Articol de Luminiţa Paul - Publicat sambata, 10 decembrie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 09 decembrie 2011 21:49
Dublul învingător de Mare Şlem, Marat Safin (31 de ani) a fost ales în Duma, camera inferioară a Parlamentului rus.
A făcut vreodată Marat Safin ceva care să nu fie surprinzător? Reacţiile de pe teren, exploziile spontane de temperament, umorul din discuţii, rachetele rupte, talentul risipit cu dărnicie, schimbatul antrenorilor, al iubitelor. Şi acum intrarea în politică.
Fostul jucător de tenis e membru al partidului Rusia Unită, condus de Vladimir Putin, şi reprezintă regiunea Nijni Novgorod, situată la 500 de kilometri de Moscova. "Sînt într-o situaţie complet nouă", a spus el. "În următorii cinci ani voi munci zi de zi, voi sta la un birou, purtînd un costum. Voi avea zile bune, zile rele şi va trebui să lupt cum am făcut-o pe teren. Va fi complicat", crede Safin. Filozofia lui de viaţă e una şocant de simplă şi de onestă. Iat-o expusă într-un interviu realizat de Irina Popovici pentru ediţia rusă a revistei Hello chiar în penthouse-ul moscovit al noului deputat.
- Marat, mama ta spune că ai început să joci tenis fără mare efort, ai luat racheta în mînă şi gata. E adevărat?
- De fapt, eu visam să mă fac fotbalist, numai că mama era antrenor de tenis. Cum nu avea cu cine să mă lase, mă lua la terenuri. Jucam bine şi de aceea la 14 ani am plecat în Spania. Am fost norocos, am găsit un sponsor. Omul mi-a dat bani şi a spus doar "Joacă". Trebuia să fiu prost să ratez ocazia.
- Nu ţi-a fost greu singur, la 14 ani, într-o ţară străină?
- La început am locuit la o familie, iar cînd am cîştigat primii mei bani m-am mutat într-un apartament închiriat. Trebuia să fiu disciplinat, era singura şansă să supravieţuiesc. Nu ştiam nici engleză, nici spaniolă, dar seara mă duceam la şcoală. Trăiam din 60 de dolari pe lună.
- A fost stresant, cu siguranţă!
- Normal, făceam economie la orice. Din fericire, în Valencia preţurile erau mici. Amicii mei cheltuiau pe Coca-Cola, chipsuri, ciocolată. Eu nu eram tentat de ele. Am fost norocos şi cu oamenii de acolo. În Spania, ei ştiu să se bucure de viaţă şi n-au nevoie de prea mult ca s-o facă: un spaţiu în care să locuiască, maşină, loc de muncă şi relaxare în week-end-uri. Am cam 1.500 de sărbători pe an şi pe parcursul zilei dorm o oră - siesta! Se strîng, discută despre fotbal, despre relaţii, despre orice. Iar în Moscova, la orice cafenea, oriunde te întorci auzi vorbindu-se doar despre afaceri. Ce fel de viaţă e asta?
- Ai nevoie de multe pentru a fi fericit?
- Trei lucruri: mîncare simplă, să-mi plătesc utilităţile şi să am plinul făcut la maşină. Trăiesc singur, nu cumpăr porcării, nici nu merg la restaurante la modă. Le prefer pe cele drăguţe, ieftine, în care lumea mă ştie şi unde mă simt confortabil.
- Pe teren erai extrem de emoţional, îţi aminteşti meciul de la Roland Garros cu Félix Mantilla, din 2004, cînd ţi-ai tras şortul în jos? Şi toate rachetele rupte. Eşti şi în viaţă la fel de impulsiv?
- Nu, sînt mult mai calm. Nu-mi plac stupiditatea şi indecizia. Cînd ai terminat de explicat ceva şi trebuie s-o iei de la capăt. Educaţia e ceva grozav, dar dacă nu eşti practic, n-o meriţi. Ca să fii practic, ai nevoie de nişte ponturi de pe stradă. O mixtură de experienţă şi ştiinţă a supravieţuirii.
