Articol de Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 27 august 2008 00:00
La două săptămîni după ce a obţinut locul 8 la Beijing după o cursă eroică, Lidia Şimon încă este epuizată
S-a întors marţi în Boulder, Colorado (SUA), casa ei de acum. N-a dormit toată noaptea. Iar miercuri a parcurs cei 220 de kilometri care despart Boulderul de staţiunea cu cea mai mare piscină cu apă termală, din lume Glenwood Springs.
Lidia Şimon este sportiva venerată în Japonia, “acolo unde oamenii mă opresc pe stradă aşa cum nu se întîmplă nici în România”
De ce? Pentru că niponii au cultul efortului şi pentru că au văzut-o pe femeia aceasta fragilă cîştigînd de trei ori consecutiv maratonul de la Osaka.
Este campioana mondială din 2001. Vicecampioana olimpică în 2000. Ocupantă a locului 8 la maratonul de la Beijing. 42 de kilometri care au sfîşiat-o pe Lidia.
Vedere de vis
Pînă la apa cu săruri, drumul este croit printre canioane de piatră roşie. Autostrada se împacă foarte bine cu natura.
Pentru a nu strica echilibrul natural, americanii nu au tăiat în stîncă şoseaua, ci au ridicat poduri şi tunele care se încadrează în arhitectura naturală
Se face rafting şi ciclism în tăcere. Undeva pe o creastă este casa în care s-a filmat una dintre părţile seriei de succes “Charlie’ s Angels” . O scoică eşuată aproape de cerul albastru, pe un vîrf de munte colorat.
Apă bună, apă rea
Miroase puternic a sulf. Aburii se ridică spre versanţii roşi care încadrează piscina de la Glenwood Springs. “Sărurile din apă au un efect puternic asupra organismului după un efort atît de mare cum a fost cel de la Beijing”, spune Lidia.
Cele şase zile petrecute aici fac parte din programul de recuperare al vicecampioanei olimpice din 2000. În mod normal, întîlnirea cu apa de 40 de grade Celsius ar trebui să dureze zece zile.
Un parteneriat admis o dată pe an, pentru că altfel organismul unui sportiv s-ar deregla.“Îţi dau o stare de oboseală, durerile se accentuează, asta înseamnă că organismul lucrează”, adăugă Lidia Şimon. Recuperarea mai cuprinde, pe lîngă cele patru-şase ore de băi cu săruri minerale şi masaje, şi repaus total.
“După un maraton eu nu mai pot să alerg trei zile şi refacerea durează peste o lună! Musculatura şi încheieturile sînt punctele cel mai dureroase pentru mine”
Somn puţin
Cu trei luni înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, media de kilometri parcurşi de maratonista din România a fost de 920 în treizeci de zile. Acum, picioarele Lidiei se odihnesc pe unul dintre şezlongurile de la Glenwood Hot Springs Lodge and Pool.
“Am ajuns foarte obosită aici. La început nu dormeam decît două-trei ore pe noapte. Apa mă răscolea şi mai rău. În plus a trebuit să mă adaptez şi la fusul orar”, adaugă atleta.
“Îmi place mai mult iarna”
Românca, alături de soţul şi totodată antrenorul său, Liviu Şimon, se reface lîngă femei care nu se sfiesc să-şi arate celulita, pensionare care merg cocoşate, tineri tatuaţi şi familii care-şi aduc copiii de numai cîteva luni la piscina fierbinte şi limpede.
Pe faţa tuturor este zugrăvită relaxarea. “Zona îmi place foarte mult, în special iarna, cînd munţii sînt acoperiţi de zăpadă şi pot sta în apa fierbinte a piscinei”, mai spune Lidia Şimon.
Temperatura apei este măsurată din oră în oră ca să rămînă constantă
Din nou la treabă
De azi, Lidia începe din nou antrenamentele în Boulder.În luna noiembrie urmează un alt maraton, poate cel de la New York.
