Sorana Cîrstea despre lucrurile pozitive din viaţa ei: "Roşul mă bine dispune"

"Sînt o fată de 22 de ani care mai are multe de învăţat". Vocea subţirică a Soranei transmite o emoţie vibrantă în acest loc în care nimeni nu stă potolit. În stînga şi în dreapta trec jucătoare cu genţile pe umăr, însoţite de antrenori, oficiali de la ATP şi WTA, invitaţi care sînt în căutarea zonei VIP.

Toată lumea merge spre o ţintă, mai repede sau mai încet, mai decis sau mai şovăitor. De aceea, cînd este rostită scurta frază a româncei, parcă se decupează un petic de linişte în forfota din jur. Ce frumos e să auzi aşa ceva!

Sorana vine după două meciuri dure disputate la Madrid. În primul, a reuşit o victorie preţioasă în faţa numărului 7 mondial, Marion Bartoli. A durat 3 ore fără 3 minute şi s-a încheiat cu 6-7 (8), 6-4, 6-3 în favoarea lui Cîrstea. Bucuria cea mai intensă i-a produs-o tocmai faptul că izbutise să cîştige o astfel de dispută, echilibrată, intensă, cu un mare consum fizic şi mental.

O dispută dintre cele în care balanţa se înclină uneori la un număr de mingi numărabil pe degetele unei mîini. Fuseseră pentru Sorana mai multe asemenea încleştări în acest sezon şi nu toate furnizaseră un rezultat favorabil ei. Succesul la Bartoli era confirmarea că drumul ales e cel corect. Că e nevoie de ajustări minime şi lucrurile merg.

Apoi, în turul secund, a dat peste experimentata şi stoica spaniolă Anabel Medina Garrigues. Din nou un meci lung, 2 ore şi 18 minute, pe care însă nu l-a mai cîştigat. Şi i-a lipsit foarte puţin. Dacă ar fi convertit una dintre cele 6 mingi de break avute în primele două game-uri contra serviciului în setul decisiv, istoria ar fi fost alta. "Dacă" nu e însă o opţiune.

S-a încheiat 6-1, 3-6, 7-5 pentru iberică şi Sorana s-a oprit, chiar dacă a fost atît de aproape. E însă într-o perioadă în care jocul ei, ofensiv, îndrăzneţ, cu personalitate, se leagă. Două semifinale, Pattaya City şi Barcelona, şi un sfert de finală, Hobart, îi împodobesc averea pe anul acesta. Sînt dovezile peremptorii ale revenirii spre locul unde s-a aflat acum 3 ani şi, poate, ale unui salt superior.

Se antrenează din greu, călătoreşte mult şi vrea să descopere lumea. Nu doar pe cea a tenisului, ci şi ceea ce e dincolo de ea. "Sînt o fată de 22 de ani care mai are multe de învăţat". Ce frumos e să auzi aşa ceva!

- Sorana, ai avut două meciuri dure la Madrid. Te mai gîndeşti la ultimul?
- Da, a trecut o noapte şi încă e în capul meu. Poate că din afară e mai greu de înţeles, dar asemenea înfrîngeri te dor foarte mult, te macină.

- A fost un debut de meci cam abrupt.
- Într-adevăr, am fost cam ezitantă, un pic grăbită. Am o problemă cu începuturile de meci, e ceva la care trebuie să lucrăm, să vedem ce e de făcut. Apoi însă mi-am revenit, am cîştigat setul al doilea, iar în al treilea... ce să mai spun? Au fost atîtea şanse la început! Cînd pierzi aşa, la cîteva puncte, te doare foarte tare. Eu, cel puţin, nu mă pot detaşa prea repede, îmi ia ceva timp ca să-mi revin.

- E frustrant.
- Da, ştii că joci bine, că munceşti foarte mult şi eşti la un punct-două. Dar tenisul e pentru oameni puternici, iar eu trebuie să fiu puternică dacă vreau să ajung departe! În primul rînd, mental. Asta contează cel mai mult.

- A fost greu să joci în faţa unei spaniole la ea acasă? Nici nu vă întîlniserăţi pînă acum.
- E ciudat, chiar vorbeam înainte că, deşi ne ştim de atîta vreme, nu aveam nici o întîlnire directă. Am jucat însă mult dublu împreună, ne înţelegem bine, sîntem amice în afara terenului. Aici cred că e vorba de maturitatea pe care am atins-o: au fost cîteva momente mai tensionate în timpul meciului, la unele decizii, dar n-a contat. La final, ne-am strîns mîna, totul e OK.

