SPORTURI  »  TENIS  »  TURNEUL CAMPIONILOR

Horia Tecău şi-a împlinit visul copilăriei: să triumfe la Wimbledon » "Cu asta o să rămîn toată viaţa"

Horia Tecău (dreapta) şi Jean-Julien Rojer, sărbătorind victoria de la Wimbledon // Foto: Guliver/GettyImages
Horia Tecău (dreapta) şi Jean-Julien Rojer, sărbătorind victoria de la Wimbledon // Foto: Guliver/GettyImages

Articol de , - Publicat miercuri, 11 noiembrie 2015 00:00

Jucătorul român, calificat la Turneul Campionilor, care debutează duminică, la Londra, vorbeşte despre senzaţia pe care o are un jucător după ce cucereşte primul titlu de Mare Şlem şi povesteşte ce sfaturi a primit de la Novak Djokovici şi Andy Murray.

Horia Tecău, 30 de ani, numărul 5 ATP la dublu, s-a calificat pentru a patra oară în carieră la Turneul Campionilor. Începînd de duminică, va lupta alături de partenerul său, Jean-Julien Rojer, pentru a depăşi în premieră grupele la prestigiosul concurs, care adună cele mai bune 8 perechi ale momentului.

Cei doi au ajuns la Londra după un an în care au decis să se concentreze pe competiţiile mari şi să atace titlurile importante. Strategia a funcţionat, ducîndu-i la prima victorie într-un turneu de Mare Şlem, la Wimbledon. Care au fost reacţiile de atunci ale lui Horia, ce sfaturi a primit de la jucători mari şi cum priveşte acum, la 4 luni de la triumf, ceea ce a realizat?

- Horia, ce a mai rămas din euforia de la Wimbledon?
- E un sentiment pe care nu ai cum să-l uiți. Nici peste 10 sau 20 de ani. Practic, cu asta o să rămîn toată viața. Nu poate să-mi ia nimeni trăirea aceea.

- Chiar dacă o să mai vină altele, asta o să rămînă pentru că a fost prima, nu-i aşa?
- Da, rămîn cu sentimentul acela. Și după ce l-am experiemtat acum, vreau să-l încerc din nou. Ştiu cum e, ştiu pentru ce mă antrenez, pentru ce mă pregătesc. Dar, bineînțeles, după Wimbledon eram high de tot, mi-a luat mult timp să-mi revin și să mă liniștesc. Pentru mine, titlul acesta de la Wimbledon a fost cel mai mare vis din copilărie. Istoria, tradiția... Cînd am ajuns acolo, la juniori, mi-am dat seama că asta vreau, am avut și succes, așa că toate s-au legat și a devenit turneul preferat de departe. Nu aveam obiectiv mai mare ca acesta. Nu-mi doream să devin numărul unu sau să cîștig la US Open. Pentru mine era cel mai mare și mi l-am îndeplinit. Am avut un vîrf, iar apoi nu a fost o cădere, ci pur și simplu eram fericit și nu mai aveam aceeași putere să trag, să cîștig.

- Am citit că Andy Murray spunea că după ce a cîștigat la Wimbledon, în 2013, după ce a scăpat de toată presiunea, parcă nu a mai putut să se motiveze, să obțină rezultate atît de mari.
- Înțeleg perfect despre ce vorbea. Știu, de aceea, cînd îi văd pe Federer, pe Novak că sînt în stare să ajungă foarte departe la Roland Garros și apoi să facă același lucru la Wimbledon, peste doar trei săptămîni... Este impresionant ce forță au. Am vorbit cu Juls cînd am ajuns la Montréal, noi renunțaserăm la Washington pentru că nu eram gata să jucăm. Ne pregăteam, turneul era în patru zile și simțeam că ne antrenăm în gol. Ne-am dat seama că nu eram pregătiți fizic, nici mental să jucăm, ne mai trebuia puțin timp să ne liniștim. Nici la Montréal nu eram full, începuserăm să ne revenim, dar nu eram la aceeași capacitate ca la Wimbledon.  

Patru săptămîni de refacere

- Ai stat de vorbă cu vreun alt jucător despre aceste senzaţii?
- Am vorbit cu Jonas Bjorkman la Montréal. Îl cunosc, e foarte prietenos. Noi mai mergem și ne mai sfătuim cu unii jucători pentru că nu avem un antrenor. Și l-am întrebat cum se simțea după primul Slam sau după ce cîștiga unul, cum avea forța să revină? «Aveam nevoie de patru săptămîni, de abia în a cincea puteam să joc din nou. O săptămînă să sărbătoresc, una să mă liniștesc, singur, departe, fără presă. Să stau singur, după care începeam fizic antrenamentele, să reintru în ritm, apoi încă una de antrenamete mai intense și apoi abia în a cincea puteam să merg la un turneu, să joc. De fiecare dată cînd forțam și trebuia să joc mai repede, nu ieșea, nu eram acolo». Aşa mi-a spus. Sigur, sînt alți jucători care au învățat să treacă mult mai repede prin tot acest proces. Da, sărbătoresc, da, se liniștesc mult mai repede, nu au nevoie de cinci săptămîni.

"Aveţi grijă să sărbătoriţi!"

- Probabil și pentru ei după primul a fost greu.
- Vorbeam cu Novak Djokovici la Dineul Campionilor la Wimbledon și ne-a zis: "Măi băieți, felicitări, meritați, bucurați-vă pentru că primul Grand Slam îl cîștigi o singură dată, pe restul le cîștigi și nu mai e la fel sentimentul. Acesta e cel mai dulce". Și Andy Murray ne-a zis cînd am ieșit pe culoar, de la vestiare, și ne-a îmbrățişat: "Bravo, felicitări, meritați!" și ne-a zis "Make sure you really celebrate! Ca să vă amintiţi şi sărbătoarea, nu doar victoriile şi titlul. Eu n-am făcut asta. Am cîştigat şi nu am sărbătorit. Şi nu mai puteam s-o fac o săptămînă sau două mai tîrziu, trecuse momentul". Avea un regret că nu a sărbătorit cu echipa, cu apropiații, atunci, imediat. Dar noi am avut grijă să sărbătorim!

Playtech: TRAGEDIE! Doliu URIAȘ în politica din România! A MURIT în urmă cu puțin ...

Ianis Hagi și Dennis Man, în centrul atenției la reunire » Ținute extravagante alese de „tricolori”


Comentarii (3)
76dani
76dani  •  11 Noiembrie 2015, 10:25

Uite aşa se educă cititorii, inclusiv eu, mai învăţăm câte ceva.

ralffy_mr
ralffy_mr  •  11 Noiembrie 2015, 10:21

foarte interesant..chiar si/in special partea cu recuperarea fizica si psihica... de luat aminte..inainte sa-i mai judecam pe performerii nostrii..

cneius
cneius  •  11 Noiembrie 2015, 09:24

Frumos si decent articol, fara nimic "senzational"..

Vezi toate comentariile (3)
Comentează