roubaix, un turnir al bărbaţilor adevăraţi, a început să traverseze zonele afectate, forţînd autorităţile să aloce bani pentru drumuri şi să încerce să refacă economia locală. Paradoxal, tranşeele au fost transformate în atracţii, rutierii fiind obligaţi să le parcurgă după ce au fost acoperite cu cîte un covor de pavate, o năstruşnicie menită să soarbă vlaga din încheieturi şi să frîngă trupuri.
S-au născut legende. Le-au zis "oamenii duri ai Nordului", voievozi jumătate oameni, jumătate bicicletă, cu muşchi tari, de mineri, încăpăţînare de săpători şi viteză de ulii. Ciclişti precum Rik Van Looy, "Canibalul" Eddy Merckx, "Ţiganul" Roger De Vlaeminck, Johan Museeuw, Tom Boonen sau Fabian "Spartacus" Cancellara au uimit lumea ciclismului prin rezistenţă şi au aprins imaginaţia fanilor. Într-un fel, apostoli ai durerii. La 100 de ani după Marele Război, o fărîmă din suferinţă s-a mutat în Turul Franţei.
— Casquetteurs (@casquetteurs) July 9, 2014
S-a inundat IadulÎntrecerea galbenă a împrumutat cîteva frînturi din Paris-Roubaix. Mai precis, 9 "tranşee", aranjate în ultimii 70 de kilometri ai etapei de 156 de kilometri, dintre Ypres şi Arenberg. De dimineaţă, nori negri s-au îmbulzit deasupra traseului, bubuind ameninţători, după care şi-au stors sufletul pe şosele şi au îmbibat traseul de apă şi glod gros.
Era exact lucrul de care s-a temut tot plutonul, chiar dacă elveţianul Fabian Cancellara, favoritul principal al zilei, sfida urgia: "Sîntem războinici, facem ce e de făcut". Pavatele au devenit alunecoase, lupta pentru poziţii mai aprigă, iar organizatorii au tăiat două sectoare impracticabile. Şi bum, în crucea zilei, etapa a luat-o la vale.
Vestea primilor 50 de kilometri nu a fost evadarea formată din Lieuwe Westra (Astana), Tony Martin (Omega Pharma-QuickStep), Samuel Dumoulin (AG2R), Tony Gallopin (Lotto Belisol), Marcus Burghardt (BMC), Rein Taramae (Cofidis), Simon Clarke şi Mathew Hayman (Orica-GreenEdge), ci o nouă căzătură a lui Chris Froome, care a lăsat o parte din piele şi de pe partea dreaptă a corpului.
Steagurile Flandrei, Valoniei şi Franţei s-au ridicat în vîntul aprig, în timp ce evadarea a intrat pe prima secţiune de pavate cu un ecart de două minute. Cohorta albastră a Astanei l-a păstrat neatins pe Nibali, tricoul galben al zilei, în timp ce Contador a încercat să fie cît poate de prevăzător.
Dar Froome nu a ajuns să vadă pavatele. Cîştigătorul en-titre al Turului Franţei s-a dus sanie pe asfalt, s-a ridicat avînd cu privirea unei fiare încolţite, a încercat să revină pe bicicletă, dar organismul a spus "ajunge!", iar Marea Buclă a pierdut cel mai mare favorit. Într-o cursă-război, britanicul de la Sky a fost cea mai mare victimă.
Nibali iese din tranşee
Cu 46 de kilometri înainte de final, pe al doilea sector de pavate, Nibali a contrazis înţelepciunea generală, cea care spune că pe pavatele din Turul Franţei trebuie să îţi conservi energia, a văzut că Alberto Contador e în spate, i-a înhăţat pe specialiştii Fabian Cancellara, Peter Sagan, Sep Vanmarcke şi pe Andrew Talansky, alături de alţi coechipieri, şi s-a desprins.
Vremea mizerabilă a ros rezistenţa evadării, care a fost absorbită de grupul Nibali/Cancellara/Vanmarcke, aflat la un minut distanţă de Contador/Valverde/Richie Porte. Cu 30 de kilometri înainte de final, lupta se dădea între aceste două bande, cu americanul Andrew Talansky pierdut în no man's land-ul dintre ele. Ordinea avea să se păstreze pînă la final.
"Rechinul" dă lovitura decisivă
Cu 3 sectoare pavate înainte de final, ajutat de Jakob Fuglsang şi Lieuwe Westra, Nibali a devenit eroul Italiei, după ce a împins în pedale cu eleganţa şi brutalitatea legendarului Fausto Coppi, umăr la umăr cu Fabian Cancellara sau Peter Sagan.
Mai mult de atît, în ultimul tranşeu, italianul dublu-cîştigător de Mare Tur s-a desprins alături de coechipieri şi de olandezul Lars Boom, a zburat pe deasupra asfaltului ca un duh şi s-a separat definitiv de Contador, cu două minute şi 40 de secunde! Spaniolul a înotat în zadar, ascuns sub o mască de noroi, rumegînd pierderea şi plănuind răzbunarea.
Andrew Talansky (Garmin-Sharp), Tejay van Garderen (BMC) şi Alejandro Valverde (Movistar) au sosit la două minute şi 30 de secunde distanţă de Nibali, în timp ce Richie Porte, noul lider de la Sky, a scurtat cu 19 secunde acest ecart.
Boom: "Cînd am văzut vremea, azi-dimineaţă, am zîmbit"
Olandezul Lars Boom a obţinut victoria carierei, punîndu-şi pentru prima oară în valoare abilităţile de cyclocross, pe ultimul tranşeu al zilei. Rutierul de la Belkin a mers singur în ultimele 5 borne şi a savurat în linişte onoarea unei victorii monumentale. Este cea mai mare victorie din cariera ciclistului în vîrstă de 28 de ani.
Clasamentul etapei:
1 Lars Boom (Old) Belkin 3:18:35
2 Jakob Fuglsang (Den) Astana 0:00:19
3 Vincenzo Nibali (Ita) Astana
4 Peter Sagan (Svk) Cannondale 0:01:01
5 Fabian Cancellara (Elv) Trek
6 Jens Keukeleire (Bel) Orica Greenedge
7 Michal Kwiatkowski (Pol) Omega Pharma - Quick-Step 0:01:07
8 Lieuwe Westra (Old) Astana 0:01:09
9 Matteo Trentin (Ita) Omega Pharma - Quick-Step 0:01:21
10 Cyril Lemoine (Fra) Cofidis 0:01:45
Clasamentul general:
1 Vincenzo Nibali (Ita) Astana 20:26:46
2 Jakob Fuglsang (Den) Astana 0:00:02
3 Peter Sagan (Svk) Cannondale 0:00:44
4 Michal Kwiatkowski (Pol) Omega Pharma - Quick-Step 0:00:50
5 Fabian Cancellara (Swi) Trek 0:01:17
6 Jurgen Van Den Broeck (Bel) Lotto Belisol 0:01:45
7 Tony Gallopin (Fra) Lotto Belisol
8 Richie Porte (Aus) Sky 0:01:54
9 Andrew Talansky (USA) Garmin Sharp 0:02:05
10 Alejandro Valverde Belmonte (Spa) Movistar 0:02:11
.@Lars_boom célèbre sa victoire derrière le podium / @Lars_Boom, celebrating the victory behind the podium #TDF pic.twitter.com/XNVrogVTnE
— Le Tour de France (@letour) July 9, 2014
„Traduceri avem?” » Cum se comportă „Hagi” Luțu la cursurile de director sportiv: „E disperat!”