“E ca un fel de refulare pentru mine, un nou maraton în acest an. M-am antrenat bine şi am depus un efort imens înainte de JO. După ce am terminat cursa de la Beijing, psihic eram în stare să mai alerg încă o dată la acelaşi număr de kilometri”, mai spune prima medaliată olimpică a României în proba de maraton. Azi e o nouă zi pe cărările din Boulder.
“În România condiţiile de recuperare sînt mai bune, dar nu mai suport drumurile lungi cu avionul”
Marele medicament
Băile termale de la Glenwood se numeau la indieni yambah, ceea ce înseamnă marele medicament. De-a lungul vremii mica localitate a fost vizitată de înalţi demnitari, printre care şi Theodore Roosevelt, preşedinte al Americii între 1901 şi 1909.
Probleme la Beijing
În dimineaţa maratonului olimpic, Lidia Şimon a vomitat de mai multe ori din cauza unor probleme la stomac. Lucru care a afectat în mare parte evoluţia din cursă. “Mă bucur că am terminat cursa. Dacă porneşti la drum cu o problemă mică, ea devine mare pe traseu”, spune maratonista.
Refugiul româncelor
Lidia Şimon a fost la Glenwood Springs acum doi ani împreună cu medaliata cu aur de la Beijing, Constantina Diţă.Cele două se antrenează în Boulder, Şimon locuind chiar în acest oraş, iar Constantina Diţă în Erie, la doar cîţiva kilometri de Boulder. “A fost frumos. Eram doar noi două, făceam tratamentul şi apoi fiecare în camera ei, să ne odihnim”, şi-a amintit Lidia.
DESPRE APĂ
Nu ştie să înoate
Lidia Şimon spune că dacă ar reuşi să înoate mai mult, ar ajuta-o la alergare fiindcă şi-ar controla mai bine respiraţia. “Am încercat, dar am teamă de apă”, spune atleta. “Dacă ar fi să înot într-un bazin de 25 de metri lungime, după ce aş parcurge 20 m-aş îneca. Doar atît rezist”.
La două săptămîni după ce a obţinut locul 8 la Beijing după o cursă eroică, Lidia Şimon încă este epuizată
S-a întors marţi în Boulder, Colorado (SUA), casa ei de acum. N-a dormit toată noaptea. Iar miercuri a parcurs cei 220 de kilometri care despart Boulderul de staţiunea cu cea mai mare piscină cu apă termală, din lume Glenwood Springs.
Lidia Şimon este sportiva venerată în Japonia, “acolo unde oamenii mă opresc pe stradă aşa cum nu se întîmplă nici în România”
De ce? Pentru că niponii au cultul efortului şi pentru că au văzut-o pe femeia aceasta fragilă cîştigînd de trei ori consecutiv maratonul de la Osaka.
Este campioana mondială din 2001. Vicecampioana olimpică în 2000. Ocupantă a locului 8 la maratonul de la Beijing. 42 de kilometri care au sfîşiat-o pe Lidia.
Vedere de vis
Pînă la apa cu săruri, drumul este croit printre canioane de piatră roşie. Autostrada se împacă foarte bine cu natura.
Pentru a nu strica echilibrul natural, americanii nu au tăiat în stîncă şoseaua, ci au ridicat poduri şi tunele care se încadrează în arhitectura naturală
Se face rafting şi ciclism în tăcere. Undeva pe o creastă este casa în care s-a filmat una dintre părţile seriei de succes “Charlie’ s Angels” . O scoică eşuată aproape de cerul albastru, pe un vîrf de munte colorat.
Apă bună, apă rea
Miroase puternic a sulf. Aburii se ridică spre versanţii roşi care încadrează piscina de la Glenwood Springs. “Sărurile din apă au un efect puternic asupra organismului după un efort atît de mare cum a fost cel de la Beijing”, spune Lidia.
Cele şase zile petrecute aici fac parte din programul de recuperare al vicecampioanei olimpice din 2000. În mod normal, întîlnirea cu apa de 40 de grade Celsius ar trebui să dureze zece zile.
