Articol de Mirela Neag - Publicat miercuri, 12 noiembrie 2008 00:00
Retrasă din viaţa publică, fosta atletă Mihaela Peneş (61 de ani) îşi împarte viaţa între mănăstiri şi un cămin-spital
La Căminul-spital "Sf. Luca", toată lumea a auzit de Mihaela Peneş. Campioana olimpică din 1964 la aruncarea suliţei îşi părăseşte periodic locuinţa din cartierul Dorobanţi pentru a se interna în această instituţie de boli cronice şi geriatrie.
"Noi nu sîntem «foşti» campioni. Titlul nu ni-l poate lua nimeni. Şi cînd o să ne ducem, pe cruce o să ne scrie «campion olimpic»", spunea Peneş în 2004.
Institutul se află în sectorul 4, pe Şoseaua Berceni, după spitalele nr. 9 şi 10. Aripa din dreapta e ocupată de bolnavii oncologici cronici, iar cea din stînga de bătrîni. În aceasta din urmă poposeşte din cînd în cînd şi Mihaela Peneş. "Bineînţeles că o ştim. Stă la etajul patru, dar pentru a vorbi cu ea trebuie mai întîi să avem acceptul dînsei", explică unul dintre cei doi gardiani aflaţi la intrarea în cămin. După cîteva minute coboară o asistentă. "Nu se poate deoarece acum nu este aici. Dînsa vine şi pleacă. Nu stă permanent la noi", spune aceasta.
În urmă cu 44 de ani, Mihaela Peneş avea doar 17. Era cea mai tînără atletă română din delegaţia de la Tokyo. Trimisă la Olimpiadă pentru a căpăta experienţă. A intrat prima în concurs, cu numărul 179 prins de maiou. O fată puternică, înaltă de 1,88 metri şi cîntărind 92 de kilograme. Atunci, cînd lumea încă se foia în tribună, căutîndu-şi locul pe scaun, ea a izbutit aruncarea perfectă. 60,54 metri! Nimeni n-a mai putut s-o întreacă pînă la final. A ieşit campioană olimpică!
Mihaela Peneş este o personalitate în cămin. Dacă suni la telefonul public montat la etajul trei şi întrebi de fosta atletă, orice pacient îţi poate vorbi de ea. "Doamna Peneş stă la etajul patru. Este o femeie de treabă. Se vede că a făcut sport", răspunde un bătrînel cu voce grăbită. Data următoare ridică receptorul o femeie. "Cum să nu ştiu de Mihaela Peneş? Este campioana aceea la suliţă. A trecut multă vreme de atunci. Dar acum nu este cu noi. Mai vine, mai pleacă... Acum sîntem singuri aici şi închişi. Nu e nimeni cu noi. Nici nu ştim unde ne aflăm...", murmură pacienta.
Cînd a cucerit titlul olimpic la Tokyo, Mihaela Peneş încă era elevă în clasa a XI-a a Liceului "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti.
Căminul de geriatrie aparţine de sectorul 1. "Este o clădire închiriată", explică gardianul motivul pentru care se află în partea cealaltă a Bucureştiului. "Aparţine statului, dar nu ajunge oricine aici", mărturiseşte un vizitator. "Trebuie să dai bani grei înainte şi oricum se plăteşte totul. Aici ajung persoanele în vîrstă, care au sau nu nevoie de îngrijire".
La conferinţa de presă de după izbîndă, Peneş a avut o surpriză frumoasă. Iolanda Balaş, cea care cîştigase titlul la săritura în înălţime cu o zi înainte, a venit s-o felicite. A îmbrăţişat-o şi i-a spus: "Bravo, Mihaela, nici nu ştii cît mă bucur pentru victoria ta..."
Viaţa Mihaelei Peneş din ultimii trei ani, de cînd s-a pensionat de la Comitetul Olimpic Român, e un puzzle cu multe piese lipsă. "După ce i-a murit soţul, şi-a depus imediat dosarul de pensionare. A fost o adevărată traumă", a povestit Iolanda Balaş, preşedintele Fundaţiei Române de Atletism, care a amintit şi de faptul că, în acelaşi an, Peneş îşi pierduse şi ambii părinţi.
"Am început sportul la 5 ani. Mama mea, Ştefania, a fost în tinereţe o bună sportivă, campioană de gimnastică a României. Ea mi-a fost primul antrenor. M-a învăţat să înot", povestea suliţaşa în cartea lui Ilie Goga şi Romeo Vilara dedicată Olimpiadei de la Tokyo. Mai tîrziu, a încercat baschet şi volei, dar s-a oprit la atletism. Disc, greutate şi, în cele din urmă, suliţă.
Iolanda Balaş, dubla campioană olimpică la înălţime, îşi aminteşte că, din 2005 încoace, a vorbit cu Peneş de cîteva ori. "A venit la mine, la fundaţie, şi i-am spus că poate să colaboreze aici dacă vrea. A mai venit de două ori, după care a dispărut".