- Tu ai avut iniţiativa în meci, s-a văzut clar.
- Aşa e jocul meu, aşa cum al ei e defensiv, dar fiecare face ce ştie şi ce poate mai bine. După, am primit multe mesaje, lumea îmi spune că joc bine, mă încurajează. Şi eu simt că pot să fiu de la egal la egal cu oricine, însă mi-e greu. Au fost anul acesta meciuri atît de strînse, pe care, dacă le cîştigam, eram mult mai sus. Nu a fost însă aşa şi asta mă ambiţionează pentru turneele următoare. Iar dacă mă consum, înseamnă că îmi pasă. E foarte important.

"Dau o fugă acasă cînd pot"

- Ce urmează pentru tine?
- Săptămîna viitoare e turneul de la Roma. Voi ajunge, cel mai probabil, sîmbătă acolo. Acum, cît sînt turneele acestea din Europa, profit de orice ocazie să trec măcar şi două zile pe acasă. Mă ajută mult să mă liniştesc. La începutul anului am stat o lună şi ceva în Australia, apoi două luni în Asia şi America. În Europa nu sînt călătorii lungi, zborurile nu au mai mult de două-trei ore, aşa că prefer să fug un pic acasă atunci cînd pot.

- Spune-mi, te rog, cum e viaţa ta acum? Ce lucruri noi ai găsit sau ai aflat în ultima vreme?
- Eu cred că noi avem un stil de viaţă privilegiat. În fiecare săptămînă e un loc nou, un hotel nou, întîlneşti persoane noi. Este însă, în acelaşi timp, o viaţă solitară. Oricum ar fi lucrurile, e greu să stabileşti relaţii profunde cu oameni pe care îi vezi doar cîteva zile. De aceea, eu sînt un pic introvertită. Îmi place însă să descopăr mereu lucruri noi.

"Vreau să evoluez"

- La ce te referi?
- Pentru că am această oportunitate, de a vedea atîtea locuri, vreau să evoluez şi ca om. Pînă la urmă, sînt o fată de 22 de ani care mai are multe de învăţat. Nu vreau să mai privesc lucrurile la nivel superficial.

- Îl mai citeşti pe Marc Levy?
- Daaa, chiar zilele trecute am terminat o carte a lui, se numeşte "Hoţul de umbre". E uşor de citit. Marţi, spre exemplu, am ajuns la turneu la 12:00 şi am intrat să joc abia la 7 şi jumătate seara. Ai nevoie de ceva care să-ţi distragă atenţia, dar să nu fie ceva care să te capteze prea mult, să rămîi agăţat în acţiune, ce se întîmplă în carte şi aşa mai departe. De aceea e potrivit Levy. Şi dezleg integrame, multe integrame.

- Ce parfum foloseşti acum?
- Tresor, de la Lancome. Îmi place pentru că e feminin şi elegant.

- Şi unghiile? Tot roşii?
- Da, oricum, nu folosesc decît roşu, negru şi french. Nu ştiu dacă sînt conservatoare sau, pur şi simplu, ţin la lucrurile care-mi plac. De exemplu, dacă sînt tristă şi privesc roşul de pe unghii, mă bine dispun. Fiecare are lucruri mărunte care pentru el contează mult.

Interesată de lumea musulmană

- Ai ajuns anul acesta în locuri în care nu mai fuseseşi pînă acum?
- Da, în Noua Zeelandă, la Auckland, apoi la Doha şi la Pattaya.

- Unde ţi-a plăcut cel mai mult?
- Cred că la Pattaya. Poate sînt subiectivă, pentru că acolo am jucat foarte bine, am ajuns în semifinale. Dar şi la Doha a fost interesant. Eu citesc mult despre lumea musulmană, mi se pare că lucrurile sînt complicate şi, tocmai de aceea, interesante. Chiar cînd eram la Doha citeam cartea unei somaleze, Ayaan Hirsi Ali, "Necredincioasa". Parcurgeam volumul, mă uitam în jur, la ce era acolo, şi mi se părea că multe se potriveau. Asta e, îmi place să aflu lucruri noi ori de cîte ori am ocazia.

- Mult succes la Roma şi la ce va mai urma anul acesta!

46 e locul ocupat săptămîna aceasta de Sorana Cîrstea în clasamentul mondial

1,5 milioane de dolari a cîştigat jucătoarea română din tenis pînă acum