Corespondenţă de la Madrid » Simona Halep: "Mă bucur că România mă iubeşte. Şi eu o iubesc!"

- Simona, felicitări! Să vorbim puţin despre meci. Cum ţi-ai cataloga serviciul în acest moment? Ai reuşit 9 aşi, chiar 4 într-un game, şi ai avut procentaje bune de reuşită.
- Am lucrat foarte mult în ultimul timp la această lovitură. Am primit chiar sfaturi utile despre cum să-mi arunc mingea, cum să sar pe picioare, să fac, de fapt, o săritură mai mare ca să cîştig înălţime. Toate acestea mă ajută să pun bază în serviciu.

- Spuneai că terenul a fost diferit faţă de cel pe care ai jucat în primul meci.
- Da, a fost mai moale, dar şi vremea a contribuit la asta, a fost o zi mai înnorată, cu aer mai umed. Sigur, eu prefer terenurile mai iuţi, se potrivesc mai bine jocului meu, dar trebuie să te adaptezi mereu.

- O cunoşteai pe adversara ta, o mai întîlniseşi. A fost meciul aşa cum te-ai aşteptat?
- Într-adevăr, mai jucasem o dată cu ea, dar pe hard. Ştiam că va fi altceva pe zgură, dar ştiam şi la ce să mă aştept, la acel stil spaniol de joc, cu dreapta cu mult topspin. A jucat bine şi în primul, şi în al doilea set, m-a făcut să-mi ridic şi eu nivelul. Încă nu sînt la maximum, dar mă îndrept într-acolo.

- Ea e clasată acum aproape de locul 150 în lume, Totuşi, a tras de ea ca să joace bine, ştiind că are în faţă o jucătoare de Top 5. Îţi este familiară senzaţia aceasta?
- Da, bineînţeles. Am trăit-o şi eu în anii trecuţi, ştiu ce înseamnă. Te mobilizezi dublu în faţa unei jucătoare mai bine clasate, faci tot ce-ţi stă în puteri ca să arăţi ce ştii. De aceea, cu cît petreci mai mult timp în tenis, în situaţii diferite, unele complet opuse, cu atît capeţi mai multă experienţă.

- La un moment dat, cineva din tribună a strigat "România te iubeşte!". Primeşti multe dovezi de afecţiune din partea suporterilor. Poate însă aceasta să se transforme într-o presiune suplimentară?
- Am auzit cînd a strigat spectatorul. Ce pot să spun? Te simţi foarte bine cînd ştii că lumea ţine la tine, că te susţine, că te urmăreşte. E însă adevărat că e şi presiune, lumea se aşteaptă poate de la mine să cîştig toate meciurile. Nu e posibil, nu sînt robot, sînt o fată normală, care are zile mai bune şi zile mai rele, care se antrenează din greu, la fel ca şi celelalte jucătoare române. Mă bucur însă că România mă iubeşte, şi eu o iubesc, pentru că sînt un produs sută la sută românesc.

- Povesteai că ai mai ieşit în cîte o seară în oraş, la cină, şi că îţi place mîncarea de aici. Ce ai încercat, paella?
- Paella cu fructe de mare e printre favoritele mele, dar nu pot să mănînc în timpul turneului. Mă limitez la friptură de vită, mozzarella cu roşii şi paste, multe paste. Încă n-am mîncat pizza, dar urmează. Cît despre mîncarea tipic spaniolă, încă n-am îndrăznit s-o probez, poate după încheierea turneului!