Alexandra Dulgheru povestește calvarul prin care trece: "Mă înțeapă în os, e ca și cum ai avea un picior paralizat"

“Eu am făcut reabilitare în Spania, înainte de Paris, am jucat puțin tenis recent, iar genunchiul e un pic mai stabil; dar cartilajul, n-am ce să-i fac. Toți mi-au zis să-i dau șanse așa, fără să mă operez, și să încerc să trec, dacă pot, peste dureri. Din ianuarie mi se zice așa. Eu nu am probleme cu durerile, rezist.

Dar acesta e un gen de durere care efectiv mă înțeapă în os, simt mereu niște înțepături și nu mă lasă să îndoi tare genunchiul, nu pot efectiv, e ca și cum ai avea un picior sau o mână paralizată și nu răspunde la comenzi. Eu am numit-o o accidentare parșivă, pentru că nu e genul de accidentare la care să știi sigur, da, mă doare, nu pot să fac mare lucru.

Am zile când mă lasă, îmi dă timp cu “lingurița”. La antrenamente, mă protejez, și joc tenis mai mult static. Știu când vine mingea, îmi controlez mișcările. Problema e când nu-mi controlez mișcările și fac schimbări de direcții, atunci mă poate lua oricând. Poate fi un meci ok, după un meci ok, a doua zi n-a mai fost bine", a declarat Dulgheru pentru Treizecizero.

"Am avut aproape trei săptămâni de reabilitare, și toți doctorii mi-au spus că hai să-i mai dăm un pic de șansă. Bun, dar asta ce înseamnă, să mă încălzesc o oră și jumătate înainte de meci ca să-mi treacă? E foarte delicat. Asta o fac ca să evit operația. Am tot încercat, dar am șase sau șapte turnee pierdute în primul tur. Cât să mai încerc? Până când? Plus că nu e bine nici pentru mine ca încredere să o țin tot așa.

O să-i mai dau o șansă și turneele următoare, cu reabilitarea pe care o fac acum, după RG, să văd dacă va fi mai bine. De multe ori, încep meciurile, primul set mă doare, iar până se încălzește, deja meciul s-a dus. Deci nici asta nu e o soluție. Am tot “văzut”. De anul trecut, după București, eu n-am mai avut decât un turneu sau două în care am putut să joc ok. Am aproape un an de zile de când joc cu problema asta" Alexandra Dulgheru