Andreea Chițu e una din favoritele la podiumul olimpic: ”Visez la o poză cu medalia pe Copacabana!”

Articol de Marian Ursescu - Publicat luni, 20 iunie 2016 00:00

Andreea Chițu e liderul mondial la categoria 52 de kilograme și e una dintre favoritele la podiumul olimpic.

La Londra 2012, în concursul olimpic, Andreea s-a oprit în "optimi". În disputa contra belgiencei Ilse Heylen, românca avea avantaj pe tatami, dar nu s-a gândit o clipă să lupte la trecerea timpului.

Ofensivă în permanență, a fost prinsă de adversara sa în ultima secundă și drumul ei s-a încheiat prematur.

Lacrimile și suspinele nu au mai ajutat-o. La 24 de ani ratase o mare oportunitate. Acum, românca se află din nou în fața concursului olimpic. Trage tare la antrenament cu gândul la Rio.

E liderul mondial al categoriei 52 de kilograme și spune că partida cu belgianca, de la Londra, a fost cea de la care a învățat cel mai mult în viață.

- Andreea, au început emoțiile pentru Rio?
- Da, presiunea și faptul că sunt mai puțin de 50 de zile până la start se fac simțite. Emoțiile sunt din ce în ce mai puternice, dar sunt și nerăbdătoare în același timp să ajung acolo, la Rio, să înceapă concursul.

- Toată lumea se pregătește pentru numărul 1. Presiunea e suplimentară pentru tine?
- Sunt foarte multe sportive care mă urmăresc și se pregătesc pentru mine, dar și eu le urmăresc pe ele și sunt gata să le înfrunt. Bătălia va depinde de ziua respectivă, de cine își va dori mai mult, cine va fi mai hotărâtă. Nu este neapărat o presiune în plus. E o motivație: fiind numărul 1, îți dorești să demonstrezi de ce ești acolo și că vrei să rămâi acolo.

- Ai avut rezultate în ultimul timp, ai demonstrat constanță la marile competiții.
- Da, am avut un parcurs destul de bun, am reușit cam la fiecare competiție să punctez, fie un bronz, fie un argint sau aur. Nu am fost tot timpul campioană, dar e o mulțumire că am fost mereu pe podium.

Lecția de viață

- Ai experiența Londra în spate acum. Cât de mult contează?
- Londra a fost o lecție foarte dureroasă, în perioada imediat următoare. Am tot stat și m-am gândit ce am greșit acolo, ce trebuie să îmbunătățesc, cum să o fac? Londra a fost o lecție de viață din care sper că am învățat foarte multe. La vremea respectivă erau foarte multe întrebări care începeau cu "De ce?". Aceste "de ce"-uri s-au transformat în niște răspunsuri care m-au făcut sportiva din ziua de azi.

- Ai mai văzut acel meci cu Heylen, cum de ai aflat răspunsurile la întrebările tale?
- M-am uitat, am urmărit meciul și am observat că eram destul de agitată și nu aveam răbdarea necesară de a aștepta adversarul, de a-l păcăli, de a prinde momentul propice pentru atac. Să finalizez tehnicile. Acum sper să am un pic mai multă răbdare, că tot e loc de mai bine, sunt mai hotărâtă, mai calmă, mai atentă și mai conștientă de forțele mele. Și pot să pun că acum pot să pun în practică mai bine ce am învățat.

"După Londra am avut o perioadă în care nu mi-am mai dorit să fac sport. Am vrut să mă las. Noroc că am avut lângă mine oameni care mi-au arătat ce trebuie să fac"
Andreea Chițu

- După Jocurile Olimpice de la Londra cât nu ai putut dormi?
- Vreo două luni nu am avut liniște! Am stat în balanță, să mai fac, să nu mai fac judo? Am avut momente în care nu îmi mai doream să mă întorc în sală, dar am avut oameni care m-au susținut, m-au îndrumat spre marea performanță. Eram și tânără atunci, aveam doar 24 de ani, nu aveam niciun motiv serios să-mi închei cariera. Am putut să trec peste acest moment critic, nu a fost un capăt de țară. Secunda aceea mi-a arătat că am multe de spus în judo-ul internațional.

- 52 kg e o categorie care pare foarte echilibrată, nu e cineva superfavorită. E dominată de europence, în plus!
- Europencele sunt foarte puternice. Podiumul va fi unul deschis. Toate sportivele sunt pregătite și motivate. Marea mea adversară e sportiva din Kosovo, Majlinda Kelmendi, dar asta nu înseamnă că le neglijez pe celelalte. Sportiva din Franța (Anabelle Euranie), cele din Germania (Mareen Kraeh), Japonia (Misato Nakamura), Brazilia (Erika Miranda), Rusia (Natalia Kuziutina) sunt foarte puternice și sigur își doresc medalii.

- Tu ești numărul 1, Kelmendi 2. Nu vă puteți întâlni decât în finală.
- Da, așa e. E foarte bine, am o mai mare siguranță. Am timp să intru bine în turneu.

- Apropo de asta, care e cel mai dificil meci într-o competiție pentru tine? E bine să ai adversar tare, unul mai slab?
- Cel mai greu pentru mine e primul. Trebuie să intru în starea psihică necesară, nu simți pulsul competiției. Când am un adversar puternic în față, am tendința de a mă concentra mult mai bine și de a face mai puține greșeli. Când ai un adversar mai slab, inconștient, te relaxezi, nu neapărat că-l subestimezi, că știi că e bine pregătit.

- În Brazilia de câte ori ai fost?
- De trei ori. Mi-a plăcut. Soare, plajă, e cald, frumos, e vreme superbă. Altă atmosferă. Am fost și la Sao Paulo, și la Rio de Janeiro. Sao Paulo e un oraș mai modern. Rio e astfel, altfel simți briza mării.

- Contează că sunteți 3 românce, tu alături de Corina Căprioriu și Monica Ungureanu?
- Foarte mult. Suntem o echipă, ne încurajăm reciproc, ne motivăm, toate trei urmărim același țel, podiumul olimpic, și atunci ne susținem în fiecare zi. Mai sunt și momente grele.

- Cele trei fete care ...
- Care au speriat Rio! (râde). Nu visez decât la o poză cu medalia pe Copacabana. E tot ceea ce-mi doresc, pentru ce m-am pregătit în acești patru ani!

46de zile au mai rămas până la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro