Articol de Ionuţ Coman - Publicat marti, 13 martie 2012 00:00 / Actualizat luni, 12 martie 2012 20:30
Antrenorul lui CVM Tomis Constanţa, Jorge Frederico Cannestracci, vorbeşte despre volei şi artă cu pasiunea puştiului crescut în inima capitalei Argentinei, Buenos Aires.
Plecat din Buenos Aires să cucerească lumea, Jorge Frederico Cannestracci (50 de ani) a poposit pentru prima oară în România în urmă cu şase ani. Colindase deja Europa, ca jucător şi antrenor, dar doar prin partea vestică a latinităţii "Bătrînului continent". A riscat şi a vrut să vadă pe propria piele şi ţările din est. A găsit o ţară diferită de Argentina natală, dar cu oameni care trăiesc clipa, aşa cum îi plac lui.
"Nu ştiam aproape nimic despre România cînd am primit oferta de la CVM Tomis. Auzisem ceva de fotbalul românesc, de Hagi, Ilie Năstase şi Nadia Comăneci, dar cam atît. Aaaa, plus că veneam într-o ţară care-şi dorea să intre în Uniunea Europeană. M-a căutat preşedintele clubului, Sorin Strutinsky, şi am simţit în vorbele lui dorinţa de victorie şi entuziasmul, aşa că am ales o experienţă în România. Mi-a plăcut din start, pentru că am întîlnit oamenii care trăiesc viaţa cu intensitate"
"Şosele ca-n Argentina"
Însoţit de familie, argentinianul s-a îndrăgostit rapid în noua sa ţară de adopţie. "Mi s-a părut că seamănă mai mult cu Italia decît cu Argentina. Am venit împreună cu familia şi ne-am lipit repede de Constanţa şi de Marea Neagră. Ne-a plăcut atît de mult, încît ne-am hotărît să facem un tur al României cu maşina. Am mers prin nord, prin Transilvania, un loc superb şi plin de istorie. A fost o vacanţă perfectă, mai puţin şoselele, unde România se aseamănă cu Argentina", spune Cannestracci zîmbind.
A tras cu ochiul şi la Capitală, făcînd o comparaţie cu oraşul său natal. "Buenos Aires este un oraş imens, dar foarte tînăr, în permanentă schimbare, cu mulţi emigranţi, din Italia, Polonia sau Germania. Bucureşti este un oraş cu o istorie lungă şi frumoasă, dar şi zbuciumată". Primul mandat pe banca Tomisului a fost perfect. A reuşit dubla campionat-cupă şi a plecat într-un nou periplu.
"Mergem în finală"
S-a întors cu o lună în urmă să salveze un sezon şi să ducă Tomisul în prima finală europeană din istoria clubului: "Cînd am primit telefonul de la Constanţa eram în vacanţă la fratele meu, la fermă. Mi-am dorit să mă întorc, pentru că am atîtea amintiri frumoase. În plus, Strutinsky nu este doar preşedintele meu, ci şi prietenul meu, aşa că nu am ezitat".
Primul pas a fost făcut după dubla victorie din sferturile de finală în Challenge Cup, cu Maccabi Tel Aviv, însă constănţenii au o misiune dificilă în semifinale, cînd vor da piept cu polonezii de la Politehnica Varşovia, meciul tur fiind programat mîine, de la ora 17:00, la Constanţa. "Cred în echipa mea şi sînt convins că vom juca finala, pentru că îi simt pe jucători că mai au multe de dat în teren".
"Viaţa nu este doar sport"
- Care-i momentul care v-a marcat cariera sportivă?
- Aveam 16 ani cînd m-au chemat pentru prima oară la "naţională". Am muncit din greu trei luni, însă antrenorii au decis să mă trimită acasă, iar în locul meu a rămas un băiat mai înalt. În prima noapte acasă, am visat cum creşteam în înălţime, iar cînd m-am trezit mi-am dat seama că am învăţat un lucru: să cred în visul meu. După cîţiva ani, am ajuns la "naţională", am jucat în Italia, cel mai puternic campionat din lume. În schimb, despre acel băiat, care m-a înlocuit, nu am mai auzit nimic.
- Ce înseamnă viaţa unui sportiv sau a unui antrenor?
- M-am gîndit mereu că viaţa mea înseamnă sportul, însă viaţa poate fi şi mai frumoasă dacă faci şi altceva. Am ştiut asta încă de tînăr şi de aceea am ales să fac un an de filozofie, apoi unul de jurnalism. Nu am putut să-mi continuu studiile, pentru că am semnat un contract în Spania, însă nu am abandonat niciodată pasiunea pentru artă, literatură, pictură. În timpul liber citesc şi scriu foarte mult.
- Aveţi un autor preferat?
