Articol de Roxana Fleşeru, Cristi Preda (foto) - Publicat vineri, 07 septembrie 2012 00:00 / Actualizat joi, 06 septembrie 2012 20:46
El şi-a pierdut antebraţul stîng la 12 ani. După ce s-a urcat pe un stîlp de înaltă tensiune şi s-a electrocutat încercînd să evite căderea.
Florin Cojoc vrea să pară un tip dur. E mereu în gardă şi glumeşte mult. Nu ai cum să nu fii în gardă cînd ai trecut prin ce ai trecut! Pe cînd era copil era tare neastîmpărat. Iubea înălţimile şi i s-a părut potrivit să se urce pe un stîlp de înaltă tensiune.
Plecase să culeagă fructe de pădure şi s-a gîndit că mai poate şi ceva în plus. "Aveam o privelişte minunată. M-am dezechilibrat şi ca să nu cad m-am prins cu mîna de un fir", îşi aminteşte ca şi cum ar fi fost ieri, deşi au trecut 20 de ani.
Ce a urmat după momentul în care i-au trecut prin corp 6.000 de volţi a fost cumplit. Comă, degete tăiate şi apoi tot antebraţul ca să poată supravieţui. Cînd s-a trezit, viaţa lui avea să fie complet alta. Lucrurile care înainte erau o rutină au devenit o provocare.
Alegere recentă
Cu multă ambiţie a luat-o de la capăt. Sportul l-a ajutat şi mai mult. Iubirea lui era fotbalul, dar a făcut tenis de masă, volei, handbal, atletism. În 2008 s-a gîndit pentru prima oară că ar vrea să ajungă la un eveniment atît de mare ca Jocurile Paralimpice. "Cînd am aflat ce înseamnă să te pregăteşti ca un profesionist, de cîţi bani e nevoie, de baremuri, m-am cam descurajat".
În urmă cu doi ani a hotărît să ducă totul la un alt nivel. A concurat la o întrecere în Italia, unde a cîştigat două medalii de argint şi un loc patru, ajungînd astfel la Mondialele din 2011. A rămas la atletism sau atletismul l-a ales pe el, asta nu e clar. Clar e că a început se antreneze ca un nebun, alături de soţii Ursanu. I-a fost greu, dar nu de ambiţie duce lipsă.
În 2011, la un concurs din Kodley, Florin a reuşit să se califice la Jocurile Paralimpice de la Londra, cu o săritură de 6,25m, la doi ani de cînd a început această aventură.
Experienţă unică
A ajuns la Londra cu speranţe mari. "Mi-am făcut nişte gînduri înainte de a pleca de acasă, dar nu s-au potrivit cu nimic din ce am văzut aici. E ceva ce nu poţi să uiţi niciodată şi nici nu poţi să exprimi", spune el stînd pe canapeaua colorată din Satul Olimpic. Are piciorul stîng imobilizat într-o gheată medicinală.
Ce s-a întîmplat? Luni, cînd a avut loc proba de săritură în lungime, la a doua săritură ceva s-a rupt. Posteriorul de la gambă. Era în faţa a peste 80.0000 de oameni şi nu a mai putut continua. "A fost o atmosferă incredibilă, în toată cariera mea de sportiv nu am mai văzut aşa ceva. Zumzăitul şmecher", spune el întărindu-şi statutul de băiat dur. Manevrează singur găleata cu gheaţă. Nu vrea ajutor. "Mă descurc", adaugă.
Ştia că are unele probleme la picior, dar a trecut peste ele. "L-am păcălit cît am putut eu, dar acum m-a păcălit el pe mine". Trebuie să ţină piciorul imobilizat, să nu facă mişcare. N-are altă soluţie.
Întîlnire cu Pistorius
Jocurile Paralimpice au însemnat însă mai mult decît accidentarea. Sîmbăta trecută a fost la velodrom alături de Eduard-Carol Novak. Cînd a devenit campion paralimpic.
"A fost un alt moment unic, m-am simţit mîndru că sînt român. Sportul e unul dintre ambasadorii României şi mă bucur că sînt şi eu unul dintre micii ambasadori. Pe unde mă duc, cînd spun România toată lumea îmi vorbeşte de Nadia, Hagi şi Dracula. Pe Nadia nu pot s-o imit, Hagi nu pot să fiu, deci nu pot să fiu decît Dracula!". V-am spus că e un tip dur. A mers să vadă şi întrecerile de la înot. "E incredibil ce pot să facă unii cu doar un ciot ca al meu", ridică ce i-a mai rămas din mîna stîngă.
Tot la Londra l-a întîlnit şi pe Oscar Pistorius, o persoană spre care a privit de multe ori. "E şi normal, doar este ambasadorul sportului paralimpic. Am vorbit cu el, am făcut schimb de insigne". Şi-ar fi dorit mai mult, dar piciorul nu l-a lăsat. "Trebuie să învăţ şi din victorii, şi din înfrîngeri".
Ca orice băiat dur, are un tatuaj. O cruce înconjurată de diverse desene.
- Ce înseamnă el?
- Prostia tinereţii.
Antrenoarea înotătoarei Naomi Ciorap, Emeşe Maniu, îl pîrăşte, spunînd că e poet, dar Florin nu recunoaşte. Un băiat dur rămîne dur pînă la capăt, însă de-abia aşteaptă să se întoarcă în România, luni, pentru a-şi vedea prietena.
4,14 metri a sărit Florin Cojoc la Londra, după care s-a accidentat şi nu a mai putut continua
