Articol de Luminiţa Paul, Raed Krishan (foto) - Publicat duminica, 11 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 10 noiembrie 2012 22:20
Arena londoneză O2 a întîmpinat meciurile de ieri fără locuri libere în tribună. Cel mai spectaculos meci a fost cel dintre Del Potro şi Federer: 7-6 (3), 4-6, 6-3.
17.800 de locuri şi toate ocupate. Pentru că e sîmbătă sau pentru că e Federer- Del Potro? Probabil din ambele motive. De-a lungul săptămînii, inclusiv ieri, în tribunele de la O2-ul londonez s-a aflat toată Europa. Şi un pic din alte continente. E captivant să vezi pe rîndul din faţă un tip scriind sms-uri în chineză, doi francezi căutîndu-şi disperaţi nevestele rămase să arunce un ochi la standurile de la parter sau un grup de bulgari susţinînd, ei bine, nici ei nu ştiau pe cine, depinde de cum evoluează meciurile.
Cu o zi în urmă, la decizia grupei A, Tomas Berdych a avut şi el suporteri la disputa cu numărul unu mondial, Novak Djokovici. Doar că încurajările lor nu sunau deloc a cehă. După cîteva minute de urechi bine ciulite, enigma se dezleagă: sînt PORTUGHEZI! Cei mai exotici în pasiunea lor pentru un jucător faţă de care nu prea există apropiere culturală, lingvistică sau temperamentală.
O sală vie şi vioaie
Aşa e aici. Italienii din spatele meu ţin cu Del Potro. Cînd argentinianul pulverizează mingea cu un smash, doamna întreabă, candidă: "Ce înălţime are?". I se răspunde "Doi metri", de fapt, sînt doar 1,98, dar ea imediat calculează: "Doi metri plus săritura plus braţul, mingea a venit de la aproape 3 metri!". Mda, cam aşa.
Sala freamătă, se implică, suferă şi rîde o dată cu jucătorii. Lumea oftează la dublele greşeli şi la erorile mai puţin aşteptate ale eroilor de pe dreptunghiul bleumarin. Dar totul rămîne fair. Reuşitele primesc snopi de aplauze, indiferent cui îi aparţin.
În acest teatru al sunetelor şi senzaţiilor revelate pătrund Roger Federer, calificat deja în semifinale şi cîştigător al ultimelor două ediţii, şi Juan Martin del Potro, revenit la Turneul Campionilor după o pauză de doi ani. Argentinianul avea nevoie de victorie pentru a-şi găsi locul între primii patru, acolo unde îşi luaseră bilete Federer, Djokovici şi Murray, ultimii doi din grupa B.
Moş Crăciunii elveţieni
Meciul curge atît de strîns în primul set încît tie-break-ul parcă se desenează deja în aer ca un abur. Cîţiva dintre suporterii lui Roger onorează faptul că pe Oxford Street s-au inaugurat acum cîteva zile ornamentele luminoase de Crăciun: au venit îmbrăcaţi în roşu, ca în steagul Elveţiei, dar au ataşat ţinutei şi căciuliţe de Moş.
Apar doar două game-uri cu prelungiri, unul de fiecare, consecutive. Aşii stropesc cînd şi cînd meciul cu un pic de acid. Se joacă şi în lung de linie, dar parcă mai tocită e diagonala, se caută unghiuri cît mai dificile. Cînd Delpo cîştigă un punct graţie unui surplus de forţă în lovitură, un suporter amuzant îi strigă: "Ahora, Juan, que tiene miedo!". Dar lui Federer nu i se face frică atît de uşor. Aproape orice, dar nu frică. Sau nu frică de joc.
Vine un punct în care elveţianul încearcă să dea printre picioare (foto 4). Un tweener care se opreşte în fileu. Mai încolo, Del Potro răspunde similar (foto 5), lovitura lui trece dincolo, dar tot Federer cîştigă punctul pentru că e atent la ceea ce urmează şi anticipează perfect. Sala e leşinată de încîntare.
Întîiul pumn
Sud-americanul se agaţă, serveşte bine, Roger răspunde cu broderii complicate la fileu, apoi vine tie-break-ul. Acolo, elveţianul face două greşeli şi drumul lui Delpo e deschis. 7-3 şi primul act îi revine. "Muy bieeeen!", exclamă doamna italiană din spate.
Suporterii lui Federer strîng steagurile în pumn şi se repliază pentru setul secund.
Unul pe care argentinianul îl începe deconectat, ca şi cum i-a tăiat cineva firul de alimentare. Îşi pierde serviciul la zero în chiar primul game. Roger inspiră adînc şi aplică în continuare una dintre schemele care i-au înspicat cariera: după ce ai făcut break-ul, ai grijă să-ţi faci serviciul fără complicaţii! Domnul de alături a plecat într-una dintre pauze să mai ia nişte bere. Cînd se întoarce cu trei pahare de plastic lipite şi aburinde e deja 6-4 pentru Federer.
Vine acum scenariul inversat. Delpo face break-ul în primul joc în care serveşte adversarul său, apoi se merge cap la cap. Emoţii puţine. Dreapta argentinianului livrează constant o simpatică producţie de grenade. În ce mai rămîne din meci, argentinianul reuşeşte să-şi cîştige de două ori serviciul la zero şi de două ori la 15. Concretizează de la prima minge de meci. Doamna italiană mai exclamă o dată "Muy bieeeen!". A meritat să vină la sala O2 într-o după-amiază de sîmbătă în luna noiembrie.
Ca în 2009 Delpo sare în sus, strîngînd cu putere mînerul rachetei în dreapta sa de uriaş blînd. 1,98 metri plus alţi 30 de centimetri, să spunem. Bucuria lui e genuină. La final, semnează autografe, apoi îşi aşază bandana pe căpşorul blond al unui puşti care e gata să izbucnească în lacrimi de emoţie (foto 6).
Revine, după 2009, în semifinalele Turneului Campionilor. Tocmai a reuşit a doua victorie asupra lui Roger în interval de trei săptămîni, după finala de la Basel.
Ei merg mai departe din grupa B, David Ferrer a rămas pe dinafară. Acum trei ani, tot aici, argentinianul şi elveţianul au jucat un alt meci de trei seturi, cîştigat de Juan Martin, în urma căruia au mers împreună între primii patru, iar Andy Murray a rămas pe dinafară.
Istoria se repetă. Şi nu ştiu de ce, dar învingătorii sînt mereu aceiaşi. Doar învinşii diferă.
Clasament grupa A
1. Novak Djokovici 3-0 6-1 43-31
2. Andy Murray 2-1 5-3 42-38
3. Tomas Berdych 1-2 3-5 37-40
4. Jo-Wilfried Tsonga 0-3 1-6 29-42
Clasament grupa B
1. Roger Federer 2-1 5-2 40-31
2. Juan Martin del Potro 2-1 5-3 42-34
3. David Ferrer 1-1 3-2 25-26
4. Janko Tipsarevici 0-2 0-4 8-24
