SPORTURI  »  HANDBAL  »  HCM RÂMNICU VÂLCEA

EXCLUSIV Gheorghe Sbora a preluat HCM Râmnicu Vâlcea la 70 de ani: ”Eu nu sunt bătrân, doar vârstnic!”

Gheorghe Sbora e familiarizat cu tehnica modernă existentă în handbal // FOTO Marius Ionescu +3   FOTO
Gheorghe Sbora e familiarizat cu tehnica modernă existentă în handbal // FOTO Marius Ionescu

Articol de - Publicat vineri, 20 ianuarie 2017 00:00

La 70 de ani, Gheorghe Sbora a preluat echipa din Vâlcea. Are trei victorii consecutive și și-a propus să ducă formația olteană în Europa.

Gheorghe Sbora e un antrenor respectat în România. În anii '90, a fost secundul lui Bogdan Macovei la naționala feminină a României. În 1993, la Campionatul Mondial din Norvegia, România a jucat finala mică, dar a pierdut medaliile de bronz după 19-20 cu Norvegia.

A trecut prin carieră pe la Craiova, Baia Mare, Cluj, Ploiești, a mai antrenat în Spania, fosta Iugoslavie, Cipru și Siria. În ultimii ani nu a mai fost însă în prim-plan și lumea nu-l mai cunoaște.

Despre un bătrân de 70 de ani, mulți ar spune că e ramolit, senil, că trebuie să meargă acasă să-și mănânce pensia liniștit. Gheorghe Sbora vrea să demonstreze contrariul. Lucrează pe laptop, pune accent la ședințele de pregătire pe analizele video, vorbește în spaniolă, arabă și engleză și spune că dorința de a antrena nu i-a dispărut niciodată.

- Domnule Sbora, în trecut toți tehnicienii își doreau să ajungă la Vâlcea? A fost valabil acest lucru și pentru dumneavoastră?
- Sigur că da. Vâlcea a fost cea mai bună echipă din România în ultimii 30 de ani. Cine nu-și dorește să lucreze cu cele mai valoroase handbaliste? Nu numai că mi-am dorit, dar am fost de două ori la un pas. Odată, am și stat 24 de ore la Vâlcea.

- Nu v-ați înțeles sau de ce nu ați rămas?
- Au fost alte aspecte. Oltchim avusese un accident la Rimini, pierduse în Italia, și președintele Gavrilescu m-a sunat atunci să vin antrenor. Am acceptat, dar s-au răzgândit și m-am întors acasă.

- De ce ați acceptat atunci să preluați Vâlcea, o echipă care nu mai e în prim-plan acum? Și, în plus, ați acceptat situația de interimat, până în vară?
- Inima m-a trimis la Vâlcea! Mi-am spus că o pot face, vreau să demonstrez asta. În sufletul meu a existat și există acest sport pe care l-am slujit dintotdeauna.  

- Cum ați găsit Vâlcea? Mai trăiește lumea pentru handbal acolo?
- Pasiunea e mare. Oamenii vin la sală încă în număr mare, dar vor să vadă rezultate. Asta încercăm să facem. Plus, a revenit Petre Berbecaru, om care a trăit și el o viață în handbal, știe ce e de făcut pentru a se face performanță. Vâlcea e iubită, are suporteri în toată România din perioada Oltchimului.

"Valoare, încredere, respect sunt cele trei principii la care țin foarte mult. Niciodată nu am făcut nuntă după un rezultat mare, dar nici înmormântare după un eșec"

"Nu-mi plac obiectivele!"

- Ce ați făcut într-un timp foarte scurt de ați schimbat jocul echipei și au apărut rezultatele?
- Am găsit o echipă pregătită la Vâlcea și nu am făcut altceva decât să nu stric din ce se făcuse bine până acum. Le-am dat fetelor încredere, libertatea de a face ce știu mai bine. Mi-a ieșit! Ceea ce am realizat până acum li se datorează.

