"Să nu uiţi!" - "Cum aş putea?"

Un misterios multimilionar italian i-a prezis lui Hănescu încă din prima zi a turneului de la Gstaad că va cîştiga primul trofeu ATP din carieră

8:00 trezirea
"Opt ani a aşteptat Hănescu acest trofeu". De fapt sînt mai mulţi, sînt 27, pe 21 iulie, dar pentru restul lumii Hănescu e tenisman doar din 2000, cînd am trecut la profesionism. Eu trebuie să-mi amintesc şi restul, pentru că aştept ziua aceasta de exact o viaţă. N-o să vă spun povestea vieţii, ci doar povestea unei zile, 13 iulie, cea mai importantă din viaţa mea.

Încă de cînd m-am ridicat din pat, la opt, opt şi jumătate, m-am pomenit gîndindu-mă la Toni şi la ce mi-a spus el în prima zi aici, la Gstaad: "Pentru că m-ai întîlnit pe mine, o să cîştigi acest turneu". Şi zîmbea.

"Nu e primul care îşi încearcă profeţiile pe mine, am întîlnit în carieră mai mult de unul şi niciodată nu i-am luat în serios"

Îl întrebasem doar unde e sala de mese şi m-a luat la întrebări. De unde sînt, ce fac... M-a invitat la micul dejun şi după cîteva minute de conversaţie, în care am aflat că se numeşte Antonio Pilaro şi că e un multimilionar în euro, mi-a trîntit-o: "O să cîştigi acest turneu!"

9:00 mic dejun

E nouă deja şi afară plouă în continuare. Să sun la terenuri, să văd cînd începe semifinala a doua.

"L-aş prefera în finală pe Garcia Lopez, nu pe Andreev"

Mi-au spus că se va continua la 10, că plouă. Am coborît la micul dejun: două ouă ochiuri, cereale cu lapte, un cappuccino, un suc de portocale şi un croissant... "Ai să cîştigi turneul acesta!". Şi cu Toni, atunci, tot croissant şi suc de portocale am avut la micul dejun. După primul meci, cu Patience, era în tribună, l-am văzut. A venit apoi la vestiare, m-a felicitat: "Nu uita, o să...."

11:30 antrenament

Am pus mîna din nou pe telefon. Cei de la terenuri mi-au spus că la 10 şi un sfert începe semifinala a doua. Am plecat la teren. Trebuia să fac un antrenament la 11, dar aflu acum, de la organizatori, că nu am partener. Pînă la urmă, pe la 11.30, mi-au găsit un arbitru de linie. :) Juca binişor, probabil e profesionist.

"Între timp, am aflat cu cine joc. Andreev. E, asta este, măcar e obosit acum, eu nu"

13:00 începe meciul

E 12 fix, am plecat la vestiare, să mă pregătesc de meci. La 1 ies pe teren. Mă uit în stînga, Toni e acolo, la locul lui. Îmi face cu ochiul. Îl salut scurt, din cap, şi mă pregătesc de joc. Andreev e obosit, îl simt. Greşeşte mult. 27 de minute şi gata primul set. 6-3.

"În partea a doua am avut probleme la muşchii pieptului. O întindere. Nu am mai forţat"

Puteam să-l bat oricum. M-am mulţumit să-mi iau puncte din serviciile mele. E 5-4, am minge de meci. Aah, a dat-o afară. Gata, am cîştigat! "Ai să cîştigi turneul acesta!". M-am uitat rapid la locul ştiut din tribună. Îmi zîmbea cu toţi dinţii. I-am zîmbit înapoi. "Să nu uiţi..." N-am uitat!

14:10 se încheie meciul

Andreev m-a măgulit: "Nu am pierdut pentru că eram obosit. Victor a fost pur şi simplu prea bun azi!". După meci, Toni era acolo, la vestiare. "Te aştept la US Open să vii să stai la mine. Nu accept un refuz!". Cred că mă duc, de ce nu?

18:00 cina

A urmat festivitatea de premiere şi declaraţiile pentru presă. Pe la trei după-amiaza am plecat înapoi la hotel. Mi-au dat organizatorii o maşină, cu care am plecat la Zurich. La şase m-am întîlnit, la cină, cu Jean Claude Scherrer, un bun prieten, tenisman la dublu şi el. La opt am plecat spre Kitzbuhel, la Austrian Open.

01:00 culcarea

Am ajuns la 1 noaptea şi am căzut frînt de somn. 175 de puncte ATP şi 65 de mii de euro, impozabili. Dar mai presus de toate, primul meu trofeu. "Să nu uiţi...". Cum aş putea?

“A fost un moment deosebit pentru mine să fiu primul român din finala de la Bucureşti anul trecut. Am căpătat experienţa necesară, iar la Gstaad a fost mult mai uşor”
VICTOR HĂNESCU jucător de tenis

“Se spune că după ce cîştigi un turneu, joci apoi puţin mai relaxat în următorul. Sper să nu fie aşa”
VICTOR HĂNESCU jucător de tenis