SPORTURI  »  TENIS  »  TENIS / POVESTE » CUM A AJUNS MONICA SELEŞ DE LA 78 DE KILOGRAME LA 56?

Schimbarea!

Articol de - Publicat vineri, 10 iulie 2009 00:00

Înjunghiată în 1993, în momentul în care era numărul 1 WTA, Monica Seleş şi-a găsit alinarea în mîncare

O lamă de cuţit i-a schimbat viaţa Monicăi Seles în 1993. Un fan al lui Steffi Graf a înjunghiat-o în spate la un turneu de la Hamburg. Un centimetru dacă se abătea Monica ar fi rămăs paralizată. E o poveste veche, una dintre dramele sportului. Pensula timpului tinde să şteargă anumite evenimente din memoria colectivă. Ce a urmat pentru Monica după acele secunde nefericite? Zece ani de dezamăgire şi disperare. "Zece ani în care am încercat să-mi recapăt viaţa înapoi", spune ea într-un interviu acordat ziarului The Guerdian. Monica avea în acel moment 20 de ani şi opt titluri de Mare Şlem. "În timp ce căutam cheile necesare pentru a mă întoarce în timp, la ce înseamna viaţa mea de dinainte, am găsit alinare în mîncare", spune Monica. La 35 de ani, locuieşte în Tampa Bay împreună cu cei patru cîini şi spune că marea sa victorie a fost atunci cînd a reuşit să-şi învingă toţi demonii, în momentul în care a acceptat că are o problemă cu mîncarea. A scris şi o carte despre momentele grele, "Gettinga Grip", pe care o caracterizează ca un manual de ajutor şi o biografie sportivă.

Americanca, de origine iugoslavă, recunoaşte că în unele momente a fost aproape de a înnebuni.

Gunther Parche, în vîrstă de 38 de ani, a înjunghiat-o pe Şeles pentru că aceasta i-a furat poziţia de număr unu mondial favoritei lui, nemţoaica Steffi Graf. Atacatorul a fost judecat pentru rănire, şi nu pentru tentativă de crimă. Nu a fost închis fiindcă a fost declarat nebun.


"Să vorbesc despre ce s-a întîmplat atunci e ca şi cum m-aş duce în cel mai întunecat colţ al vieţii mele". Din momentul acela negru, Seles a primit lovituri după lovituri. Cînd era pe patul de spital a aflat că tatăl său a fost diagnosticat cu cancer de stomac în fază terminală. "În lumea tenisului parcă nimic nu a avut loc. Federaţia din Germania a continuat turneul. Steffi a venit la mine la spital, dar pentru un minut sau două. Jucătoarele au fost rugate să voteze dacă să-mi păstrez sau nu poziţia de lider pînă la întoarcere. Au votat în unanimitate să nu, cu o singură excepţie, Gabriela Sabatini care s-a abţinut", îşi aminteşte Seles.

Ce putea face Monica în acest caz? S-a refugiat în mîncare. "Chips-urile au însemnat căderea mea. Aşa cum devenisem o campioană în tenis, aşa am reuşit să devin campioana chips-urilor", adăugă Monica. Cînd a împlinit 21 de ani, a stat acasă cu o pungă de prăjituri şi a plîns. După doi ani şi jumătate a revenit la un turneu, la Toronto, cu 11 kilograme în plus faţă de perioadă precedentă. Îşi aminteşte că toată lumea făcea comentarii pe seama greutăţii sale. În 1996 s-a impus la Australian Open, dar recunoaşte că în 1997 s-a prezentat la Wimbledon cu 16 kilograme mai mult.

"Am încercat să slăbesc. Începeam fiecare an cu o rezoluţie. Voiam să slăbesc!"
Ziarele din Mare Britanie publicau poze şi criticau forma fizică a fostei număr unu mondial. Chiar dacă o enervau astfel de comentarii şi se simţea jeanată, seara se întorcea la minibarul din camera de hotel. Iubiţii ei făceau tot felul de comentarii răutăciaose.

În 1998, tatăl său a decedat. Au urmat suişuri şi coborîşuri în greutatea sa, dar n-a ajuns la forma pe care şi-o dorea. Momentul crucial a fost izolarea într-o cabană eco, şi-a închis telefonul, a uitat de tenis, de tilturile cucerite, a făcut yoga şi s-a plimbat. Atunci a înlocuit crabii cu fructele. A realizat că mîncatul în exces a fost metoda ei de a face faţă durerii. S-a retras de la Roland Garros în 2003 şi azi arată cum n-a arătat niciodată. Are doar 56 de kilograme!

