Laura Zimica, psiholog sportiv: „Rezultatul contează mult, dar nu spune tot adevărul despre tine. Poți să pierzi și să rămâi valoros”

• Proiect comercial GSP x BRD x Locker Room x GO Scholarship

- ⁠Cât de importantă este, în ziua de azi, pregătirea psihologică pentru un sportiv de înaltă performanță?
Pregătirea psihologică nu mai este un „bonus” în sportul de înaltă performanță, ci o parte esențială a antrenamentului, la fel de importantă ca pregătirea fizică, tactică și tehnică. La nivel înalt, ceea ce face diferența reală este felul în care sportivul gestionează presiunea, eșecul, așteptările și momentele decisive.
Un sportiv poate fi excelent pregătit fizic, dar dacă în competiție se blochează, își pierde încrederea după o greșeală sau nu reușește să-și regleze emoțiile, randamentul lui scade imediat. Psihologia sportivă lucrează exact în această zonă: concentrare, reziliență, control emoțional, motivație, rutină mentală, refacere după accidentări sau după perioade dificile.
În plus, sportivii de top trăiesc astăzi într-un context mult mai solicitant decât în trecut: presiune publică, expunere în social media, ritm competițional intens, așteptări din partea clubului, sponsorilor și a familiei. Toate acestea consumă psihic. De aceea, pregătirea mentală nu înseamnă doar „să fii tare”, ci să ai instrumente concrete prin care să funcționezi sănătos și eficient pe termen lung.

- ⁠Cât de devreme în viața unui sportiv trebuie să înceapă această consiliere psihologică?

Ideal, consilierea psihologică ar trebui să înceapă devreme, nu doar atunci când apar probleme. În mod realist, încă din copilărie și adolescență. Nu vorbim neapărat despre intervenții grele sau despre „terapie” în sensul clasic, ci despre educație emoțională, formarea încrederii, gestionarea frustrării, relația cu eșecul și dezvoltarea unei discipline sănătoase.
Este mult mai eficient să construiești din timp aceste resurse decât să încerci să repari mai târziu blocaje adânci. Un copil sau un adolescent sportiv care învață devreme cum să facă față presiunii, cum să-și regleze emoțiile. În plus, previne multe probleme frecvente: anxietate de competiție, perfecționism toxic, teamă de greșeală sau dependența excesivă de validarea din exterior.

Laura Zimica: „Uneori, blocajul nu vine din lipsa de talent, ci dintr-un mediu în care copilul simte permanent presiune”

- Care sunt cele mai frecvente blocaje sau alte probleme mentale cu care se confruntă sportivii în plină dezvoltare?

În perioada de dezvoltare, sportivii trec printr-o etapă foarte sensibilă, pentru că nu se formează doar ca atleți, ci și ca oameni. Tocmai de aceea, cele mai frecvente blocaje mentale nu țin doar de sport în sine, ci și de felul în care tinerii învață să se raporteze la presiune, la identitate și la propriile limite.
Una dintre cele mai întâlnite probleme este frica de greșeală. Mulți tineri ajung să joace, să alerge sau să concureze „cu frâna trasă”, nu pentru că nu au valoare, ci pentru că se tem să nu dezamăgească antrenorul, părinții sau echipa.
Foarte frecvent întâlnim și anxietatea de performanță, perfecționismul sau problema identității fragile: momentul în care tânărul începe să creadă că valoarea lui ca om depinde exclusiv de rezultat.
Nu trebuie ignorate nici dificultățile legate de motivație. În plus, relația cu părinții și cu antrenorii joacă un rol major. Uneori, blocajul nu vine din lipsa de talent, ci dintr-un mediu în care copilul simte permanent presiune, comparație sau critică.

Laura Zimica

- ⁠Cum se desfășoară activitatea dumneavoastră în cadrul programului GO Scholarship?

În cadrul programului GO Scholarship, activitatea mea are două componente principale, care se completează foarte bine: sesiuni individuale 1 la 1 și workshopuri de grup pe teme esențiale din psihologia sportivă.
În sesiunile 1 la 1, lucrăm foarte aplicat, pornind de la nevoile fiecărui sportiv. Acolo putem intra în profunzime pe aspecte precum încrederea în sine, gestionarea presiunii, controlul emoțiilor, concentrarea, motivația, revenirea după eșec sau după accidentare.
Pentru mine, este important ca ei să nu primească doar sprijin atunci când apare o dificultate, ci să își construiască, în timp, o bază psihologică solidă.

- ⁠Credeți că se mai poate face sport de performanță fără o bună pregătire psihologică?