- Care e obiectivul dumneavoastră la echipă? Vreți să jucați în cupele europene?
- Nu mi-au plăcut obiectivele niciodată! Pe mine m-au interesat obiectivele de pregătire, de acolo ajungi la performanță. Când am venit aici nu s-a spus că aș avea un obiectiv anume, dar asta nu înseamnă că nu vreau să câștigăm orice meci.

- De ce rezistă antrenori din generația veche și acum? Sunt tehnicieni care au făcut rezultate precum Gheorghe Tadici, Dumitru Muși, Vasile Mărgulescu, Gheorghe Sbora.
- Antrenorii mai tineri se pot supăra. Dar în perioada când noi ne-am format ca specialiști, am avut profesori mari: Ioan Kunst Ghermănescu la vremea respectivă era cel mai mare antrenor din lume. Apoi am avut șansa de a învăța de la Virgil Trofin. La cursurile de handbal ținute de Ioan Kunst Ghermănescu, dacă erau 200 de studenți în an, nu lipsea nimeni. Or azi lucrurile astea sunt străine.

- Sunt o grămadă de antrenori care au diplome de "master coach", foști mari handbaliști.
- Antrenoratul nu înseamnă numai să vii la antrenament și să explici jucătorilor acțiuni tehnico-tactice. Handbalul înseamnă cunoștințe de psihologie, pedagogie, de psihologia efortului. Nu vreau să vorbesc prea mult de antrenorii tineri, că nu-i cunosc! Și nu ar fi OK din partea mea. De colegii de generație pot spune multe, la fiecare dintre ei vorbesc rezultatele.

Nedespărțit de laptop

- Trendul acum e să ai antrenor străin la echipă.
- Eu vin dintr-o perioadă  în care federația a avut preocupare de a forma antrenori români. Și s-au format antrenori valoroși, deși atunci mijloacele de informare nu erau cele de acum. Înainte citeam prin cărți, mergeam la prelegerile diverșilor antrenori. Acum e altceva.

- Sunteți familiarizat cu laptopul, cu analizele video?
- (Râde și scoate laptopul din geantă. Îl deschide) Chiar dacă nu am mai fost prezent în handbalul românesc, am rămas implicat. Am avut priilejul să antrenez și afară.

"Cât am antrenat prin Spania, prin Serbia, am avut prilejul să văd că antrenorat se poate face și altfel, adică discutând cu jucătoarele, vorbindu-le civilizat și nu pe un ton răstit"

- Se vorbește că din vară la Vâlcea va veni Aurelian Roșca și că dumneavoastră veți trece secund. E adevărat?
- Nu vreau să-i fac greutăți lui Relu, deocamdată e la CSM. Rămâne să aleagă el, eu am contract până în vară. Dacă va veni sau nu, vom vedea. Actualmente e antrenor acolo. Tot ce pot să spun despre Roșca, pentru că am lucrat cu el la Craiova, e că știe meserie, e un antrenor dedicat, superpasionat de ceea ce face. Mă mândresc că e craiovean, ca și mine.

"Femeia când își propune, poate să spargă și stânca! Pe asta am mizat întotdeauna. De asta mi-a plăcut să lucrez întotdeauna mai mult cu fetele"

- Sunt prea multe jucătoare străine în campionatul României? Ar trebui impusă o limită?
- Aspectul acesta e controversat. Cluburile sunt interesate de performanță. Dacă stăm să ne uităm la campioana Europei, CSM București, nu prea găsim românce pe acolo. Dar ce facem cu echipa națională, la ce ajută? Uitați-vă care sunt țările care au rezultate la nivel de națională: Norvegia, Olanda, Rusia. Sunt țările care își lasă vârfurile să joace în campionatele puternice și-și asumă faptul că nu au echipe puternice la nivel de club.

"Nu sunt la vârsta să mă enervez!"

