Articol de Luminiţa Paul - Publicat sambata, 26 iulie 2008 00:00
Antrenorul coordonator al lotului feminin, Nicolae Forminte, spune că principalul lui gînd este să aibă toate sportivele sănătoase la Beijing
13 zile mai sînt pînă la JO
Joi seară au venit de la Deva la Izvorani. "Am dat peste un accident pe drum, dar Poliţia ne-a lăsat să trecem", povesteşte Nicolae Forminte. A avut o noapte scurtă, cu somn puţin, însă la 11:00 dimineaţa a încheiat deja primul antrenament cu gimnastele din lot. Se relaxează cu un ceai fierbinte, cu lămîie şi zahăr. "Nu mă las dominat nici de euforie, nici de pesimism. Avem obiectiv două medalii. Totul se va decide însă la faţa locului", explică rapid. Discuţia poate începe de aici.
- Domnule Forminte, care e primul lucru care vă vine în minte cînd auziţi "China"?
- Nimic în afară de cuvîntul China. N-am idei preconcepute. Mergem în Asia şi poate mi-ar fi plăcut mai mult Japonia, pentru că mă fascinează cultura acestei ţări, mi se pare că are mai multe elemente de confort, dar asta e! E China, China să fie!
- Resimţiţi responsabilitate mai mare pentru că sînteţi la prima Olimpiadă ca antrenor coordonator?
- Toţi sîntem responsabili. Toţi antrenorii din colectiv. Poate de aceea nici nu-mi place formula "fetele lui Forminte", iar ceilalţi colegi nu sînt pomeniţi. E adevărat însă că principalul responsabil sînt eu. E ceva ce mi-am asumat de la început. Vreau ca fetele să fie în plenitudinea forţelor la Beijing, să-şi facă exerciţiile la potenţial maxim şi să fie sănătoase. De la începutul ciclului olimpic, cel mai mare duşman al nostru au fost problemele de sănătate.
"Pe nici o naţiune nu se pune presiune mai mare"
- Ce aşteptaţi totuşi de la aceste Jocuri?
- Nu contează ce aştepţi, ci cum se termină. Uneori îmi spun că aştept să se termine, pentru că m-am săturat. Un concurs nu seamănă cu altul. În ultimii ani, ne-am aflat mereu în zona medaliilor, dar asta poate să nu însemne mare lucru. Experienţa m-a învăţat că poţi merge la un concurs cu o echipă foarte bine pregătită şi să constaţi acolo că fetele au uitat tot, iar altădată a fost invers. Sîntem însă un popor talentat şi ne descurcăm. Mi-ar plăcea ca rezultatele României la gimnastică feminină să fie la fel de bune încă o sută de ani şi să renunţăm la obişnuinţa de a dărîma totul şi de a o lua de la capăt, ca Meşterul Manole.
- Se pune presiune pe dumneavoastră pentru rezultate?
- Nu ştiu şi nu mă interesează. Presiunea am simţit-o din momentul în care am preluat lotul, chiar dacă s-au schimbat cei de la butoane. Şi mai cred că pe nici o naţiune nu se exercită presiune mai mare decît aici, prin comparaţiile cu rezultatele trecute. Am o singură teamă, faţă de starea de sănătate a fetelor. N-am notorietatea domnului Belu ca să trec printr-un moment Patras şi să mi se ierte aşa ceva.
La Europenele de la Patras, din 2002, România a participat cu o singură gimnastă, Oana Petrovschi. Nu s-a concurat pe echipe, toate gimnastele din lot fiind trimise acasă de antrenorii Belu şi Bitang din cauza problemelor de sănătate şi de disciplină.
- Ştiţi însă că nivelul de aşteptare a fost întotdeauna mare cînd a venit vorba de gimnastică.
