Articol de GSP - Publicat luni, 13 decembrie 2010 00:00
Unul dintre cei mai modeşti fotbalişti din fotbalul românesc îşi reneagă tatăl, pe care nu l-a mai văzut de mai bine de cinci ani. Bănel Nicoliţă îşi ignoră tatăl, de care nu vrea să mai ştie nimic, gonindu-l de la stadion atunci cînd s-a dus să-l vadă. Adevărul prezintă astăzi un material în care tatăl lui Bănel vorbeşte despre relaţia pe care o are cu fiul său.
Satul Cojasca, judeţul Dâmboviţa. De trei ani, Cristian Ungureanu (33 de ani) şi-a deschis un magazin mixt la şosea, unde, într-o anexă, ţine o agenţie Loto-pronosport. Aşa l-a cunoscut pe Marian Nicoliţă (53 de ani), tatăl fotbalistului Bănel Nicoliţă (25 de ani).
De când a deschis agenţia, de un an şi jumătate, acesta îi trece săptămânal pragul. La început n-a ştiut că e tatăl lui Bănel, fotbalist de la Steaua, deşi asemănarea era evidentă. Certitudinea a avut-o abia când acesta a câştigat primul bilet la loto şi a trebuit să-i completeze pe formularul de câştig cu datele de pe buletin.
„La mine a câştigat de două ori: 230 de lei în decembrie anul trecut şi, recent, 100 de lei. Numărul său favorit este 15, pe care nu-l schimbă niciodată, şi 7, data de naştere a lui Bănel. Săptămânal joacă de 25-30 de lei, în funcţie de cât câştigă. Azi e joi şi cu siguranţă va apărea", anunţa Cristian.
"I-am dat mestecat din gură..."
De când a plecat de acasă, de cinci ani, nea Nicoliţă se laudă că n-a mai pus gura pe băutură şi, de la o vreme, s-a lăsat şi de fumat. Tristeţea şi sfâşierea lăuntrică îi vin doar din faptul că a fost părăsit de copii. „Vorbesc din când în când cu ei la telefon. Dacă am, le dau; dacă n-am, nu le dau... Bănel putea să le ia şi lor o maşină, ca unul să se ducă după adunat fier, altul după cartofi, nu să mi se plângă mie la telefon că n-au de niciunele".
Scoate din buzunar un bilet mototolit de loto şi transcrie numerele pe altul nou. De oboseală, de emoţie sau de supărare, mâna are un tremur uşor. „Mereu pun şi pe 7, ziua de naştere a lui Bănel. Ultima oară când am vorbit cu el i-am spus: «Tată, de ce, tată, ai spus la ziar că nu sunt tatăl tău? Ţi-e ruşine cu mine? Ţi-e ruşine că muncesc pe unde apuc? Să te gândeşti, tată, că e un Dumnezeu acolo sus şi te vede!» Şi atunci şi-a băgat singur gol pe Bernandel (1 noiembrie 2006, Stadionul Santiago Bernabeu, meciul Real Madrid - Steaua, scor 1-0).
Eu i-am dat din gură când era mic, mestecat i-am dat! A zis la ziar că m-a ajutat, că mi-a dat serviciu, dar nu m-a ajutat cu nimic. Sunt omul străzii. Dar Dumnezeu, că am credinţă mare!, are grijă de mine şi nu mă pedepseşte", oftează încet şi ochii i se umezesc.
Citeşte continuarea materialului pe Adevărul.
Unul dintre cei mai modeşti fotbalişti din fotbalul românesc îşi reneagă tatăl, pe care nu l-a mai văzut de mai bine de cinci ani. Bănel Nicoliţă îşi ignoră tatăl, de care nu vrea să mai ştie nimic, gonindu-l de la stadion atunci cînd s-a dus să-l vadă. Adevărul prezintă astăzi un material în care tatăl lui Bănel vorbeşte despre relaţia pe care o are cu fiul său.
Satul Cojasca, judeţul Dâmboviţa. De trei ani, Cristian Ungureanu (33 de ani) şi-a deschis un magazin mixt la şosea, unde, într-o anexă, ţine o agenţie Loto-pronosport. Aşa l-a cunoscut pe Marian Nicoliţă (53 de ani), tatăl fotbalistului Bănel Nicoliţă (25 de ani).
De când a deschis agenţia, de un an şi jumătate, acesta îi trece săptămânal pragul. La început n-a ştiut că e tatăl lui Bănel, fotbalist de la Steaua, deşi asemănarea era evidentă. Certitudinea a avut-o abia când acesta a câştigat primul bilet la loto şi a trebuit să-i completeze pe formularul de câştig cu datele de pe buletin.
„La mine a câştigat de două ori: 230 de lei în decembrie anul trecut şi, recent, 100 de lei. Numărul său favorit este 15, pe care nu-l schimbă niciodată, şi 7, data de naştere a lui Bănel. Săptămânal joacă de 25-30 de lei, în funcţie de cât câştigă. Azi e joi şi cu siguranţă va apărea", anunţa Cristian.
"I-am dat mestecat din gură..."
De când a plecat de acasă, de cinci ani, nea Nicoliţă se laudă că n-a mai pus gura pe băutură şi, de la o vreme, s-a lăsat şi de fumat. Tristeţea şi sfâşierea lăuntrică îi vin doar din faptul că a fost părăsit de copii. „Vorbesc din când în când cu ei la telefon. Dacă am, le dau; dacă n-am, nu le dau... Bănel putea să le ia şi lor o maşină, ca unul să se ducă după adunat fier, altul după cartofi, nu să mi se plângă mie la telefon că n-au de niciunele".
Scoate din buzunar un bilet mototolit de loto şi transcrie numerele pe altul nou. De oboseală, de emoţie sau de supărare, mâna are un tremur uşor. „Mereu pun şi pe 7, ziua de naştere a lui Bănel. Ultima oară când am vorbit cu el i-am spus: «Tată, de ce, tată, ai spus la ziar că nu sunt tatăl tău? Ţi-e ruşine cu mine? Ţi-e ruşine că muncesc pe unde apuc? Să te gândeşti, tată, că e un Dumnezeu acolo sus şi te vede!» Şi atunci şi-a băgat singur gol pe Bernandel (1 noiembrie 2006, Stadionul Santiago Bernabeu, meciul Real Madrid - Steaua, scor 1-0).
Eu i-am dat din gură când era mic, mestecat i-am dat! A zis la ziar că m-a ajutat, că mi-a dat serviciu, dar nu m-a ajutat cu nimic. Sunt omul străzii. Dar Dumnezeu, că am credinţă mare!, are grijă de mine şi nu mă pedepseşte", oftează încet şi ochii i se umezesc.
Citeşte continuarea materialului pe Adevărul.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Fără milă » Cristiano Ronaldo, ținta meme-urilor după eliminarea Portugaliei de la Mondial
