Poveştile Cupei Mondiale de rugby » Omul care a învins cancerul

Aaron Cruden, mijlocaşul Noii Zeelande, a obţinut cea mai mare victorie a carierei: a cîştigat bătălia cu boala nemiloasă

Acum două săptămîni Aaron Cruden era un puşti de 22 ani cum sînt atîţia în Noua Zeelandă. Era în convalescenţă după un accident la skateboard. Privea Cupa Mondială de rugby la televizor, aşezat comod în fotoliu. Antrenorul Graham Henry l-a inclus în lista de 30 de magnifici cu care încerca să cîştige titlul mondial, dar Aaron nu se gîndea la asta prea mult. Rămînea una dintre cele mai mari speranţe ale rugbyului kiwi, cîştigase deja un Mondial, cel sub 20 de ani, fusese chiar căpitanul acelei formaţii şi, pe deasupra, primise şi titlul de cel mai bun tînăr jucător al anului.

Chemarea
Mijlocaşul la deschidere nu a trebuit însă să aştepte prea mult telefonul selecţionerului. După ce s-a accidentat Dan Carter, vedeta All Blacks, antrenorul Henry l-a apelat imediat. A fost doar rezervă la meciul din sferturi, contra Argentinei, dar şansa i-a surîs încă o dată. Colin Slade, trimis în locul lui Carter, s-a accidentat şi el. Şi pe teren a apărut Aaron Cruden. Puştiul din Palmerston North, care juca de doar cîteva luni în Super 14, campionatul profesionist al emisferei australe, jucînd pentru Wellington Hurricanes, a rezistat loviturilor argentinienilor şi a oferit o prestaţie de pus în ramă. După o săptămînă, în semifinala contra Australiei, a reuşit o perlă din drop-gol, o raritate în istoria Noii Zeelande.

Victoria asupra cancerului
Totuşi, Aaron Cruden a trăit cea mai mare victorie a vieţii şi nu trebuia să mai aştepte finala cu Franţa. "Am învins cancerul şi ştiu că sînt un băiat norocos", a subliniat Aaron. Coşmarul lui a început acum trei ani cînd nu împlinise încă 19 ani şi era o mare speranţă a rugbyului. Cruden şi-a dat seama că are probleme şi a fost la un control medical. Diagnosticul a fost unul teribil: în testicolul său creştea o tumoare, iar pe zi ce trece aceasta se mărea. Au urmat cele mai lungi luni din viaţa sa, nouă luni de chimioterapie. Tumoarea nu dispăruse şi, mai mult, se extinsese în corpul său atletic şi a ajuns pînă la un plămîn.

Sufletul pereche
"A fost dur, teribil", îşi aminteşte rugbystul. Norocul său s-a numit însă Grace King. Se întîlnea de puţine luni cu ea, iar apoi s-au logodit. "A fost cea care mi-a dat curaj, m-a susţinut în momentul cel mai delicat", spune Aaron. "A înfruntat moartea faţă în faţă şi trebuia să ne luptăm împreună ca să o învingem", a subliniat şi Grace. O dată vindecat, Cruden i-a recunoscut marile merite. "Fără ea nu aş fi reuşit. În perioadele de greaţă, în care simţeam că tot corpul mi se umflă, în care vomitam tot ce mîncam şi eram într- stare de somnolenţă totală, ea a fost stînca mea. A fost cu mine toate zilele, fără să cedeze niciodată. Mulţumită ei am reuşit să supravieţuiesc acestui bastard: cancerul.

Dacă va cîştiga Cupa Mondială contează mai puţin. Uneori sînt alte meciuri mult mai importante de cîştigat. "Sînt sănătos, sînt un All Blacks şi lîngă mine am sufletul pereche", a încheiat Cruden.