Irina Begu, revelaţia tenisului feminin în 2011, trăieşte sub semnul rozului, culoarea preferată » La vie en rose

Ar fura o singură lovitură de la altă jucătoare: dreapta lui Kim Clijsters. # Multă lume i-a spus că va cîştiga Wimbledon-ul, dar ea ar începe cu Australian Open-ul # Oraşul favorit e New York-ul, iar ţara în care i-ar plăcea să trăiască Germania

Lumea Irinei nu a fost întotdeauna roz. Înainte au existat şi alte culori, au existat variaţia, alegerea, contrastul. De cîţiva ani însă, universul s-a îmbrăcat într-o singură nuanţă. Nu ştie să identifice momentul exact, e ca atunci cînd iubeşti pe cineva, pur şi simplu, te trezeşti că se întîmplă. Imposibil de explicat. Imposibil de descris.

Aşa a păţit şi ea cu culoarea florilor de măceş. I-a invadat existenţa. "Îmi doresc o casă a mea, cu cel puţin trei camere, dintre care una să fie dormitorul meu roz, iar alta un dressing mare, în care să-mi încapă toate hainele", spune tînăra în vîrstă de 21 de ani. A avut noroc că firma care-i furnizează echipamentul, FILA, a avut mereu haine în culoarea preferată. Dacă n-ar fi fost aşa însă, s-ar fi adaptat. Există şi opţiunea a doua, bleu. Dar, pînă la urmă, sînt lucruri care contează mai mult.

An plin de evenimente
Pentru Irina, rozul a înveselit în 2011 nu doar tricourile şi fustiţele, ci şi cerul întreg. A fost sezonul cel mai plin, cel mai surprinzător şi cel mai încărcat cu realizări. Le enumeră chiar ea: "Finalele de la Marbella şi Budapesta, victoria de la Bucureşti, intrarea în Top 100, apoi în Top 50, participarea la primul turneu de Mare Şlem din carieră. Ce emoţii au fost! M-am înscris la Roland Garros în ultima zi, aşteptam să se publice clasamentul mondial, să văd dacă intru direct pe tablou!". Lumea a rămas impresionată de saltul fetei înalte şi blonde din România, iar reprezentanţii media internaţionale au votat-o "Revelaţia anului".

De unde începe însă tenisul pentru Irina? "Aveam trei ani", îşi aminteşte ea, "şi mergeam cu mătuşa mea, Aura Wagner, la terenuri. Racheta era mai mare decît mine". Acum are 1,81 metri, o asemenea imagine e greu de desenat. "Întîi strîngeam mingile şi mă uitam la ce fac ceilalţi. Apoi mi-au zis să încerc să dau peste fileu. Şi am reuşit! Îmi plăcea foarte mult. La un moment dat, am produs un pic de panică, mă pierduseră ai mei, dar, de fapt, plecasem singură să bat la perete", povesteşte Irina, zîmbind.

Steffi şi Martina
A crescut cu imaginea unei Steffi Graf pe final de carieră - "se mişca extraordinar de bine, avea o dreaptă formidabilă şi lovea reverul doar în slice" - şi a unei Martina Hingis în miezul ascensiunii - "îmi plăcea jocul ei inteligent şi faptul că făcea tenisul să pară lejer". Culege o amintire dragă adolescenţei: titlul european cucerit în 2006 în Italia, la Pescara. "Nu credeam că o să pot să cîştig, dar lucrurile au mers din ce în ce mai bine de la meci la meci. Am fost şi cu doamna Florenţa Mihai, care mă antrena, era şi Simona Halep, a fost o atmosferă frumoasă, ne-am înţeles foarte bine". De fapt, Irinei nu-i place să meargă singură la turnee şi pînă acum a fost ferită de eventualitatea cea rea.

