Deşi nu constituie un prilej de mîndrie, recunosc că nu m-am omorît niciodată după rugby. Fiecare cu defectele lui, nu? Printre altele, mă derutează faptul că arbitrul sancţionează nişte neregularităţi numai de el sesizate, iar jucătorii îi respectă deciziile fără să crîcnească. Zic doar “yes, sir!”, “right, sir!”. Zău aşa, cum să iubeşti un sport dacă nu poţi comenta arbitrajul în fel şi chip?! După cum vezi tu, marele specialist!
Şi, glumind, mă mai deranjează amănuntul că rugbyştii nu trag la poartă, ci totdeauna peste! Altminteri, am urmărit, fie şi printre picături, meciurile Cupei Mondiale disputate recent în Noua Zeelandă, competiţie pe parcursul căreia am ţinut, fireşte, cu echipa “stejarilor”. Numai că, din păcate, ea a mers din rău în mai rău, 4 partide, 4 eşecuri: 24-34 cu Scoţia, 8-43 cu Argentina, 3-67 cu Anglia şi 9-25 cu Georgia.
Zilele acestea, auzind că a sosit în vizită la Bucureşti directorul de dezvoltare al Federaţiei Internaţionale, International Rugby Board, mi-am închipuit că irlandezul Mark Eagan ne va certa, măcar ne va dojeni, din pricină că am fost ciuca bătăilor la CM.
Obişnuit cu ce se întîmplă în fotbal, am gîndit că preşedintele FRR şi colaboratorii săi au încurcat-o, că vor fi traşi la răspundere pentru înfrîngerile pe linie suferite la Antipozi. Ba chiar m-am întrebat pe unde vor reuşi să scoată cămaşa Alin Petrache et Comp.
Cînd colo, ce să vezi?, Eagan s-a întrecut în laude! A elogiat ridicarea în timp record a sediului federaţiei şi, în curs de realizare, operaţiunea de construire a unui teren cu gazon artificial. A subliniat că-i preţuieşte pe români deoarece “au oferit an de an cîte o surpriză plăcută”. Ca să elimine orice îndoială, irlandezul n-a ezitat să precizeze că “rugby-ul din ţara dumneavoastră e condus de adevăraţi profesionişti”.
Auzindu-l pe înaltul oaspete, nu-mi venea să cred, laude peste laude şi nici un reproş, nici o critică! În puţina mea cunoaştere a fenomenului, ca să n-o numesc ignoranţă, mi-am dat seama că lumea rugby-ului rămîne una specială. Deosebită, aparte.
Încă mai mult, că nu degeaba se spune despre acest sport dur, dar elegant, că e unul de golani practicat de gentlemeni. Ştiţi bine că în fotbal lucrurile stau oarecum pe dos, însă asta e altă poveste. Ceva mai tristă.
