Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 23 aprilie 2014 00:00 / Actualizat miercuri, 23 aprilie 2014 00:13
A ajuns duminică la Bucureşti şi a făcut repede primul antrenament. Ieri, şi-a început ziua schimbînd mingi cu triplul învingător de la BRD Trophy, Gilles Simon. Conferinţă de presă la ora 14:00, apoi, pe drumul spre vestiare, 10 fotografii cu fani care-l opreau din metru-n metru.
"Atenţia e ceva cu care trebuie să trăieşti, să ştii s-o gestionezi, fie că vine din ţara ta, fie că e din altă parte", spune, cu o înţelepciune surprinzătoare pentru cei aproape 23 de ani ai săi.
În urmă cu 2 ani, cînd a jucat prima dată la Arenele BNR, Grigor era un jucător care doar promitea mult. Acum, vine din altă postură: şi-a atins săptămîna trecută cel mai bun loc al carierei, 14, are două titluri în palmares, a ajuns în "sferturile" unui turneu de Mare Şlem, la Australian Open anul acesta.
A plecat de mic de acasă, s-a pregătit în multe ţări, cu antrenori diferiţi, dar ştie că n-ar fi făcut nimic fără cel care i-a fost şi îi va fi alături necondiţionat, tatăl său.
- Grigor, te-ai născut la Haskovo, acolo ai şi început tenisul. Să ne întoarcem un pic spre acele momente.
- Da, am început să joc pe la 3-4 ani, cu tatăl meu, Dimităr, care e antrenor de tenis. Mama mea, Maria, a fost voleibalistă, aşa că am sportul şi tenisul în sînge. Nu am avut nici o îndoială în ceea ce priveşte drumul pe care urma să o iau. La început nu ştii dacă vei fi bun sau nu, vrei doar să participi, să fii acolo, apoi începe să devină o meserie.
- Ce fel de terenuri erau în oraşul tău natal?
- De zgură, am crescut pe această suprafaţă. De fapt, pînă la 12 ani nici nu ştiam cum e hard-ul. Apoi, jocul meu m-a dus mai degrabă spre suprafeţe rapide. Întotdeauna mi-am dorit să fac lucrurile diferit, să încerc ceva diferit. Aşa sînt eu.
- Dacă spui Bulgaria şi tenis, spui surorile Maleeva. Cînd ai început tenisul, mai era vreuna dintre ele în activitate?
- Cred că doar mezina, Magdalena. Întotdeauna am avut o relaţie bună cu ele, ne ştim bine, m-au ajutat cînd am avut nevoie de un loc de antrenament la baza lor din Sofia. De fapt, soţul Katarinei, mijlocia, a fost sfătuitorul meu timp de 12 ani. Faptul că le-am avut pe ele a fost un lucru bun pentru Bulgaria, au adus mult în tenisul nostru.
"Vreau să rămîn la fel"
- Dar tu eşti primul jucător din ţara ta care obţine performanţe importante. E asta un pic de povară?
- Sincer, eu nu prea merg acasă. Cînd am şanse să ajung, o fac, cum a fost recent la Cupa Davis, am petrecut acolo cîteva zile înainte să plecăm spre Grecia. A fost ceva bun pentru mine şi pentru echipă. E multă atenţie căreia trebuie să-i faci faţă, dar e un aspect cu care trebuie să te împaci, să înţelegi ce faci bine şi ce nu, de ce eşti aşa şi nu altfel. Cel mai important e cum eşti ca persoană, unii se schimbă poate, dar eu vreau să rămîn la fel.
- Ai plecat de acasă la o vîrstă fragedă, 13 ani. Cum te-ai descurcat?