- Da, sîntem învăţaţi. Uite, pe mine nu m-ar deranja foarte mult să cîştig şase medalii de aur la Beijing. M-aş pensiona cu un milion de euro şi poate aş rîde de cel care ar veni după mine, "ce fraier e, cum se chinuieşte!". Dar poate că el va avea o altă generaţie decît am avut eu, conjuncturile vor fi diferite. În sport nu se pot face comparaţii. Sînt relative. Pot să-mi doresc ca gimnastele noastre să-şi valorifice potenţialul la maximum şi celelalte nu. Pot să spun că sîntem mai tari la sol, că sîntem egali la bîrnă cu China, SUA sau Rusia, dar la paralele sîntem mai slabi, la fel şi la sărituri.
- Medalii?
- Obiectivul nostru e de două medalii. Dar eu nu fac promisiuni şi nici evaluări sau analize. Ştiu că nu te duci la Olimpiadă ca să te plimbi. De altfel, China nici nu e printre variantele de vacanţă pe care mi le-aş dori. Mai degrabă Coreea de Sud.
Adaptare la fus
- Orele de concurs vor fi diferite. Finala pe echipe, spre exemplu, e la 10 dimineaţa.
- De aceea am încercat să mut antrenamentul aproximativ la aceeaşi oră. Ştiu că au capacitatea să se mobilizeze. De cînd vor ajunge în China, vor avea două săptămîni ca să se adapteze.
- Ce va fi după Olimpiadă?
- Dacă voi continua la lot, voi începe să pregătesc Olimpiada de la Londra.
- Mai vin copii la gimnastică?
- Faptul că rezervorul se goleşte şi că mergem cu un motor uzat, care consumă mult, s-a observat de mult. Măsuri concrete însă nu s-au luat. Şi federaţia de gimnastică nu le poate remedia pentru că nu are puterea de a da legi. Totul trebuie reaşezat pe un sistem nou. Să se repopuleze cele două centre, Oneşti şi Deva, să existe antrenori care să fie motivaţi, iar copiii să fie susţinuţi acolo pe minimum zece ani.
4 titluri olimpice a cîştigat România la gimnastică feminină la Atena 2004, plus un argint şi un bronz
“Experienţa m-a învăţat că poţi merge la un concurs cu o echipă foarte bine pregătită şi să constaţi acolo că fetele au uitat tot, iar altădată a fost invers”
NICOLAE FORMINTE, antrenor lot gimnastică
Antrenorul coordonator al lotului feminin, Nicolae Forminte, spune că principalul lui gînd este să aibă toate sportivele sănătoase la Beijing
13 zile mai sînt pînă la JO
Joi seară au venit de la Deva la Izvorani. "Am dat peste un accident pe drum, dar Poliţia ne-a lăsat să trecem", povesteşte Nicolae Forminte. A avut o noapte scurtă, cu somn puţin, însă la 11:00 dimineaţa a încheiat deja primul antrenament cu gimnastele din lot. Se relaxează cu un ceai fierbinte, cu lămîie şi zahăr. "Nu mă las dominat nici de euforie, nici de pesimism. Avem obiectiv două medalii. Totul se va decide însă la faţa locului", explică rapid. Discuţia poate începe de aici.
- Domnule Forminte, care e primul lucru care vă vine în minte cînd auziţi "China"?
- Nimic în afară de cuvîntul China. N-am idei preconcepute. Mergem în Asia şi poate mi-ar fi plăcut mai mult Japonia, pentru că mă fascinează cultura acestei ţări, mi se pare că are mai multe elemente de confort, dar asta e! E China, China să fie!
- Resimţiţi responsabilitate mai mare pentru că sînteţi la prima Olimpiadă ca antrenor coordonator?
- Toţi sîntem responsabili. Toţi antrenorii din colectiv. Poate de aceea nici nu-mi place formula "fetele lui Forminte", iar ceilalţi colegi nu sînt pomeniţi. E adevărat însă că principalul responsabil sînt eu. E ceva ce mi-am asumat de la început. Vreau ca fetele să fie în plenitudinea forţelor la Beijing, să-şi facă exerciţiile la potenţial maxim şi să fie sănătoase. De la începutul ciclului olimpic, cel mai mare duşman al nostru au fost problemele de sănătate.
"Pe nici o naţiune nu se pune presiune mai mare"
- Ce aşteptaţi totuşi de la aceste Jocuri?