Un parteneriat admis o dată pe an, pentru că altfel organismul unui sportiv s-ar deregla.“Îţi dau o stare de oboseală, durerile se accentuează, asta înseamnă că organismul lucrează”, adăugă Lidia Şimon. Recuperarea mai cuprinde, pe lîngă cele patru-şase ore de băi cu săruri minerale şi masaje, şi repaus total.
“După un maraton eu nu mai pot să alerg trei zile şi refacerea durează peste o lună! Musculatura şi încheieturile sînt punctele cel mai dureroase pentru mine”
Somn puţin
Cu trei luni înainte de Jocurile Olimpice de la Beijing, media de kilometri parcurşi de maratonista din România a fost de 920 în treizeci de zile. Acum, picioarele Lidiei se odihnesc pe unul dintre şezlongurile de la Glenwood Hot Springs Lodge and Pool.
“Am ajuns foarte obosită aici. La început nu dormeam decît două-trei ore pe noapte. Apa mă răscolea şi mai rău. În plus a trebuit să mă adaptez şi la fusul orar”, adaugă atleta.
“Îmi place mai mult iarna”
Românca, alături de soţul şi totodată antrenorul său, Liviu Şimon, se reface lîngă femei care nu se sfiesc să-şi arate celulita, pensionare care merg cocoşate, tineri tatuaţi şi familii care-şi aduc copiii de numai cîteva luni la piscina fierbinte şi limpede.
Pe faţa tuturor este zugrăvită relaxarea. “Zona îmi place foarte mult, în special iarna, cînd munţii sînt acoperiţi de zăpadă şi pot sta în apa fierbinte a piscinei”, mai spune Lidia Şimon.
Temperatura apei este măsurată din oră în oră ca să rămînă constantă
Din nou la treabă
De azi, Lidia începe din nou antrenamentele în Boulder.În luna noiembrie urmează un alt maraton, poate cel de la New York.
“E ca un fel de refulare pentru mine, un nou maraton în acest an. M-am antrenat bine şi am depus un efort imens înainte de JO. După ce am terminat cursa de la Beijing, psihic eram în stare să mai alerg încă o dată la acelaşi număr de kilometri”, mai spune prima medaliată olimpică a României în proba de maraton. Azi e o nouă zi pe cărările din Boulder.
“În România condiţiile de recuperare sînt mai bune, dar nu mai suport drumurile lungi cu avionul”
Marele medicament
Băile termale de la Glenwood se numeau la indieni yambah, ceea ce înseamnă marele medicament. De-a lungul vremii mica localitate a fost vizitată de înalţi demnitari, printre care şi Theodore Roosevelt, preşedinte al Americii între 1901 şi 1909.
Probleme la Beijing
În dimineaţa maratonului olimpic, Lidia Şimon a vomitat de mai multe ori din cauza unor probleme la stomac. Lucru care a afectat în mare parte evoluţia din cursă. “Mă bucur că am terminat cursa. Dacă porneşti la drum cu o problemă mică, ea devine mare pe traseu”, spune maratonista.
Refugiul româncelor
Lidia Şimon a fost la Glenwood Springs acum doi ani împreună cu medaliata cu aur de la Beijing, Constantina Diţă.Cele două se antrenează în Boulder, Şimon locuind chiar în acest oraş, iar Constantina Diţă în Erie, la doar cîţiva kilometri de Boulder. “A fost frumos. Eram doar noi două, făceam tratamentul şi apoi fiecare în camera ei, să ne odihnim”, şi-a amintit Lidia.
DESPRE APĂ
Nu ştie să înoate
Lidia Şimon spune că dacă ar reuşi să înoate mai mult, ar ajuta-o la alergare fiindcă şi-ar controla mai bine respiraţia. “Am încercat, dar am teamă de apă”, spune atleta. “Dacă ar fi să înot într-un bazin de 25 de metri lungime, după ce aş parcurge 20 m-aş îneca. Doar atît rezist”.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
