Articol de Roxana Fleşeru - Publicat joi, 25 aprilie 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 24 aprilie 2013 20:38
Al zecelea jucător al lumii vorbeşte despre cît de mult a evoluat în ultimele sezoane, dar şi despre cît de greu este să-ţi păstrezi poziţia în top.
"Can I open it?". Un sul de hîrtie legat cu panglică mov se desface într-un tablou rudimentar pe care se regăsesc trei imagini din 2005. Janko Tipsarevici jucînd la Bucureşti. Pierzînd în primul tur la Mariano Puerta, pe atunci el însuşi locul 10 mondial.
Priveşte uşor intrigat. "Am fost aici? Nu-mi aminteam". Nu e un Janko diferit din punct de vedere fizic, doar un cercel stingher apare în buza de jos pentru a contrasta cu look-ul de acum.
- Chiar dacă nu-ţi aminteşti, hai să începem discuţia din acest punct. Cum era Janko în 2005?
- A fost acum multă vreme. Tot ce pot să spun e că acum sînt mai structurat, mai matur. Am o idee mult mai clară asupra a ceea ce vreau să fac pe teren.
Vorbeşte rar, parcă e în căutarea cuvintelor care să-i exprime cel mai bine gîndurile într-o limbă care nu este a lui. Oare a şi pierdut ceva în acest timp, un fir de candoare, un pic din nebunia tinereţii? Nu crede asta. "Pe atunci nu ştiam ce vreau să fiu. Am impresia că doar am acumulat, am îmbunătăţit". Descrie în aceeaşi vorbire lentă, puţin studiată, felul în care s-a maturizat ceva mai greu, mai ales din punctul de vedere mental. "Mai bine mai tîrziu decît niciodată". Pe la 14-15 ani, era plin de apucături rele, avea accese de nebunie pe teren. Acum s-a stilat.
Ataşat emoţional de Serbia
Totul pentru el e progres, evoluţie. Are o echipă alături de el, antrenor, preparator fizic, fizioterapeut. "Asta te ajută să fii mai bun", spune Tipsarevici. "Am realizat că trebuie să am grijă de corpul meu. Iau tenisul mult mai în serios şi pentru că îmi permit. La început nu aveam confortul financiar de acum".
În 8 ani, a făcut un salt de 112 locuri, dar mai dificil i se pare să-şi păstreze poziţia de acum, a 10-a în lume. "Lumea nu realizează cît de greu e să stai acolo, sus".
Nu se gîndeşte ce ar fi fost dacă ar fi plecat din Serbia în adolescenţă, aşa cum au făcut-o Djokovici, Troicki, Ana Ivanovici, Jelena Jankovici. "Ştiu doar că am fost mereu ataşat emoţional de familie, de prieteni, de primul meu antrenor, Roman, care era rus. Poate că, dacă aş fi plecat, mi-aş fi pierdut interesul pentru tenis. Cert e că nu regret că am rămas".
A pus panglica mov la loc, amintirile sînt încuiate. Se grăbeşte la fiziorterapie. Pentru că viaţa lui Janko Tipsarevici e mult mai organizată acum.
Careul restrictiv
Tipsarevici recunoaşte că vremurile actuale sînt dificile pentru cei care vor să ajungă în Top 4. Accesul a fost blocat în ultimii ani de Djokovici, Murray, Federer şi Nadal. "Pe de o parte, e bine pentru sportul nostru pentru că ei sînt superstaruri, sînt recunoscuţi peste tot în lume şi conferă o valoare deosebită tenisului. Acest lucru e posibil şi datorită uniformizării suprafeţelor în sensul încetinirii lor. Acum, Nole sau Andy pot juca în zona lor de confort şi pe zgură, şi pe hard, chiar şi pe iarbă. În urmă cu 15 ani, un jucător precum Bruguera nici n-ar fi visat să cîştige un meci indoor. Pe de altă parte, nu e grozav pentru noi, ceilalţi, faptul că Top 4 e atît de dominat. Asta face totul mult mai puţin accesibil".
3 titluri are Tipsarevici în carieră, iar în turneele de Mare Şlem cel mai departe a ajuns în "sferturi", de două ori, la US Open
