Articol de Adrian Cochino (Libertatea) - Publicat marti, 28 iunie 2022 14:05 / Actualizat marti, 28 iunie 2022 15:05
Turul Franței, cea mai importantă competiție ciclistă a sezonului, începe pe 1 iulie la Copenhaga și se încheie pe 24 iulie pe Champs-Elysees, un parcurs cu cinci etape de munte înalt, inclusiv una cu final pe Alpe d'Huez, o etapă pe pavate și un lung contratimp. Slovenii sunt din nou în prim plan.
Tadej Pogacar (UAE Team Emirates) este favoritul clar al ediției 2022 a Turului Franței, dar astrele s-au aliniat în cele din urmă în așa fel încât fanii ciclismului să mai aibă parte de un duel cu suspans între el și compatriotul sloven Primoz Roglic (Jumbo-Visma).
Amândoi par să-și fi atins cu succes vârful de formă la timp, cu Pogacar câștigând recent Turul Sloveniei, iar Roglic - Criteriul Dauphine, așa că lucrurile se anunță interesante, dacă vreo accidentare nu intervine pentru a strica petrecerea, așa cum s-a întâmplat anul trecut.
Ar putea fi unul dintre ultimele dueluri serioase între cei doi. La 23 de ani, Pogacar este încă tânăr și mai are multe curse de câștigat, dar Roglic a ajuns la 32 de ani și a intrat în ceea ce s-ar putea numi „toamna carierei sale”.
Pogacar intră cu prima șansă, nu doar pentru că este mai tânăr și pare mai puternic, dar și pentru că a dovedit întregul an că aleargă la nivel maxim.
Slovenul a câștigat în mod spectaculos Strade Bianche, pe lângă Turul UAE, cel al Sloveniei sau Tirreno-Adriatico, și a uimit lumea cu abilitățile sale pe pavatele din Flandra, unde doar un sprint neinspirat l-a făcut să termine pe locul 4.
Traseul ar trebui să i se potrivească bine, cu cinci finaluri în cățărare. Iar cei 53 de km de contratimp (în total, în prima etapă și în penultima) îi sporesc și mai mult șansele.
Forța Jumbo-Visma
Roglic a câștigat Paris-Nisa, cu ceva dificultăți, dar o problemă la genunchi l-a ținut departe de competiții câteva săptămâni în timpul primăverii.
Și în vreme ce a câștigat de o manieră convingătoare Criteriul Dauphiné, mai mulți comentatori au sugerat că pe ultima cățărare a cursei, slovenul părea ceva mai obosit decât colegul său de la Jumbo-Visma, Jonas Vingegaard.
Ceea ce ne aduce la danezul care anul trecut a terminat în mod neașteptat Turul Franței pe locul doi. Posibil competitor al lui Roglic în cadrul echipei, om protejat, dar care ar putea foarte bine să devină primul favorit al Jumbo-Visma, Vingegaard este în același timp atu-ul echipei olandeze în lupta cu (aproape) invincibilul Pogacar.
Atât Vingegaard, cât și Roglic ar putea avea ceva probleme în lungul contratimp de 40 de km din penultima etapă. Danezul a arătat deja că nu se ridică la înălțimea lui Pogacar în această disciplină. Roglic este evident campion olimpic la contratimp, și a câștigat mai multe etape, dar a și dovedit în același timp că poate slăbi substanțial pe finalul unui mare tur.
În cele din urmă însă, colectivul Jumbo-Visma pare a fi mai puternic decât cel al UAE Team Emirates, chiar dacă belgianul Wout van Aert a ales să se concentreze anul acesta și pe alte lupte.
Cine sunt ceilalți favoriți la Turul Franței 2022
Sigur, cei trei nu vor fi singuri în această cursă, iar ceilalți competitori ar putea avea și ei o șansă la victorie. Daniel Martínez și Geraint Thomas (Ineos Grenadiers) sunt doi dintre acești competitori. Columbianul este tânăr, a fost constant în formă în ultimii ani și s-a dovedit instrumental pentru victoria lui Egan Bernal în ediția de anul trecut a Turului Italiei.
În lipsa lui Bernal, Martinez poate considera pe bună dreptate că momentul lui a sosit și va încerca să o arate în etapele de munte dur, care i se potrivesc. Dar nici veteranul Thomas nu pare să fie departe însă, cel puțin judecând după performanța din Turul Elveției.
Dacă mulți credeau că galezul ajuns la 36 de ani a terminat cu marile tururi, acesta a reușit să îi surprindă cu victoria la general și cu parcursul fantastic de pe cățărări și din etapa de contratimp. Aleksandr Vlasov (Bora-Hansgrohe) este un alt posibil competitor, iar echipa germană a dovedit deja, prin victoria lui Jai Hindley din Giro, că știe cum să organizeze un mare tur.
Din păcate pentru Vlasov, recenta infecție cu coronavirus ar putea să îi reducă șansele la o performanță. Australianul Ben O'Connor (AG2R Citroën) a arătat și el o formă foarte bună anul acesta, iar în Criteriul Dauphiné a fost singurul om care s-a putut apropia de Roglic și Vingegaard. Lungul contratimp nu îl avantajează, dar O'Connor va face tot posibilul să își îmbunătățească performanța de anul trecut - locul patru.