- Şi de unde ştii tu cum e strada? Din prospera Valencie?
- Hai, fii serioasă, toţi am crescut pe stradă! Acum copiii stau acasă, cu jocuri video şi chat-uri, pe cînd în anii '80 nu existau mobile, internet, iar televizoarele color abia apăruseră. Mi-am petrecut toată copilăria în curte. Aşa că nu mă pierd. Apoi, tenisul îţi modelează caracterul. Pe teren eşti singur, nu vorbim despre hochei aici.
- Te simţi invidios pe ceva sau pe cineva?
- Întotdeauna va fi cineva mai bun decît tine. Unii se istovesc în dorinţa prostească de a avea un ceas trăsnet cînd timpul curge la fel pe orice cadran. Îmi scot pălăria în faţa lui Roman Abramovici, tipul are un ceas modest, practic.
- Eşti gata pentru o relaţie serioasă?
- Greu de spus, mai ales cînd nu mă refer la o persoană anume. Sigur e însă că n-o să-mi caut mireasă într-o reclamă.
- Părinţii tăi au peste 60 de ani, nu te bat la cap să le faci nepoţi?
- Normal, ei vor. Dar lucrurile îşi urmează cursul lor. Uneori, mergi la restaurant şi vezi un cuplu: vin, se aşază unul în faţa celuilalt şi stau. Se vede că n-au nimic în comun. Şi atunci de ce? Căsnicia ar trebui să aducă bucurie. Eu vreau o persoană independentă, cu obiective, cunoaştere şi viziune asupra vieţii. Cel mai important lucru e să nu vreau să mă despart de ea. Să stau şi să privesc fără să încerc să umplu o pauză. Să ne amuzăm împreună, asta e ceva rar. Nu mă interesează să port pe cineva în spate.
- Pari să ştii exact ce vrei.
- Viaţa e ceva grozav. Nu mi-e frică de nimic. Faptul că putem sta, privi, vorbi şi traversa strada normal - asta e fericire! Trebuie să apreciem ce avem.
- Parcă ai fi supravieţuitorul unui accident. De unde asemenea idei?
- Mulţi oameni nu-şi dau seama că au totul în viaţă. Natura ne oferă tot ce ne trebuie, iar ei se plîng că nu primesc bani, că nu locuiesc într-o staţiune. Poate că o parte din existenţa mea arată ca o poveste: turnee, petreceri, interviuri. De fapt, e aceeaşi Zi a Cîrtiţei ca pentru o persoană obişnuită. Ei au "casă-trafic-birou-magazin-casă", eu aveam "aeroport-hotel-terenuri-hotel-aeroport". Poţi înnebuni în absenţa emoţiilor.
- În ianuarie va fi ziua ta. Cum ai de gînd să sărbătoreşti?
- Toate zilele astea oficiale sînt o poveste tare tristă. Toţi încearcă să formuleze un toast mai frumos decît precedentul. Cineva îţi dăruieşte a 25-a pereche de butoni, care sînt inutili. În loc să mă relaxez, aş transpira gîndindu-mă pe cine lîngă cine să aşez ca să nu se supere. Şi asta, nu uita, pe banii mei! Nu judec pe nimeni, fiecare face ce vrea, dar eu nu vreau aşa ceva. Pot să trăiesc fără butoni. Prefer să mă întîlnesc cu prietenii, să rîd, să beau, să stau. Sînt bine, am de toate, urează-mi sănătate şi nimic mai mult!
Marat Safin
Născut pe 27 ianuarie 1980, la Moscova
Are 1,93 m şi 88 de kg
A cîştigat 15 titluri în carieră, dintre care 2 de Mare Şlem, US Open 2000 şi Australian Open 2005
A fost numărul 1 mondial (20.11.2000)
A cîştigat din tenis 14,4 milioane dolari