" A fost ca şi cum toată lumea a beneficiat de pe urma înjunghierii mele, mai puţin eu!"
Monica Seleş

Înjunghiată în 1993, în momentul în care era numărul 1 WTA, Monica Seleş şi-a găsit alinarea în mîncare

O lamă de cuţit i-a schimbat viaţa Monicăi Seles în 1993. Un fan al lui Steffi Graf a înjunghiat-o în spate la un turneu de la Hamburg. Un centimetru dacă se abătea Monica ar fi rămăs paralizată. E o poveste veche, una dintre dramele sportului. Pensula timpului tinde să şteargă anumite evenimente din memoria colectivă. Ce a urmat pentru Monica după acele secunde nefericite? Zece ani de dezamăgire şi disperare. "Zece ani în care am încercat să-mi recapăt viaţa înapoi", spune ea într-un interviu acordat ziarului The Guerdian. Monica avea în acel moment 20 de ani şi opt titluri de Mare Şlem. "În timp ce căutam cheile necesare pentru a mă întoarce în timp, la ce înseamna viaţa mea de dinainte, am găsit alinare în mîncare", spune Monica. La 35 de ani, locuieşte în Tampa Bay împreună cu cei patru cîini şi spune că marea sa victorie a fost atunci cînd a reuşit să-şi învingă toţi demonii, în momentul în care a acceptat că are o problemă cu mîncarea. A scris şi o carte despre momentele grele, "Gettinga Grip", pe care o caracterizează ca un manual de ajutor şi o biografie sportivă.

Americanca, de origine iugoslavă, recunoaşte că în unele momente a fost aproape de a înnebuni.

Gunther Parche, în vîrstă de 38 de ani, a înjunghiat-o pe Şeles pentru că aceasta i-a furat poziţia de număr unu mondial favoritei lui, nemţoaica Steffi Graf. Atacatorul a fost judecat pentru rănire, şi nu pentru tentativă de crimă. Nu a fost închis fiindcă a fost declarat nebun.

"Să vorbesc despre ce s-a întîmplat atunci e ca şi cum m-aş duce în cel mai întunecat colţ al vieţii mele". Din momentul acela negru, Seles a primit lovituri după lovituri. Cînd era pe patul de spital a aflat că tatăl său a fost diagnosticat cu cancer de stomac în fază terminală. "În lumea tenisului parcă nimic nu a avut loc. Federaţia din Germania a continuat turneul. Steffi a venit la mine la spital, dar pentru un minut sau două. Jucătoarele au fost rugate să voteze dacă să-mi păstrez sau nu poziţia de lider pînă la întoarcere. Au votat în unanimitate să nu, cu o singură excepţie, Gabriela Sabatini care s-a abţinut", îşi aminteşte Seles.

Ce putea face Monica în acest caz? S-a refugiat în mîncare. "Chips-urile au însemnat căderea mea. Aşa cum devenisem o campioană în tenis, aşa am reuşit să devin campioana chips-urilor", adăugă Monica. Cînd a împlinit 21 de ani, a stat acasă cu o pungă de prăjituri şi a plîns. După doi ani şi jumătate a revenit la un turneu, la Toronto, cu 11 kilograme în plus faţă de perioadă precedentă. Îşi aminteşte că toată lumea făcea comentarii pe seama greutăţii sale. În 1996 s-a impus la Australian Open, dar recunoaşte că în 1997 s-a prezentat la Wimbledon cu 16 kilograme mai mult.

"Am încercat să slăbesc. Începeam fiecare an cu o rezoluţie. Voiam să slăbesc!"
Ziarele din Mare Britanie publicau poze şi criticau forma fizică a fostei număr unu mondial. Chiar dacă o enervau astfel de comentarii şi se simţea jeanată, seara se întorcea la minibarul din camera de hotel. Iubiţii ei făceau tot felul de comentarii răutăciaose.

În 1998, tatăl său a decedat. Au urmat suişuri şi coborîşuri în greutatea sa, dar n-a ajuns la forma pe care şi-o dorea. Momentul crucial a fost izolarea într-o cabană eco, şi-a închis telefonul, a uitat de tenis, de tilturile cucerite, a făcut yoga şi s-a plimbat. Atunci a înlocuit crabii cu fructele. A realizat că mîncatul în exces a fost metoda ei de a face faţă durerii. S-a retras de la Roland Garros în 2003 şi azi arată cum n-a arătat niciodată. Are doar 56 de kilograme!

" A fost ca şi cum toată lumea a beneficiat de pe urma înjunghierii mele, mai puţin eu!"
Monica Seleş

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (18)
 •  15 Iulie 2009, 11:25

Mi-a placut mult de Seles, era o mare campioana, desi si eu am tinut cu Steffi Graf. Nu-mi place ce aud ca ar fi facut vis-a -vis de votul acela... sper sa nu fie adevarat. Dar modul cum arata azi Monica Seles este de-a dreptul incredibil!

 •  10 Iulie 2009, 16:32

Am avut marea onoare de a o vedea pe Monica Seles la Bucuresti alaturi de Martina Navratilova. Pot spune ca in acea seara de septembrie am trait cele mai frumoase clipe ale vietii. La final am mers la Monica si i-am zis ca maereu va fi numarul 1 in sufletul meu, mi-a zambit si mi-a multumit in acelasi timp. De departe este jucatoarea pe care o admir cel mai mult iar faptul in sine ca am reusit sa dialoghez cu ea, timp de 5 secunde inseamna foarte mult pentru mine. Foarte frumos articol!

 •  10 Iulie 2009, 14:46

nu cred ca am varza00 draga...arata-mi si tu una macar

Vezi toate comentariile (18)
Comentează