Spaniolul Eric Mas nu a avut parte de cele mai bune experiențe în Turul Franței, dar locul doi obținut anul trecut în Vuelta îi oferă speranțe că, de data aceasta, lucrurile se pot schimba. Francezii mai au și ei o speranță, în special prin Romain Bardet (Team DSM), care a dovedit anul acesta că mai are câte ceva de arătat.
Bardet ar fi trebuit să lupte pentru o victorie în Turul Italiei, și părea capabil să facă asta, până când a fost nevoit să abandoneze din cauza unor probleme de sănătate. David Gaudu (Groupama - FDJ) va încerca și el o poziție cât mai bună în clasamentul general, în vreme ce coechipierul lui Thibaut Pinot va ataca mai degrabă victoriile de etapă.
Jack Haig va fi și el încrezător, după un rezultat bun în Vuelta de anul trecut, dar australianul ar putea fi nevoit să împartă sarcina de lider la Bahrain-Victorious cu italianul Damiano Caruso.
Wout van Aert și Mathieu van der Poel, determinați să câștige cât mai multe etape
Lupta pentru clasamentul general va fi ocazional eclipsată de cea pentru etape și pentru tricoul verde, al sprinterilor. Pavatele din etapa a cincea, vântul din Danemarca și etapele vălurite ar trebui să fie suficiente pentru a asigura spectacolul în acest sens.
Și asta pentru că în cursă se află Mathieu van der Poel, determinat să câștige cât mai multe etape, și Wout van Aert, care și-a propus să facă exact același lucru și să agate și tricoul verde pe deasupra.
O mulțime de sprinteri vor dori să le încurce planurile, printre aceștia: Dylan Groenewegen, Fabio Jakobsen - ales de Quick-Step Alpha Vinyl Team în locul lui Mark Cavendish, sau Caleb Ewan, care trebuie să dovedească ceva după eșecul din Giro.
O veste bună este că în joc se află și Peter Sagan. În ciuda problemelor de sănătate care nu i-au dat pace nici anul acesta, slovacul a câștigat recent o etapă din Turul Elveției și titlul de campion național, oferind multora speranța că în Franța îl vor vedea pe vechiul Sagan.
Danezul Mads Pedersen (Trek–Segafredo) pare că se află într-o formă foarte bună și va încerca și el să câștige o primă etapă, mai ales că Turul pleacă din țara lui.
Alpe d’Huez, pavate și un foarte lung contratimp
Cea de-a 109-a ediție a cursei începe pe 1 iulie cu un contratimp individual tehnic de 13 km pe străzile capitalei daneze. Grand Départ-ul de la Copenhaga marchează prima vizită a Turului Franței în Danemarca. După trei etape plate, în care s-ar putea confrunta cu vântul din Scandinavia, plutonul va fi transferat pe pământ francez, care îi va aștepta, în etapa a cincea, cu nu mai puțin de 11 sectoare de pavate.
Etapa a cincea, o variantă mai mică a temutei Paris-Roubaix, ar putea să rupă plutonul în bucățele, iar favoriții cursei, abili pe cățărări sau la contratimp, vor fi nevoiți să dovedească că se descurcă și pe terenul clasicelor, pentru a nu pierde timp. În vreme ce oameni precum Wout van Aert sau Mathieu van der Poel sunt probabil favoriți ai etapei, nu ar trebui să ne surprindă dacă Pogačar va avea o performanță stelară.
După o scurtă incursiune în Belgia, plutonul se va îndrepta apoi spre sud, prin Burgundia și va urca în etapa a șaptea pe Super Planche des Belles Filles. Pe pantele implacabile ale acestei cățărări, Pogačar a câștigat primul său tricou galben în 2020, spulberându-l pe Roglic și rezolvând fără probleme un deficit de 57 de secunde, cu o performanță uimitoare în contratimp.
Doi ani mai târziu, organizatorii cursei au inclus provocarea suplimentară a unei porțiuni cu pietriș abrupt în vârf și pante care ating 24% în apropierea finalului. Cursa va trece granița pentru a treia oară în etapa a opta, cu un final în orașul elvețian Lausanne.
A doua săptămână este dedicată Alpilor, unde pe rutieri îi așteaptă trei etape epuizante cu finaluri în cățărare (10, 11 și 12), care ar putea să provoace diferențe decisive în clasament. Vestea și mai bună: după o absență de trei ani de pe traseu, faimosul Alpe d'Huez va reveni în Turul Franței în finalul etapei 12 și nu oricând, ci chiar de Ziua Bastiliei, pe 14 iulie.
În drum spre Pirinei, favoriții vor avea parte de câteva etape de plat și vălurite, unde vor lăsa scena sprinterilor și puncheurilor. Ultimele teste la altitudine vor avea loc în etapele 17 și 18. Două zile scurte și intense care vor oferi puțin răgaz celor obosiți în a treia săptămână de curse. Stațiunea de schi Hautacam este cea care în etapa 18, pe 21 iulie, va găzdui ultima confruntare în munții înalți.
Doar că lupta nu se va sfârși neapărat acolo. În funcție de diferențele dintre favoriți, contratimpul de 40,7 kilometri din penultima etapă s-ar putea dovedi foarte important. Este cel mai lung contratimp al Turului din 2014, când organizatorii s-au străduit din ce în ce mai mult să reducă avantajul lui Chris Froome în fața rivalilor săi.
Citește și:
Ce înseamnă medaliile lui David Popovici pentru sportul românesc