Se poate ajunge la performanță și fără o pregătire psihologică bine făcută, dar foarte greu se poate vorbi despre performanță constantă, sănătoasă și de durată.
Fără o bază psihologică solidă, sportivul poate câștiga, dar îi va fi mult mai greu să gestioneze ceea ce vine odată cu performanța. Iar sportul de înalt nivel nu înseamnă doar să ajungi sus, ci și să reziști acolo.
De aceea, pregătirea psihologică nu mai este un lux și nici o soluție de avarie, folosită doar când apar probleme. Este o condiție tot mai importantă pentru performanța reală.

- ⁠Cum îi învățați pe sportivi să facă diferența între emoțiile negative și starea de alertă necesară competiției?

Îi învăț, în primul rând, să nu mai privească automat orice emoție intensă ca pe un semn rău. În realitate, de foarte multe ori, nu e vorba despre emoții negative în sensul problematic al cuvântului, ci expresia firească a stării de activare de care corpul și mintea au nevoie pentru a performa.
Îi ajut să își observe foarte clar semnalele. Îi întreb: ceea ce simți acum te pregătește pentru competiție sau te consumă înainte să înceapă? Te ajută să fii mai atent sau te împrăștie? Îți dă energie sau îți ia controlul?
Este foarte important ca sportivul să învețe să își citească propriul corp și propria minte, pentru că fiecare are un prag optim de activare diferit.
Folosim mult psihoeducația, tocmai pentru a normaliza aceste trăiri. Apoi lucrăm practic, prin rutine și instrumente concrete: exerciții de respirație, ancorare în prezent, auto-dialog, vizualizare, recunoașterea gândurilor catastrofice și reformularea lor. Scopul nu este să eliminăm complet emoția, pentru că asta nici nu este realist, nici util. Scopul este ca sportivul să poată transforma acea energie într-o stare de mobilizare, nu într-un blocaj.

Laura Zimica: „Pentru unii, succesul aduce libertate. Pentru alții, este o povară”

- Ce facem cu „frica de succes”? Există sportivi care se sperie când sunt aproape de victorie și încep să autosaboteze.

Da, există, iar „frica de succes” este mult mai reală decât pare la prima vedere. Din afară, oamenii se întreabă adesea: cum să te sperie tocmai victoria, adică exact lucrul pentru care muncești?
Pentru unii sportivi, succesul nu înseamnă doar bucurie, ci și o schimbare de statut, mai multă vizibilitate, așteptări mai mari, presiune mai intensă și, uneori, teama că după acel vârf nu vor mai putea confirma.
Așa apar comportamentele de autosabotaj. Sportivul nu le face conștient, bineînțeles. Dar exact când este aproape să închidă meciul, să câștige cursa sau să confirme o performanță mare, devine ezitant, pierde agresivitatea bună, se deconectează, începe să gândească excesiv sau joacă „să nu greșească” în loc să joace ca să câștige. Este un mecanism foarte subtil, dar extrem de prezent.
De multe ori, în spatele fricii de succes stau câteva lucruri profunde: o stimă de sine fragilă, dificultatea de a tolera expunerea, convingerea că „nu merit cu adevărat”, loialități inconștiente față de familie sau grup, ori teama că succesul îi va schimba relațiile cu cei din jur. Pentru unii, victoria aduce libertate. Pentru alții, aduce o povară.

Laura Zimica

- Ce impact are social media asupra stimei de sine a sportivului modern și cum îi sfătuți să gestioneze comentariile negative?

Social media are astăzi un impact uriaș asupra stimei de sine a sportivului modern, pentru că au schimbat radical felul în care acesta se raportează la propria imagine. În trecut, presiunea venea mai ales din competiție, din relația cu antrenorul, clubul sau presa. Astăzi, sportivul este expus aproape permanent: este văzut, comentat, comparat, judecat și uneori redus la un singur rezultat, o singură fază sau o singură postare.
Problema este că, atunci când un sportiv își construiește prea mult valoarea personală pe reacțiile din online, stima lui de sine devine foarte fragilă. Într-o zi se simte extraordinar, pentru că primește validare, aprecieri și admirație. În altă zi, după un meci slab sau o greșeală, poate simți că totul se prăbușește, doar pentru că apar critici, ironii sau comentarii agresive.
În privința comentariilor negative, primul pas este să nu le personalizeze automat. Nu orice comentariu spune ceva adevărat despre tine. De multe ori, spune mai mult despre frustrările, impulsivitatea sau lipsa de filtru a celui care îl scrie. Sportivii trebuie să învețe să facă diferența între feedback util și zgomot toxic.

- ⁠Care este limita dintre ambiție sănătoasă și obsesie toxică în sportul de mare performanță?

