Articol de Marian Ursescu, Ionuţ Coman, Luminița Paul - Publicat miercuri, 17 februarie 2021 13:01 / Actualizat miercuri, 17 februarie 2021 13:49
Ediție specială a Gazetei Sporturilor, astăzi, în ziua în care Octavian Bellu împlinește 70 de ani. Supliment de 6 pagini acum la chioșcuri și pe platforma digitală - AICI. Ai un interviu-eveniment cu cel mai medaliat antrenor din istoria sportului mondial.
Gabriela Szabo, campioană olimpică și mondială la atletism, spune că are și acum emoții când se intersectează cu Octavian Bellu.
Gabriela Szabo, directorul CSM București, campioana olimpică de la Sydney, din 2000, s-a intersectat de multe ori în carieră cu Octavian Belu. „Țin minte că la un moment dat m-am mutat la Deva, la Liceul cu program sportiv, și mă antrenam pentru Europene. Stăteam la același internat, atunci l-am văzut prima dată față în față pe domnul Bellu. Era o persoană sobră, serioasă, care impunea mereu respect", povestește fosta atletă.
Mai târziu, în 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, a dat iar „nas în nas" cu domnul Belu. "Îmi dăduseră un echipament ca pentru un sportiv de 1,90 metri. M-a luat domnul Bellu și mi-a dat unul de gimnastă, la un metru șaizeci, cât aveam eu", povestește fosta campioană de la 5.000 de metri.
„L-am privit întotdeauna pe domnul Belu cu admirație pentru modul cum pregătea echipa, pentru profesionalismul său, pentru seriozitatea sa. Și acum, dacă mă întâlnesc cu dânsul pe stradă, îl privesc cu emoție și admirație. E omul-istorie, e cel mai galonat tehnician din lume. Respectul impune respect", a încheiat Gabi Szabo.
Elena Frîncu, despre Octavian Bellu: „Are rădăcini de gentleman"
Elena Frîncu, vicecampioană mondială cu națională feminină de handbal și fostă directoare a DJST Constanța, a asistat de aproape la evoluția lui Octavian Bellu
Una dintre prietenele și colegele apropiate ale lui Octavian Bellu de-a lungul deceniilor este Elena Frîncu. Considerată printre cei mai performanți manageri sportivi, fosta directoare a DJST Constanța i-a fost alături la numeroase competiții internaționale.
La Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004, unul dintre cele mai galonate momente al gimnasticii românești, ea a fost conducătorul delegației tricolore de gimnastică, din partea Comitetului Executiv al COSR. „Este o prietenie de 50 de ani, o prietenie dincolo de sport. Ne știm din 1971, de la facultate, când el era anul II, iar eu doar ce intrasem. Am fost împreună la campionate europene și mondiale, la Jocurile Olimpice. Ultima oară la Atena, în 2004, când gimnastica a adus cele mai multe medalii pentru România. Au muncit și au vegheat, nici nu știu dacă au ieșit din satul olimpic. Medaliile s-au obținut cu foarte multă seriozitate și muncă. Octavian Bellu și Mariana Bellu s-au completat de la început profesional și apoi și pe plan personal".
Un portret al lui Octavian Bellu făcut din cuvinte de către Elena Frîncu: „Înălțător, frumos, exigent, impunător și cu multă ușurință de a transmite tot timpul cu exactitate ceea ce trebuie să faci pentru marea performanță. Are rădăcini de gentleman. Simți că este o onoare să muncești pentru el, te înalță, nu te simți om mic. Din orice mișcare a lui înveți ceva. Un mare, mare antrenor, cel mai performant din istoria gimnasticii".
Mariana și Tavi simțeau foarte bine cum să le mobilizeze pe fete, cum să le vorbească. El are o exigență extraordinară, nu prin puterea cuvântului, ci a faptelor. Nu l-am auzit vreodată țipând, are niște calități înnăscute.
-Elena Frîncu
Tradiția costumelor, pixul și hârtiuța
Alina Alexoi, jurnalist tv specializat pe gimnastică, a fost alături de Octavian Belu în această postură timp de peste 20 de ani. Își amintește cu emoție de primele dăți când s-a aflat în preajma antrenorului, „prin 90, apoi în 91, am fost la o Cupă Mondială la Stuttgart și s-a purtat foarte frumos, eram la început".
De-a lungul timpului, s-au strâns multe amintiri, întâmplări, succese, dar și momente de cumpănă. Alina remarcă faptul că „niciodată nu a vorbit despre medalii înaintea unei competiții importante și niciodată nu s-a comparat cu ce a fost înainte, și-a căutat drumul propriu". I-a plăcut spiritul de unitate, să construiască echipe, poate de aceea a ținut mult la tradiția costumelor albe cu tricolor la concursul pe echipe, la cele 5 titluri mondiale sau la Jocurile Olimpice.
Un lucru mai puțin știut: "„întotdeauna avea un pix și o hârtiuță, în timpul competiției, nota ceva. L-am întrebat: ce scrieți acolo? Râdea: secret! La un moment dat mi-a zis că făcea calcule, diferențele, la zecimi, se uita după note, ca să știe exact de ce calificativ e nevoie".
Un tânăr exuberant
Printre colegii de cameră în anii petrecuți la Institutul de Educație Fizică și Sport s-a numărat Octavian Tileagă, antrenorul lui Răzvan Florea. „Stăteam câte 6 în cameră în căminul de la IEFS, iar eu eram singurul de la înot. Restul erau mai mici cu un an și toți de la gimnastică, printre care Octavian Bellu și Adi Goreac, ambii ajungând mai târziu antrenori la lotul național. Erau o gașcă faină, țineau foarte mult unul la altul. Foarte ordonați, dar așa este gimnastica, te face disciplinat. Tavi era o figură simpatică, mai exuberant decât îl știm", povestește Tileagă.