Dreapta lui Kim, reverul propriu
Dacă ar exista posibilitatea să fure o lovitură de la o altă jucătoare, "aceasta ar fi dreapta lui Kim Clijsters", decide ea. Rever? "Al meu îmi place foarte mult, e arma mea, nu vreau să-l schimb". Serviciu? "Trebuie doar să-l îmbunătăţesc pe al meu", zîmbeşte Irina. Voleu? Se gîndeşte îndelung. "Uite că nu-mi vine în minte de la cine aş putea să-l iau, la fete se joacă mai puţin la fileu decît la masculin". Ce turneu de Mare Şlem ţi-ar plăcea să cîştigi întîi şi întîi? "Mulţi mi-au spus că aş putea să înving la Wimbledon, însă mie îmi place Australian Open-ul". Credeam că va spune Roland Garros. Dar nu. România a ieşit din imperiul zgurii. România priveşte spre lume cu tenisul ei feminin, despre care se vorbeşte tot mai tare în ultimii ani. Iar Irina e acum revelaţia. În universul ei roz.

Interviu-fulger cu Irina Begu: "La nemţi regula e regulă"
Dacă ar fi să aleagă, Irina ar trăi în Germania, ţara cea mai disciplinată, de unde vine şi mîncarea ei preferată, schweinebraten mit klosse

O calitate? Sînt foarte ambiţioasă.
Un defect? Încă sînt destul de timidă.
Ce nu-ţi place la ceilalţi? Cînd cineva minte.
Dar ce observi cu plăcere? Dacă are un aer simpatic. Îmi plac persoanele vesele.
Ce te face să rîzi? Mă simt bine în anturajul meu de la turnee, cînd sînt cu antrenorii, ne distrăm, glumim, ne înţelegem foarte bine. Nu-mi place monotonia.
Dar să plîngi? Sînt o fire sensibilă, aşa că într-o zi mai proastă e foarte posibil să plîng.
Şi la filme? Daa, de ce nu? La Titanic am bocit rău de tot.
Oraşul favorit? New York.
Ţara în care şi-ar plăcea să trăieşti? Germania. De fapt, am şi locuit acolo la mătuşa şi unchiul meu, care sînt stabiliţi în regiunea Bayern.
Ce-ţi place cel mai mult acolo? Unii spun că germanii sînt prea stricţi, dar eu apreciez faptul că regula e regulă. Poate că noi sîntem mai inventivi, mai creativi, găsim soluţii, dar ne şi strecurăm mai mult decît alţii.
O fructă? Nectarină.
Băutură? Suc de mere cu apă minerală.
Floare? Îmi plac trandafirii şi orhideele.
Un fel de mîncare? Schweinebraten mit klosse. E ceva specific german, carne de porc tăiată felii subţiri, cu sos şi găluşti care au miez de pîine.
Dar ce mănînci de obicei? În timpul turneelor, paste, piept de pui, salate, încerc să mănînc şi peşte măcar o dată pe săptămînă.
Cel mai scump lucru pe care ţi l-ai luat? O geantă, pe care am dat 900 de euro.

Carnetul, o prioritate
Irina nu e, deocamdată, şofer, însă spune că trebuie neapărat să-şi ia carnetul. "Maşina nu e un lux, e o necesitate. Am obosit să sar din taxi în taxi, să car genţile în fiecare zi genţile cu echipament, care sînt foarte grele", povesteşte ea. A dat o dată examenul, dar n-a trecut de sală din cauza unui singur punct. "Uneori, cînd ajung seara acasă, văd cartea şi zic să mă apuc să învăţ, apoi mi-aduc aminte de acea unică întrebare şi mă las păgubaşă!".

Dintre jucătoare, în afară de românce, Irina se înţelege foarte bine cu Julia Georges. "E foarte de treabă, fără figuri. E adevărat că eu vorbesc în germană cu ea, dar, oricum, mi se pare o persoană foarte simpatică".

CV Irina Begu
Născută pe 26 august 1990, la Bucureşti
Are 1,81 m şi 67 kg
Dreptace, rever cu două mîini
2011: 2 finale (Marbella, Budapesta), semifinale la Dallas, sferturi la Palermo. În circuitul challenger: 2 victorii (Bucureşti, Cáli), finală la Marsilia
Cel mai bun loc al carierei: 38 (pe 12.09.2011)
Cîştiguri din tenis: 339.683 dolari