Ambiția sănătoasă îl ajută pe sportiv să crească. Îi dă direcție, disciplină, răbdare și capacitatea de a traversa perioade grele fără să își piardă echilibrul interior. Un sportiv ambițios vrea mult de la el, dar nu își reduce întreaga valoare umană la rezultat.
Obsesia toxică începe în momentul în care performanța nu mai este o parte importantă din viața sportivului, ci devine singurul lucru care pare să conteze.
Diferența se vede foarte clar și în relația cu greșeala. Ambiția sănătoasă spune: „am greșit, învăț și merg mai departe”. Obsesia toxică spune: „Am greșit, deci nu valorez suficient”.
Un alt semn important este pierderea flexibilității. Sportivul cu ambiție sănătoasă știe să tragă tare, dar știe și să se refacă, să ceară ajutor, să se adapteze. În schimb, în obsesia toxică apare ideea că trebuie să forțeze mereu, indiferent de cost.
Ambiția sănătoasă te împinge înainte. Obsesia toxică te împinge până te rupe. Iar în sportul mare, adevărata maturitate nu înseamnă doar să știi cât poți forța, ci și să știi când costul devine prea mare.

Laura Zimica: „Sportivii nu sunt doar sportivi, ci oameni cu emoții, cu valori, cu moduri diferite de a reuși”

- ⁠Cum ajutați un sportiv să-și separe valoarea umană de rezultatul de pe tabelă?

Este una dintre cele mai importante teme din psihologia sportivă, pentru că foarte mulți sportivi cresc, din păcate, cu mesajul direct sau indirect că „ești bun dacă ai câștigat” și că „valorezi mai puțin dacă ai pierdut”. În timp, această asociere devine foarte periculoasă, pentru că fiecare rezultat începe să fie trăit nu doar ca un verdict sportiv, ci ca un verdict personal.
Tabela arată cine a câștigat într-o zi, într-un context, într-o anumită competiție. Nu arată cât de valoros ești ca persoană, ce caracter ai, cât ai crescut sau cât sens are parcursul tău. Când cele două se confundă, fiecare înfrângere devine devastatoare, iar fiecare victorie devine singura sursă de valoare. Este un mod foarte fragil de a trăi sportul.
Apoi lucrăm mult la identitatea sportivului. Îl invit să se vadă pe sine mai larg decât prin lentila rezultatului. Da, este sportiv de performanță, dar nu este doar atât. Este și un om cu valori, cu resurse, cu relații, cu moduri diferite de a reuși și de a conta.

- Ar mai fi ceva?

Un instrument important este schimbarea felului în care evaluăm performanța. Îi învăț să nu se uite doar la scor, podium sau clasament, ci și la indicatori care țin de proces: cât de bine s-au pregătit, cât de prezenți au fost mental, cum au gestionat presiunea.
Foarte important este și mediul din jurul lui. Dacă părinții, antrenorii sau echipa transmit constant, chiar și involuntar, că iubirea, respectul sau aprecierea vin doar odată cu victoria, sportivului îi va fi foarte greu să facă această separare.
Rezultatul contează mult, dar nu spune tot adevărul despre tine. Poți pierde și să rămâi valoros. Poți câștiga și să ai încă multe de construit. Maturitatea psihologică apare atunci când sportivul înțelege că performanța este ceva ce produce, nu ceva ce îl definește în întregime.

Laura Zimica este psiholog sportiv și din 2005 este profund implicată în sportul polonez, inițial ca suport moral și ulterior ca psiholog sportiv. A colaborat cu echipe precum Polpharma Starogard, Trefl Prokom Sopot și WKS Slask, oferind susținere psihologică baschetbaliștilor de la categoriile U10 până la seniori. Începând cu anul 2024, Laura s-a alăturat programului GO Scholarship, unde contribuie la dezvoltarea sportivilor, pasiunea sa pentru sport fiind completată de angajamentul ferm față de sănătatea mentală a acestora, ajutându-i să-și dezvolte reziliența și echilibrul mental necesare pentru a performa la cel mai înalt nivel.

• Programul GO Scholarship este partenerul care le oferă tinerilor sportivi sprijinul complet de care au nevoie pentru a-și construi un viitor solid, dincolo de teren. BRD înțelege că excelența nu se naște din întâmplare și își asumă rolul de a le oferi acestor tineri susținere constantă și încredere pentru a transforma efortul în realitate.

• Citește și alte povești din spatele performanței pe BRD Locker Room.

Virgil Stănescu: „Înțelegem din interior procesul de performanță, presiunea, sacrificiile și momentele de cotitură”