În 1968, la Ciudad de Mexico, Peneş a participat purtînd pe umeri povara titlului olimpic cucerit cu 4 ani înainte. Fusese selecţionată în ciuda fluctuaţiilor de formă, dar a reuşit din nou un concurs memorabil. A cîştigat medalia de argint, cu 59,92 metri. "Acum cîteva luni, cînd m-am accidentat, suferind o întindere serioasă în zona lombară, am ascuns acest lucru, de teama de a nu pierde cumva şi mai mult din încrederea, şi aşa şubredă, care mi se acordase în ultima vreme", mărturisea sportiva după concursul din Mexic.
Internată la Psihiatrie în ianuarie
Mihaela Peneş nu a prea răspuns nici la telefon în ultimii trei ani. Încet, încet s-a izolat, s-a îndepărtat de toţi prietenii şi colegii. Anul trecut a umblat mult pe la mănăstirile din Moldova. "Ultima dată cînd am vorbit cu ea la telefon a fost în vară. Se afla la Bacău şi mergea spre Moldova. A fost o convorbire foarte scurtă", adaugă Iolanda Balaş.
"Sînt vie, n-am de gînd să mor! Este adevărat, de o vreme am vrut să mă retrag din viaţa publică. Sînt extrem de dezamăgită de tot ce se întîmplă în sportul românesc, de faptul că am uitat să ne cinstim valorile, şi nu vreau să dau prea multe amănunte. Am unele probleme medicale pe care trebuie să mi le rezolv, pentru că viaţa de sportiv lasă urme. Rămîn cu satisfacţia că sînt cea mai tînără campioană olimpică din istoria României, dar lumea a uitat acest lucru", declara Peneş în urmă cu un an în Gardianul.
Veniturile Mihaelei Peneş sînt pensia şi renta viageră. Renta este trimisă pe adresa din Dorobanţi, dar ridicată de altcineva, după indicaţiile date de ea. Numele fostei atlete apare însă pe lista persoanelor internate în acest an, în ianuarie, la una din secţiile de psihiatrie ale Spitalului de neuropsihiatrie Alexandru Obregia. "Un pacient cu numele de Peneş Mihaela a fost internat la noi în luna ianuarie 2008, dar nu avem voie să furnizăm informaţii legate de boala acestuia", a fost confirmarea Spitalului nr. 9 din Bucureşti.
"Vreau neapărat să dau de ea, să încerc s-o ajut. I-am trimis mereu reviste şi cărţi pe adresa din Dorobanţi, dar niciodată n-am avut confirmarea că le-a primit", spune Iolanda Balaş.
3000 de lei e suma pe care o primeşte Mihaela Peneş în fiecare lună ca rentă viageră
Retrasă din viaţa publică, fosta atletă Mihaela Peneş (61 de ani) îşi împarte viaţa între mănăstiri şi un cămin-spital
La Căminul-spital "Sf. Luca", toată lumea a auzit de Mihaela Peneş. Campioana olimpică din 1964 la aruncarea suliţei îşi părăseşte periodic locuinţa din cartierul Dorobanţi pentru a se interna în această instituţie de boli cronice şi geriatrie.
"Noi nu sîntem «foşti» campioni. Titlul nu ni-l poate lua nimeni. Şi cînd o să ne ducem, pe cruce o să ne scrie «campion olimpic»", spunea Peneş în 2004.
Institutul se află în sectorul 4, pe Şoseaua Berceni, după spitalele nr. 9 şi 10. Aripa din dreapta e ocupată de bolnavii oncologici cronici, iar cea din stînga de bătrîni. În aceasta din urmă poposeşte din cînd în cînd şi Mihaela Peneş. "Bineînţeles că o ştim. Stă la etajul patru, dar pentru a vorbi cu ea trebuie mai întîi să avem acceptul dînsei", explică unul dintre cei doi gardiani aflaţi la intrarea în cămin. După cîteva minute coboară o asistentă. "Nu se poate deoarece acum nu este aici. Dînsa vine şi pleacă. Nu stă permanent la noi", spune aceasta.
În urmă cu 44 de ani, Mihaela Peneş avea doar 17. Era cea mai tînără atletă română din delegaţia de la Tokyo. Trimisă la Olimpiadă pentru a căpăta experienţă. A intrat prima în concurs, cu numărul 179 prins de maiou. O fată puternică, înaltă de 1,88 metri şi cîntărind 92 de kilograme. Atunci, cînd lumea încă se foia în tribună, căutîndu-şi locul pe scaun, ea a izbutit aruncarea perfectă. 60,54 metri! Nimeni n-a mai putut s-o întreacă pînă la final. A ieşit campioană olimpică!
Mihaela Peneş este o personalitate în cămin. Dacă suni la telefonul public montat la etajul trei şi întrebi de fosta atletă, orice pacient îţi poate vorbi de ea. "Doamna Peneş stă la etajul patru. Este o femeie de treabă. Se vede că a făcut sport", răspunde un bătrînel cu voce grăbită. Data următoare ridică receptorul o femeie. "Cum să nu ştiu de Mihaela Peneş? Este campioana aceea la suliţă. A trecut multă vreme de atunci. Dar acum nu este cu noi. Mai vine, mai pleacă... Acum sîntem singuri aici şi închişi. Nu e nimeni cu noi. Nici nu ştim unde ne aflăm...", murmură pacienta.
