SPORTURI  »  GIMNASTICA  »  NADIA LA 50 DE ANI

Familia, călătoriile şi proiectele sportive sau sociale n-o lasă pe Nadia să trăiască doar din amintirile de la Montreal: ”N-am timp să mă mai gîndesc la trecut”

Articol de - Publicat sambata, 12 noiembrie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 11 noiembrie 2011 22:45

Comăneci povesteşte că prima doamnă a Americii, Michelle Obama, i s-a confesat că ar fi dorit să devină gimnastă, după modelul Nadiei

- Călătoreşti foarte mult, înfrunţi mereu fusele orare. Mai ai timp pentru a face sport sau pentru a fi gospodină?
- De ce nu? Sport pot face oriunde mă aflu. Fac zilnic cel puţin 30 de minute de mişcare, de exerciţii simple de întreţinere. Iar în ce priveşte activităţile casnice sînt o femeie normală. Cînd sînt acasă merg la cumpărături, gătesc, spăl, calc, fac curat. Am şi pe cineva care mă ajută, însă mă bucur să pot face eu aceste lucruri pentru familia mea.

"Nici acum nu înţeleg de ce-mi plăcea matematica"
- Ştiu că eşti o persoană credincioasă. Sub Ceauşescu, ţi s-a atras vreodată atenţia să fii discretă, de exemplu, cu manifestările de credinţă în Dumnezeu, rugăciuni, semnul crucii, vizite la biserică?
- Am fost crescută de părinţi în spiritul credinţei ortodoxe, merg la biserică şi mă rog, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am, pentru puterea pe care mi-o dă. Nu pot să spun că mi s-ar fi sugerat în acea perioadă să evit să arăt credinţa mea în Dumnezeu. Eu am fost învăţată, şi cred şi acum, că a crede în Dumnezeu e un lucru personal, un lucru pe care nu trebuie să-l faci public. De aceea vorbesc foarte puţin despre aceste lucruri.

- La şcoală, geografia şi chimia se numărau printre materiile tale preferate. Ce te atrăgea la ele?
- În geografie găseam răspunsuri despre lumea care ne înconjoară. Aveam ocazia să merg în multe locuri şi am vrut să ştiu unde sînt acestea, de ce există munţi, lacuri, mări şi oceane. Mă descurcam bine la chimie, însă o altă materie care îmi plăcea era matematica şi îmi e greu să explic de ce. Toţi copiii sînt curioşi şi cred că ar trebui să-i încurajăm, să le oferim răspunsuri pe înţelesul lor, să-i provocăm să descopere şi mai multe despre lume. Acesta e şi principiul de la care am dezvoltat în România proiectul MiniMe al Fundaţiei Nadia Comăneci. El include şi o serie de cursuri pentru copii, care-şi propun să-i ajute să obţină răspunsuri la întrebările despre lume, despre ei înşişi. Să-i încurajeze să fie mereu curioşi, creativi şi să aibă o cultură generală solidă. E un program la început, dar, împreună cu echipa din cadrul Fundaţiei, o să-l putem dezvolta.

"Nu mă las controlată de amintirile neplăcute"
- Într-un interviu dat pentru Jurnalul Naţional în urmă cu circa 4 ani, ai povestit cum, la o întîlnire cu Celine Dion, artista ţi-a mărturisit că succesul pe care l-ai avut la Montreal a mobilizat-o fantastic în carieră pentru a încerca să atingă aceeaşi notorietate ca tine. Ai mai trăit recent episoade asemănătoare?
- Este o mare onoare pentru mine să fiu model pentru multe fete, atît pentru cele care au devenit celebre, cît şi pentru cele care sînt nişte femei împlinite, deşi mai puţin cunoscute. Cînd m-am întîlnit cu soţia preşedintelui Statelor Unite, Michelle Obama, mi-a spus că şi-a dorit să facă gimnastică. Din păcate, Michelle e o femeie înaltă, şi aşa era şi cînd a fost mică, o constituţie fizică neavantajoasă pentru practicarea cu succes a gimnasticii.

- Un pasaj din cartea autobiografică: "Mi-am păstrat cu grijă amintirile în podul minţii, astfel încît să-mi pot continua viaţa neîngreunată de trecut. Voi împărtăşi unele dintre secretele mele, dar le voi păstra pe altele, pentru că fie sînt comori personale, fie sînt prea dureroase pentru a mi le aminti". La 50 de ani, cu o familie superbă şi cu un ritm de viaţă alert, mai ai momente în care amintiri dureroase reapar în gîndurile tale?
- Sînt o persoană puternică. Trec repede peste aceste momente, am multe proiecte pe care trebuie să le duc la bun sfîrşit şi nu am timp să mă las controlată de amintiri neplăcute. Şi din momentele grele prin care am trecut am avut de învăţat, ele sînt parte din mine.

- Ce mesaj ai dori să transmiţi admiratorilor tăi din România cu ocazia împlinirii a 50 de ani?
- Să lupte permanent, să treacă peste problemele vieţii şi să nu uite să ofere un sprijin şi celor din preajma lor mai puţin norocoşi. Să aibă încredere, să privească viitorul cu deschidere, cu speranţă.

Juniorului îi place să fie baterist
Nadiei îi place mult să povestească şi despre fiul său, care are 5 ani şi jumătate: "Dylan e atras de sport, vine în sală şi face gimnastică ori karate, dar îi place şi muzica, vrea să cînte la diverse instrumente. Bateria e unul dintre cele pe care le preferă. Încercăm să-i încurajăm înclinaţiile şi să-l lăsăm să aleagă, să exploreze, să înţeleagă".

***** "Am rămas o persoană curioasă, care rămîne ancorată în lumea în care trăieşte, aşa că nu pot face abstracţie de tot ce înseamnă tehnologie, pe care o folosesc zilnic pentru a comunica, a mă informa, a face proiecte"
***** "Totdeauna am dorit sa promovez România şi trebuie să convingem cît mai multă lume să vină aici, să descopere frumuseţile acestei ţări, munţii, Delta, mănăstirile"
***** "Chiar dacă ultimul Mondial nu ne-a adus medalii, echipa are potenţial şi e pregătită de unii dintre cei mai  buni antrenori de la ora aceasta. Octavian Belu si Mariana Bitang ştiu bine ce să facă pentru a creşte valoarea fetelor"

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (1)
vandersaar
vandersaar  •  12 Noiembrie 2011, 20:24

Sunt mandru de Nadia !

Vezi toate comentariile (1)
Comentează