Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat duminica, 07 iulie 2013 00:00 / Actualizat sambata, 06 iulie 2013 22:24
La 28 de ani, Marion Bartoli şi-a împlinit visul copilăriei. De ieri, e noua campioană de la Wimbledon, după ce a trecut în finală de Sabine Lisicki cu 6-1, 6-4. În 2007, tot aici, ea reuşea prima finală majoră a carierei, pierdută la Venus Williams. Celelalte franţuzoaice campioane de Grand Slam din 1968 încoace sînt Amélie Mauresmo şi Mary Pierce, cu cîte două titluri.
Acum, acum trebuie să te concentrezi mai tare decît ai făcut-o vreodată în viaţa ta! Nimeni n-a spus că va fi uşor, dar tu trebuie să ştii asta perfect. Nu eşti obişnuită să primeşti nimic pe tavă, fie ea şi una de argint gravat. Azi parcă totul curge în favoarea ta, uite!, îţi ies pînă şi loviturile uşor întîmplătoare, din reflex. Dar nu lăsa impresia asta caldă, parfumată să te inunde! E 6-1, 5-1, însă nu e terminat! Trei mingi de meci s-au dus, bye, bye, adieu!, ştii că încă ai două break-uri în faţă, trebuie să valorifici repede avantajul.
Teama pozitivă
Sabine a adunat deja cîţiva stropi de încredere după ce a salvat matchball-urile. Ştii că e o tipă puternică, a scos-o pe Serena din turneu, a învins-o pe Aga cu 9-7 în decisiv în semifinale, aşa că teme-te un pic şi rămîi calmă! Ce greu e! Ai vrea să anihilezi cumva tremurul ăsta ciudat care-ţi străbate încheieturile, să stingi radioul ăsta care-ţi cîntă chestii festive în cap. Ai vrea, dar încă nu poţi, fiindcă ştii că mai ai un game şi urmează explozia de fericire.
OK, ţi-ai pierdut serviciul. Sabine şi-l face pe al ei. Încă nu e grav, mai ai un break, dar, dintr-o dată, scorul nu mai e atît de impresionant, de copleşitor. 5-4. Acum nu mai ai alternativă. Urci la 30-0. Primul punct din game a fost tensionat, dar ai găsit unghiul perfect. Simţi cum adrenalina îţi invadează corpul în valuri iuţi, fierbinţi. Acum e 40-0, alte trei mingi de meci. Să arunci o privire spre tata, care a venit la finală şi stă în loja ta, pe rîndul al doilea? Pe primul sînt acum cei din noua ta echipă, care e şi echipa de Cupa Fed a Franţei. Nu, mai bine te concentrezi pe serviciu. E AS!
În genunchi pe iarbă
Laşi racheta să-ţi alunece din mîini şi duci palmele la tîmple. Nici nu ştii ce faci, de fapt, privirea ta arată o uimire atît de candidă încît nu mai e nevoie de nimic. Şi gîndurile astea care-ţi circulă prin cap cu viteza fulgerelor. Alege unul, doar unul: sînt Marion Bartoli şi de azi sînt campioană la Wimbledon! E suficient ca să te facă fericită pe tine, jucătoarea atipică, pe care lumea o privea uneori cu un amestec de compătimire şi interes. Cea care visa aşa ceva de la 6 ani, de cînd făcea primele antrenamente pe un teren atît de scurt din Le Puy en Velay încît nu avea spaţiu înapoia liniei de fund.
Mai e un lucru de făcut. Ba nu, două! Sau trei. Să-ţi feliciţi şi să-ţi îmbrăţişezi învinsa. Apoi să tai în fugă terenul şi să împarţi alte îmbrăţişări celor din lojă, cea mai lungă pentru tata. Şi, în fine, să primeşti trofeul acela frumos, tava de argint pe care s-au aşezat într-un turn frumos toate speranţele, visurile şi emoţiile tale. Trebuia doar să crezi că va veni şi ziua ta. Şi tu ai crezut.
Reacţii pe twitter după finală
Kim Clijsters: "Wow! Un tenis uimitor din partea lui Bartoli tot turneul. Una dintre cele mai muncitoare fete din circuit şi una dintre cele mai simpatice. Felicitări echipei ei!"
Serena Williams: "Felicitări pentru Marion Bartoli! A muncit atît de mult în cariera ei, merită să fie răsplătită. Şi e un exemplu pentru mulţi"
Mahesh Bhupathi: "Bartoli merită asta, n-am văzut o fată care să muncească mai mult pe teren, zi de zi, felicitări!!!"
1,6 milioane de lire sterline a primit Marion Bartoli, numărul 15 WTA, pentru victoria de la Wimbledon