- Nu contează ce aştepţi, ci cum se termină. Uneori îmi spun că aştept să se termine, pentru că m-am săturat. Un concurs nu seamănă cu altul. În ultimii ani, ne-am aflat mereu în zona medaliilor, dar asta poate să nu însemne mare lucru. Experienţa m-a învăţat că poţi merge la un concurs cu o echipă foarte bine pregătită şi să constaţi acolo că fetele au uitat tot, iar altădată a fost invers. Sîntem însă un popor talentat şi ne descurcăm. Mi-ar plăcea ca rezultatele României la gimnastică feminină să fie la fel de bune încă o sută de ani şi să renunţăm la obişnuinţa de a dărîma totul şi de a o lua de la capăt, ca Meşterul Manole.
- Se pune presiune pe dumneavoastră pentru rezultate?
- Nu ştiu şi nu mă interesează. Presiunea am simţit-o din momentul în care am preluat lotul, chiar dacă s-au schimbat cei de la butoane. Şi mai cred că pe nici o naţiune nu se exercită presiune mai mare decît aici, prin comparaţiile cu rezultatele trecute. Am o singură teamă, faţă de starea de sănătate a fetelor. N-am notorietatea domnului Belu ca să trec printr-un moment Patras şi să mi se ierte aşa ceva.
La Europenele de la Patras, din 2002, România a participat cu o singură gimnastă, Oana Petrovschi. Nu s-a concurat pe echipe, toate gimnastele din lot fiind trimise acasă de antrenorii Belu şi Bitang din cauza problemelor de sănătate şi de disciplină.
- Ştiţi însă că nivelul de aşteptare a fost întotdeauna mare cînd a venit vorba de gimnastică.
- Da, sîntem învăţaţi. Uite, pe mine nu m-ar deranja foarte mult să cîştig şase medalii de aur la Beijing. M-aş pensiona cu un milion de euro şi poate aş rîde de cel care ar veni după mine, "ce fraier e, cum se chinuieşte!". Dar poate că el va avea o altă generaţie decît am avut eu, conjuncturile vor fi diferite. În sport nu se pot face comparaţii. Sînt relative. Pot să-mi doresc ca gimnastele noastre să-şi valorifice potenţialul la maximum şi celelalte nu. Pot să spun că sîntem mai tari la sol, că sîntem egali la bîrnă cu China, SUA sau Rusia, dar la paralele sîntem mai slabi, la fel şi la sărituri.
- Medalii?
- Obiectivul nostru e de două medalii. Dar eu nu fac promisiuni şi nici evaluări sau analize. Ştiu că nu te duci la Olimpiadă ca să te plimbi. De altfel, China nici nu e printre variantele de vacanţă pe care mi le-aş dori. Mai degrabă Coreea de Sud.
Adaptare la fus
- Orele de concurs vor fi diferite. Finala pe echipe, spre exemplu, e la 10 dimineaţa.
- De aceea am încercat să mut antrenamentul aproximativ la aceeaşi oră. Ştiu că au capacitatea să se mobilizeze. De cînd vor ajunge în China, vor avea două săptămîni ca să se adapteze.
- Ce va fi după Olimpiadă?
- Dacă voi continua la lot, voi începe să pregătesc Olimpiada de la Londra.
- Mai vin copii la gimnastică?
- Faptul că rezervorul se goleşte şi că mergem cu un motor uzat, care consumă mult, s-a observat de mult. Măsuri concrete însă nu s-au luat. Şi federaţia de gimnastică nu le poate remedia pentru că nu are puterea de a da legi. Totul trebuie reaşezat pe un sistem nou. Să se repopuleze cele două centre, Oneşti şi Deva, să existe antrenori care să fie motivaţi, iar copiii să fie susţinuţi acolo pe minimum zece ani.
4 titluri olimpice a cîştigat România la gimnastică feminină la Atena 2004, plus un argint şi un bronz
“Experienţa m-a învăţat că poţi merge la un concurs cu o echipă foarte bine pregătită şi să constaţi acolo că fetele au uitat tot, iar altădată a fost invers”
NICOLAE FORMINTE, antrenor lot gimnastică
