Prima echipă masculină românească în "optimile" Ligii Campionilor » Gladiatorul

La 29 de ani, căpitanul lui HCM, Laurenţiu Toma, nu ar părăsi Constanţa decît pentru o formaţie de top din Germania, Spania sau Franţa


"Primul film care-mi vine în minte este Gladiatorul, pe care l-am văzut de mai multe ori. Cred că ne reprezintă pe noi, ca echipă, pentru că am plecat de jos şi am ajuns atît de sus, unde nimeni nu a crezut"


Patru titluri de campion al României, de două ori cîştigător al Cupei României, căpitan al campioanei României, căpitan al "naţionalei" României, golgeterul all-time al HCM Constanţa. De sîmbăta trecută, e şi în "optimile" Ligii Campionilor, acolo unde nici o altă echipă românească nu s-a mai aflat pînă acum. Şi e al doilea golgeter, cu 68 de reuşite! Îl cheamă Laurenţiu Toma, Tomiţă pentru prieteni, e extremă dreapta, are 29 de ani şi unul dintre cele mai obişnuite şi mai frumoase secrete în spatele reuşitei: munca şi familia.

"Handbalul m-a ales"
Povestea lui Toma a început în urmă cu 15 ani, într-o şcoală din Ploieşti, pe vremea cînd îşi pregătea examenul de admitere la liceu. Puştiul timid a fost ochit la o selecţie de profesorul Ilie Coman, care nu s-a lăsat şi l-a adus în sala de sport. "Handbalul şi profesorul Ilie Coman de la Ploieşti m-au ales. Eram în clasa a 8-a. Domnul Coman a venit de cîteva ori la şcoală pentru a mă convinge să merg la handbal. Eu am ezitat să le spun părinţilor, dar a insistat şi pînă la urmă a venit personal la noi acasă şi a vorbit cu ei. Au fost de acord, cu condiţia să-mi văd şi de şcoală, astfel că totul a depins doar de mine", a povestit Toma.

Tot de şcoală se leagă şi venirea sa în oraşul de la malul mării, petrecută în 1999. "Au urmat cîţiva ani frumoşi la Ploieşti, care au culminat cu cîştigarea titlului naţional la juniori, într-un turneu final desfăşurat la Constanţa. Tocmai terminasem liceul şi am primit oferta de a merge să joc pentru Constanţa. De altfel, antrenorii Ion Crăciun şi Mihai Făgărăşanu au venit pînă la Ploieşti să-mi convingă părinţii. Au reuşit, chiar dacă mă căutaseră şi Steaua, şi Dinamo, pentru că aveam oportunitatea de a-mi continua studiile şi a merge la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport", a adăugat Toma.

La Constanţa, echipa promovase abia de un an în prima ligă, majoritatea jucătorilor erau tineri şi, în numai cîteva luni, noul venit s-a impus ca titular pe extrema dreapta: "Eram tineri, nici nu ştiam ce înseamnă banii. Jucam doar de plăcere şi nici nu visam că vom ajunge vreodată la acest nivel. Am crescut şi ne-am maturizat o dată cu echipa. După doi ani, am fost la un pas de desfiinţare, dar nici unul dintre noi nu a plecat. Toţi speram să fie bine şi am avut noroc pentru că autorităţile locale s-au implicat şi totul s-a schimbat".

Visul unei finale
Cea mai frumoasă  amintire din cariera sa o reprezintă primul titlu de campion, cucerit în 2004, cu HCM Constanţa. "Întîiul titlu nu se uită niciodată, dar există mai multe repere în carieră, care se confundă cu istoria echipei. Îmi aduc aminte de prima clasare pe podium, bronzul din 2003, eliminarea de senzaţie a iugoslavilor de la Jugovic Kac, primul mare pas în handbalul european, apoi titlul de campion şi victoria cu Barcelona în grupele Ligii Campionilor.