- Aaaa, pentru mine a fost ceva incitant. Mă gîndeam că o să fiu liber, că scap un pic de sub supravegherea părinţilor. Era nebunie, dar era perfect! Senzaţia aceasta a fost însă temporară pentru că realizam că sînt bun în ceea ce fac, dar şi că neglijam lucruri. Cu toate acestea, jucam mai bine. E o perioadă pe care mi-o voi aminti toată viaţa, turnee speciale pe care le-am cîştigat şi care sînt de neuitat, dar şi tot felul de întîmplări, lucruri prin care am trecut şi care mi se amestecă în minte. Sînt atît de multe şi de diferite încît aş putea să scriu o carte, deşi cred că e cam devreme deocamdată. Poate mai tîrziu, cînd toate se vor aşeza (zîmbeşte).
- Ai trecut pe la multe şcoli de tenis din toată lumea, ai avut antrenori diferiţi. Ce ai învăţat din fiecare dintre aceste experienţe?
- La început mi-a plăcut să explorez. California, Spania, Franţa, Suedia, din nou SUA, am învăţat foarte mult de la antrenori diferiţi, mentalităţi diferite, mă mutam des dintr-un loc în altul şi asta m-a rănit un pic pentru că nu îmi găseam consistenţa. Se spune că mutările dese sînt al doilea lucru, după depresie, care te afectează. A fost în acelaşi timp, un mare plus, pentru că am asimilat lucruri diferite. Am lucrat cu şapte antrenori pînă acum, am învăţat mult şi acum, în fine, după toate experienţele, ştiu ce vreau.
"Uneori, mă simt singur"
- Ca junior, ai avut rezultate excelente, ai cîştigat turnee de Mare Şlem. Care a fost cel mai greu lucru în trecerea spre seniori?
- Pentru mine totul a fost greu. Mental credeam că mă apropii, dar, de fapt, nu eram nici măcar aproape, iar fizic nu eram OK deloc. Mi-a luat timp să-mi definesc jocul, dar ştiu că e important să rămîi acolo, nu doar să ajungi sus. Mă gîndesc la jucători ca Rafa, ca Roger, care au 100, chiar peste 200 de săptămîni ca numărul unu în lume, e ceva incredibil, ce efort trebuie să fie! Plus că tenisul s-a schimbat, oameni de 29-30 de ani joacă la cel mai bun nivel al lor, iar eu, la 23 de ani pe care îi voi împlini luna viitoare, abia în 2013 am început să fiu un concurent pentru ei.
- Cum e să fii unul dintre cei mai tineri din top?
- Sper să am o viaţă lungă în tenis. Eu, care nu am fraţi sau surori şi unicul bulgar din circuit la acest nivel, mă simt cîteodată singur. Ceilalţi ies la cină cu echipele lor, au compatrioţi alături, dar asta este ceea ce am ales. Îţi testezi mentalul, trebuie să-ţi găseşti spaţiul în care să poţi să separi lucrurile bune de cele rele şi să împărtăşeşti impresiile. E greu de găsit echilibrul, dar cu timpul senzaţia de nesiguranţă va păli. Important e să rămîi concentrat pe ceea ce vrei, iar eu acum vreau să urc în clasament.
- Ultima întrebare e legată de reverul tău cu o mînă, o lovitură pe cale de dispariţie în circuit. De unde ai deprins-o?
- De la tatăl meu. De fapt, de la el am învăţat tot ce ştiu, toată tehnica. Nici n-aş şti să lovesc cu două mîini, n-am încercat niciodată.
"Mă bucur să fiu din nou aici, atît de aproape de casă. E un turneu bun, cu un tablou puternic şi oricine poate cîştiga" ( Grigor Dimitrov)
"Sînt într-un moment bun al carierei mele, dar am muncit mult pentru asta. Nu am căutat scurtăturile şi sînt foarte exigent cu mine" (Grigor Dimitrov)
2 titluri de Mare Şlem la juniori a cucerit Grigor Dimitrov, Wimbledon şi US Open în 2008
2 trofee ATP are bulgarul în palmares, Stockholm 2013 şi Acapulco 2014
14 e cel mai bun loc atins de Dimitrov în clasamentul ATP, chiar săptămîna trecută
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