- Ce părere aveți de Martin Ambros? Vă place ca antrenor?
- E un antrenor abil. Când eu eram în Spania, abia atunci își începea cariera la Itxako. Era prin 2001. Martin trebuie să cunoască bine jucătoarele române, să facă selecția așa cum trebuie. Și să fie ajutat mai mult de cluburi.

- Vă enervați când pierdeți un meci, cum vă manifestați?
-Nu mai sunt la vârsta la care să mă enervez ușor. Am ajuns la concluzia că nervii nu fac bine. Să-ți păstrezi mintea limpede ajută echipa.

- Cu fetele sunteți deschis la dialog sau la echipă e un monolog?
- E foarte important dialogul, deși nu prea sunt ele obișnuite. Analiza adversarului şi pregătirea jocului sunt foarte importante. Încrederea reciprocă.

- Cât timp acordați pregătirii unui meci?
-  Multe ore. Multe! Vizionez meciul, scot fișe pentru fiecare jucătoare în parte, scot pasaje din joc pe care le dau fetelor. Nu sunt convins că sunt utile, că sunt determinante, dar îmi fac datoria. Cine vrea se prinde și progresează! Depinde acum și de conștiința fiecăreia. Întreab-o pe nevastă-mea unde am făcut Crăciunul? Am fost acasă, la Craiova, și am stat toată ziua la calculator. Aanalize, selecții de faze, urmăream fetele ca să le cunosc mai bine, să văd ce poate fiecare.

"Nu-mi place să lucrez după ureche"

- Se știe despre dumneavoastră că puneți accent pe defensivă. E corect?
- Recunosc și rămân consecvent la acest aspect. E mai neplăcută faza de apărare, necesită mai multă dăruire, muncă fizică în condiții de contact. Mulți preferă însă faza de atac, ea  creează spectacolul.

"Eu ca antrenor încerc să fac totul încât la final să nu ajung să-mi imput ceva. Atunci, chiar dacă pierd, sunt mai liniștit"

- V-ați luat haine de vară la Vâlcea?
- (râde) De ce, nu prind cămașa cu mânecă scurtă? Ce-o fi să se întâmple se întâmplă! Nu mai am veleități de afirmare. Fac doar ce-mi place, pentru că iubesc handbalul.

(Deschide laptopul și scoate din geantă fișele de înregistrare cu ultimele meciuri)

Uite, dacă tot vorbim de planuri tactice, de programe, grafice. Nu am lucrat în viața mea după ureche. Și știi ce e bine? Dacă iese bine, e o perioadă bună a echipei, te uiți și vezi ce ai făcut, ce ai lucrat.

- Aveți foi de înregistrare cu analize din toată perioada în care ați fost antrenor?
- Da! Chiar mă uitam cu ceva timp în urmă că am găsit caiete și foi din perioada în care eram la echipa națională. Am vrut să le arunc, dar nu m-a lăsat inima!

Vacanță plătită

Gheorghe Sbora a activat 7 ani în cariera de antrenor și în străinătate. "Nu-mi venea să mă rup de România, mi-era teamă că nu știam nicio limbă străină. Prima dată am ajuns însă în Serbia, la Krusevac, recomandat de fosta mea jucătoare, Nicoleta Câțu. Am început să o rup pe sârbește și nu mi s-a mai părut deloc greu. Apoi am plecat în Spania, am fost la Bera Bera San Sebastian și la Alicante. Acolo viață, soare, plajă, oameni deschiși, primitori. La San Sebastian am lucrat cu Eli Pinedo și Neli Carla Alberto, care au ajuns apoi la echipa națională", spune tehnicianul.

A urmat un sejur de un an în Siria și apoi altul de trei în Cipru. "Acolo a fost vacanță plătită. Condiții bune, dar nu se dorea performanță", a explicat Gheorghe Sbora. "Dar știți care a fost cel mai mare câștig al acestor ani în străinătate? Faptul că am învățat limba spaniolă, să mă înțeleg în engleză și chiar arabă!".

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează
Close