- Mai mulţi: Victor Hugo, Dostoievski, Jorge Luis Borges. Şi eu scriu, romane poliţiste, care combină fapte reale cu ficţiunea, motiv pentru care în vacanţe fac muncă de investigaţie. Am scris deja patru, dintre care unul a fost publicat în Spania. I-am transmis pasiunea pentru sport şi artă şi fiicei mele, Giuliana, care este studentă la arte şi joacă volei, fiind deja în echipa naţională la doar 19 ani. Peste cîţiva ani, probabil că va merge şi ea în Italia.
"Am jucat împotriva lui Maradona"
- Ce înseamnă fotbalul pentru un argentinian?
- Fotbalul în Argentina reprezintă viaţa. Glumind puţin, cînd este alăptat, bebeluşul este cu o mînă pe sînul mamei şi cu cealaltă pe minge. Toţi joacă fotbal, toţi sunt suporteri, toţi trăiesc la cote maxime pe stadion. Şi eu am jucat fotbal cînd eram puşti şi am avut o şansă incredibilă, să joc împotriva lui Maradona. Aveam vreo 11 ani, eram junior la Defensores de Belgrano şi am jucat un meci cu Cebollitas, echipa de juniori de la Argentinos Juniors, care-l avea pe Maradona. Era incredibil încă de pe atunci, aşa că mi-a rămas în minte. Am pierdut cu 1-4, dar am jucat împotriva lui Maradona!
- Cine este mai bun, Maradona sau Messi?
- Maradona, fără îndoială. A făcut o ţară întreagă să viseze, să se bucure, să plîngă de fericire. Mai presus de toate, Maradona nu avea nevoie de o echipă puternică. Talentul său uriaş l-a făcut să cîştige trofee aproape de unul singur, iar golul din meciul cu Anglia, de la Mondialul din 1986, spune totul.
Exerciţiu lingvistic
- Aveţi o echipă multinaţională. Cum comunicaţi cu jucătorii?
- Este o întreagă poveste. Cu unii în italiană, cu alţii în spaniolă, mai arunc şi cîteva cuvinte în engleză. Cu româna nu prea mă descurc şi chiar vreau să le mulţumesc jucătorilor români pentru răbdare.
- Unde ar fi CVM Tomis dacă ar juca în campionatul italian?
- Probabil în partea a doua a clasamentului primei divizii sau s-ar lupta pentru promovare din liga secundă. Este un campionat cu o presiune incredibilă pentru că, oricînd, liderul poate fi învins de ultima clasată.
- Este o diferenţă mare între salariile din România şi cele din Italia?
- Cei mai buni jucători şi antrenori din Italia cîştigă foarte bine. Şi în Argentina au început să crească salariile în ultimii trei ani, însă sînt probleme pentru că nu există stabilitate şi multe echipe dispar de la an la an. În România, cred că salariile sînt normale pentru nivelul ţării.
Frate de gaucho
- Care-i mîncarea preferată în România?
- Caşcavalul şi ciorba. Nimic nu se compară însă cu carnea de vită din Argentina. Felul în care sînt crescute vitele, felul în care este tăiată carnea şi cum este gătită ţine de o tradiţie îndelungată, dusă mai departe de gaucho, un fel de cowboy sud-americani.
- Ştiţi să o gătiţi?
- Nuuu, nici vorbă, dar fratele meu, Gastón, este gaucho şi merg împreună cu familia în vacanţe la ferma sa. Şi el a jucat volei, dar a renunţat, la fel ca sora mea, Lucrezia, stabilită între timp în Spania. Sîntem o familie de voleibalişti, pentru că şi soţia mea, Liliana Ramos, a jucat la nivel înalt, în Italia.
Mesaj pentru mama
- Aţi stat peste două decenii în Italia şi aveţi dublă cetăţenie. Vă consideraţi argentinian sau italian?
- Argentina este locul unde vreau să trăiesc, Italia sau România, Europa în general, este locul unde îmi place să muncesc.
- Cum sînt priviţi românii în Italia?
- Ştiu că sînt nişte probleme, dar nu în toată Italia, ci doar în Roma, un oraş agitat, cu multe conflicte, sau în cele mari, Napoli, Milano, unde este foarte greu să-ţi găseşti un loc de muncă şi sînt foarte mulţi emigranţi. În schimb, în centrele mai mici, toată lumea este mulţumită.
- Ce aţi vrea să transmiteţi în final?
- Ziua de miercuri, cînd vom juca semifinala cu polonezii, este una specială pentru mine. Mama mea, Irma, împlineşte 81 de ani. Vreau să-i spun: Feliz cumpleaños, mamá!
Jorge Frederico Cannestracci
Născut la Buenos Aires pe 10 iunie 1961
- a cîştigat ca jucător de trei ori titlul de campion al Argentinei şi a fost vicecampion al Americii de Sud cu reprezentativa Argentinei
- a evoluat timp de 14 ani în Italia, la Livorno, Vicenza, Catania, Agricento şi Sardinia
- s-a retras în 1999 de la echipa argentiniană Club de Amigos Buenos Aires
- a antrenat un deceniu în Italia, la echipe din liga secundă, iar în sezonul 2007-2008 a activat la CVM Tomis, cu care a cîştigat titlul de campion şi Cupa României.
