Cînd pasiunea învinge orice obstacol » Generaţia fantastică a României, campioană mondială la junioare, a trecut peste toate neajunsurile

"Nu am văzut în viaţa mea atîta determinare, atîta dorinţă de a realiza ceva ca la acest lot. De la meci la meci, siguranţa parcă a crescut în rîndul acestor copile de 17 şi 18 ani. Au fost ca un tot, un grup unit. Ele sînt artizanele acestei victorii", spune antrenorul Aurelian Roşca, un tehnician care a mai cîştigat acum 15 ani un aur la handbal, tot la junioare, dar la Europene.

"A fost mai greu acum, pentru că în ultimul timp sînt multe ţări care pun accentul pe creşterea de jucătoare, nivelul a crescut şi interesul este altul", explică tehnicianul.

"Am făcut-o din pasiune"
Gavril Kozma, secundul "naţionalei", anunţă un lucru şocant. "Nu am fost renumeraţi pentru munca depusă la lot pînă acum. Am făcut-o din pasiune! A fost ca o provocare pentru noi şi am demonstrat că se poate".

Tehnicianul care a descoperit-o pe Aurelia Brădeanu, căpitanul "naţionalei" de senioare, dar şi pe Bianca Bazaliu, golgeterul actualului lot, visează la mai bine pe viitor.

"Să sperăm că acest rezultat va fi un balon mare de oxigen şi că de acum vom avea şi noi sponsori, se va investi în noi", a adăugat tehnicianul de 60 de ani. "A fost o onoare pentru noi să fim antrenorii acestui lot. Nu ne-am gîndit o clipă la bani", a spus şi Relu Roşca.

Ministerul a uitat de indemnizaţii
Fetele din lotul naţional de junioare nu s-au plîns niciodată că le-a lipsit ceva, deşi nu au beneficiat de cele mai bune condiţii. Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului le-a virat lunar, de cînd au ajuns la lotul naţional, sume cuprinse între 200 şi 500 de lei. Din decembrie, nu au mai fost însă bani şi fetele nu au mai primit nimic. "Pentru unele erau vitale aceste sume. Îşi ajutau familiile", spune unul dintre tehnicienii care le-au antrenat pe fete.

Antrenorii de la Centrul de Excelenţă, şase luni restanţă
Centrul Naţional de Excelenţă de la Vîlcea este principalul club care a furnizat fete pentru lotul naţional. Opt fete care se pregătesc sau au trecut pe la Rm. Vîlcea au participat la turneul final. Grupa 1996-1997 este pregătită de Victorina Bora şi Luminiţa Huţupan Dinu.

Sînt mari restanţe financiare în ceea ce-i priveşte pe tehnicienii de la Centru, aceştia avînd, la un moment dat, 10 salarii restante. Săptămîna trecută, actuala conducere a FRH a achitat însă patru salarii. Restul? "Nu se ştie, nu avem bani!", au anunţat oficialii.

Părinţii, principalii "sponsori"
Familiile fetelor care au ieşit campioane mondiale cunosc cel mai bine problemele financiare şi neajunsurile cu care s-au confruntat de-a lungul timpului.

"Trebuie să le mulţumim părinţilor acestor copile pentru rezultatul României! Ei sînt sponsorii acestei echipe, suportă aproape toate cheltuielile de pregătire", spune Ileana Morari, antrenoare la CSS 6 Bucureşti. Dă şi exemple. "Părinţii plătesc cantonamente, plătesc medicaţie, orele pentru închirierea sălilor în care ne pregătim şi, de multe ori, şi baremurile de arbitraj".

Cînd mai au şi ghinionul ca o fată sau alta să se accidenteze, cheltuielile sînt şi mai mari. "Alexandra Caraşol, eleva mea de la CSS 6 Bucureşti, s-a accidentat grav. Părinţii au luat-o, au operat-o pe cheltuiala lor şi aşa a ajuns să joace din nou şi să fie campioană mondială", a adăugat antrenoarea.

Noi ca modele, ei mai multe centre
Olanda, Brazilia, Muntenegru au luat exemplul României cînd au înfiinţat şi ele Centre Naţionale pentru pregătirea handbalistelor.

"Ele au avut însă mai mulţi bani şi au înfiinţat nu unul, ci două-trei! Să nu mai vorbim de Franţa şi Germania, care au centre naţionale, dar şi regionale", explică fostul preşedinte al FRH, Cristian Gaţu.

Dar neajunsurile dispar atunci cînd eşti pe prima treaptă a podiumului mondial şi ţi se cîntă imnul. Junioarele, ca mulţi alţi sportivi români, au dovedit că se poate şi cînd nu ai cele mai bune condiţii.