Cînd a cucerit titlul olimpic la Tokyo, Mihaela Peneş încă era elevă în clasa a XI-a a Liceului "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti.
Căminul de geriatrie aparţine de sectorul 1. "Este o clădire închiriată", explică gardianul motivul pentru care se află în partea cealaltă a Bucureştiului. "Aparţine statului, dar nu ajunge oricine aici", mărturiseşte un vizitator. "Trebuie să dai bani grei înainte şi oricum se plăteşte totul. Aici ajung persoanele în vîrstă, care au sau nu nevoie de îngrijire".
La conferinţa de presă de după izbîndă, Peneş a avut o surpriză frumoasă. Iolanda Balaş, cea care cîştigase titlul la săritura în înălţime cu o zi înainte, a venit s-o felicite. A îmbrăţişat-o şi i-a spus: "Bravo, Mihaela, nici nu ştii cît mă bucur pentru victoria ta..."
Viaţa Mihaelei Peneş din ultimii trei ani, de cînd s-a pensionat de la Comitetul Olimpic Român, e un puzzle cu multe piese lipsă. "După ce i-a murit soţul, şi-a depus imediat dosarul de pensionare. A fost o adevărată traumă", a povestit Iolanda Balaş, preşedintele Fundaţiei Române de Atletism, care a amintit şi de faptul că, în acelaşi an, Peneş îşi pierduse şi ambii părinţi.
"Am început sportul la 5 ani. Mama mea, Ştefania, a fost în tinereţe o bună sportivă, campioană de gimnastică a României. Ea mi-a fost primul antrenor. M-a învăţat să înot", povestea suliţaşa în cartea lui Ilie Goga şi Romeo Vilara dedicată Olimpiadei de la Tokyo. Mai tîrziu, a încercat baschet şi volei, dar s-a oprit la atletism. Disc, greutate şi, în cele din urmă, suliţă.
Iolanda Balaş, dubla campioană olimpică la înălţime, îşi aminteşte că, din 2005 încoace, a vorbit cu Peneş de cîteva ori. "A venit la mine, la fundaţie, şi i-am spus că poate să colaboreze aici dacă vrea. A mai venit de două ori, după care a dispărut".
În 1968, la Ciudad de Mexico, Peneş a participat purtînd pe umeri povara titlului olimpic cucerit cu 4 ani înainte. Fusese selecţionată în ciuda fluctuaţiilor de formă, dar a reuşit din nou un concurs memorabil. A cîştigat medalia de argint, cu 59,92 metri. "Acum cîteva luni, cînd m-am accidentat, suferind o întindere serioasă în zona lombară, am ascuns acest lucru, de teama de a nu pierde cumva şi mai mult din încrederea, şi aşa şubredă, care mi se acordase în ultima vreme", mărturisea sportiva după concursul din Mexic.
Internată la Psihiatrie în ianuarie
Mihaela Peneş nu a prea răspuns nici la telefon în ultimii trei ani. Încet, încet s-a izolat, s-a îndepărtat de toţi prietenii şi colegii. Anul trecut a umblat mult pe la mănăstirile din Moldova. "Ultima dată cînd am vorbit cu ea la telefon a fost în vară. Se afla la Bacău şi mergea spre Moldova. A fost o convorbire foarte scurtă", adaugă Iolanda Balaş.
"Sînt vie, n-am de gînd să mor! Este adevărat, de o vreme am vrut să mă retrag din viaţa publică. Sînt extrem de dezamăgită de tot ce se întîmplă în sportul românesc, de faptul că am uitat să ne cinstim valorile, şi nu vreau să dau prea multe amănunte. Am unele probleme medicale pe care trebuie să mi le rezolv, pentru că viaţa de sportiv lasă urme. Rămîn cu satisfacţia că sînt cea mai tînără campioană olimpică din istoria României, dar lumea a uitat acest lucru", declara Peneş în urmă cu un an în Gardianul.
Veniturile Mihaelei Peneş sînt pensia şi renta viageră. Renta este trimisă pe adresa din Dorobanţi, dar ridicată de altcineva, după indicaţiile date de ea. Numele fostei atlete apare însă pe lista persoanelor internate în acest an, în ianuarie, la una din secţiile de psihiatrie ale Spitalului de neuropsihiatrie Alexandru Obregia. "Un pacient cu numele de Peneş Mihaela a fost internat la noi în luna ianuarie 2008, dar nu avem voie să furnizăm informaţii legate de boala acestuia", a fost confirmarea Spitalului nr. 9 din Bucureşti.
"Vreau neapărat să dau de ea, să încerc s-o ajut. I-am trimis mereu reviste şi cărţi pe adresa din Dorobanţi, dar niciodată n-am avut confirmarea că le-a primit", spune Iolanda Balaş.
3000 de lei e suma pe care o primeşte Mihaela Peneş în fiecare lună ca rentă viageră
