Un editorial incisiv al Luminiţei Paul » Despre "oamenii puternici care dau sfaturi, dar nu ajută niciodată"

După ce a cîştigat primul său titlu de Mare Şlem, la dublu mixt, în Australia, Horia Tecău e îndemnat să se îndrepte iar spre simplu. Pentru ce?

Ori de cîte ori un român izbuteşte ceva în sport, sînt căutaţi predecesorii lui. Ori de cîte ori un român ratează ceva în sport, sînt căutaţi predecesorii lui. Pentru a-şi spune părerea. OK, e normal. Să revenim la prima situaţie, cea presupus fericită. Ce aşteaptă lumea cînd un fost mare campion e sunat pentru a vorbi despre un campion actual? Eu, una, ştiu ce mi-ar plăcea să aud. Vorbe care să transmită generozitate. Un soi de solidaritate în ţara performanţei, asta chiar dacă nu întotdeauna rezultatele sînt perfect comparabile. Chiar şi nişte laude, de ce nu? Aşa am fost învăţaţi să credem, că sportivii de excepţie sînt capabili de reacţii la înălţime.

Iată însă ce a spus Ilie Năstase, pentru Evenimentul zilei, la foarte puţin timp după victoria lui Horia alături de Bethanie Mattek-Sands la Australian Open. "Dacă ne batem cu pumnul în piept pentru victorii în meciuri de antrenament, cum sînt cele de dublu, atunci ne mîndrim cu succese de mîna a doua. E foarte bine că Horia Tecău ajunge să dispute finale, dar eu îl sfătuiesc să îşi încerce racheta şi la simplu. Acolo îţi faci un nume în tenis. Dacă el e mulţumit să joace doar la dublu, e treaba lui". Sună a generozitate? A simpatie? De laudă nici un strop. Pare mai degrabă o reacţie invidioasă. Reacţia unui om care nu poate suporta succesul altuia. Trebuie să-i găsească bube, hibe şi zgîrieturi.

Iată însă ce spune Ilie Năstase în autobiografia sa după cucerirea titlului la dublu mixt la Wimbledon, în 1970, împreună cu Rosemary Casals: "Am fost fericit să cîştig încă un titlu important. Poate că dublul mixt nu e atît de important pentru public, însă pentru noi a contat foarte mult şi am fost safisfăcuţi de victorie". Cartea a fost publicată în 2004, deci nu cu foarte multă vreme în urmă. Stau acum oare lucrurile altfel? Să fie vorba de Tecău? Sau de Năstase însuşi?

Apoi vine acest sfat, oferit, se pare, şi de Ion Ţiriac, de a trece din nou şi la simplu. Horia a luat probabil cea mai bună decizie a carierei atunci cînd s-a concentrat doar pe dublu. L-a costat mult pînă s-a hotărît, dar n-a greşit. Acolo şi-a împlinit potenţialul. Aşa a ajuns să dispute finale majore, să cîştige titluri. Căci ce e de preferat, locul 326 la simplu sau locul 8 la dublu? Răspunsul e evident. Iar Horia e singurul în măsură să ştie ce e mai bine pentru el.

Cum zice chiar domnul Năstase, e treba lui. Dacă vreodată în viaţa lui va juca iar şi la simplu, va fi pentru că el a dorit-o, nu pentru că a fost sfătuit în acest sens de oameni puternici care nu l-au ajutat niciodată. Nici măcar atunci cînd era datoria lor s-o facă.