Acum a venit această calificare în optimile celei mai tari întreceri din lume şi nu vrem să ne oprim aici", a explicat Toma, care a mărturisit că nu ar pleca peste hotare decît la o echipă de top: "Am avut mereu oferte, dar nu m-am gîndit să mă transfer. Dacă aş pleca, destinaţia ar fi una dintre primele trei echipe clasate în Franţa, Germania sau Spania, pentru a avea şansa să joc o finală de Liga Campionilor. În rest, nu aş da Constanţa pe nimic".

Paradisul de acasă
Plecat o mare parte din timp departe de casă, Toma se relaxează de fiecare dată în familie, alături de soţia sa, Luiza, actriţă la Teatrul de Stat din Constanţa, şi Alexia, fetiţa în vîrstă de un an şi trei luni.

"Indiferent unde mă aflu, tot ce-mi doresc este să fiu acasă, împreună cu familia. Acolo găsesc liniştea de care orice om are nevoie. Probabil că de aceea am ajuns atît de sus şi în viaţă, şi în sport. Mă bucur de fiecare clipă pe care o petrec cu Alexia şi cu Luiza şi mă joc cu cea mică toată ziua, mai ales că mă aşteaptă cu nerăbdare de fiecare dată. Cînd am fost acasă nu am ratat nici una dintre piesele în care a jucat soţia mea", a mărturisit Toma.

Marele şi singurul său hobby rămîne pescuitul, chiar dacă timpul nu-i permite prea multe escapade pe malul apei. "Sîntem mulţi amatori în echipă, în frunte cu antrenorul, şi, cînd putem, dăm o fugă la pescuit. Cea mai mare captură din viaţa mea este un crap chinezesc, Ten, care cîntărea vreo 12 kilograme. Din păcate, nu am ajuns încă în Deltă, dar probabil că o voi face cînd voi renunţa la handbal", a povestit căpitanul lui HCM Constanţa.


"Norocos şi fericit"

- Laurenţiu, care ar fi cuvintele care te-ar descrie cel mai bine?
- Norocos, pentru că am ajuns la acest nivel, sănătos, pentru că nu am avut mari probleme cu accidentările, şi fericit, pentru că am o familie superbă.

- În primele două luni din acest an, ai avut doar două zile libere. Este grea viaţa de handbalist?
- Nu cred, pentru că sînt deja învăţat şi mi-a intrat în reflex să-mi fac geanta în fiecare dimineaţă şi să merg la antrenamente. Este adevărat că e mai greu cînd eşti departe de casă, dar trebuie să-ţi faci un viitor. La început, jucam doar din plăcere, dar acum este combinată cu responsabilitate.

- Se cîştigă bine din handbal?
- Handbalul îţi poate aduce bani destul de mulţi, dacă ajungi la un nivel înalt, însă trebuie să fii chibzuit şi te gîndeşti foarte bine ce faci cu ei.

- Eşti invidios pe faptul că fotbaliştii sînt mult mai mediatizaţi?
- Nu, nici gînd. Cred că devine stresant, ca persoană, să fii urmărit de fotografi şi să citeşti tot felul de lucruri despre tine prin ziare. În plus, unora li se urcă la cap faptul că sînt mereu în atenţia tuturor. În schimb, îmi pare rău că handbalul nu este atît de meditizat pe cît ar trebui.

- Care este idolul tău?
- Nu am, dar urmăresc mereu cum joacă alte extreme dreapta şi pot spune că-mi place de croatul Mirza Dzomba.


Laurenţiu Toma
29 de ani
Extremă dreapta, 1,90 m, 78 kg
Cel mai bun jucător român în 2009
Căsătorit din 2006 cu Luiza, au o fată, Alexia, un an şi trei luni


"Am fost peste tot prin Europa, dar ca sportiv, şi nu am avut timp de distracţie sau de vizitat. Mi-aş dori să merg cu familia într-o vacanţă în Spania sau Portugalia"


71 de meciuri în cupele europene (toate cu HCM Constanţa, nu a ratat nici un meci al constănţenilor)