Articol de GSP - Publicat sambata, 21 iulie 2018 09:22
Edward Iordănescu, antrenorul de la CFR Cluj, în vârstă de 40 de ani, a povestit într-un interviu pentru Fanatik cum a decurs relația cu tatăl său în copilărie și recunoaște că Anghel Iordănescu nu l-a ajutat foarte mult în cariera de fotbalist, în perioada cea mai grea: "la 15-20 de ani aș fi avut cea mai mare nevoie de el".
"Am fost un mijlocaș de profil ofensiv, mi-a plăcut întotdeauna mingea și realizez că asta numai bine nu mi-a făcut, pentru că întotdeauna mă puneam pe mine pe primul loc și mai puțin echipa. Iar acum sunt extrem de agresiv cu jucătorii care fac asta, e un joc de echipă și trebuie să fie toată lumea în slujba echipei echipei și nu invers.
Nu l-am avut nici pe tata aproape, e un paradox ăsta, pentru că el era foarte implicat în activitatea lui și eu am plecat, efectiv eu am părăsit casa părintească la 18 ani, când am decolat spre Grecia. Am mai avut o experiență și în Cipru, am fost plecat mult din București, am fost la Vaslui când era în Liga a II-a, la Focșani când era în Liga a II-a, la Inter Gaz, la Petrolul. Am fost departe de casă...
[Anghel Iordănescu] nu a fost lângă mine cât aș fi avut nevoie, ca să mă echilibreze din punct de vedere mental, sufletește. Cel puțin în fazele inițiale ale carierei mele, la 15-20 de ani, atunci aș fi avut nevoie foarte mare de el. Uite un exemplu: am plecat în Grecia la 18 ani, stăteam într-un apartament singur, eram la Panionios, echipă de prima ligă care tocmai câștigase Cupa, am jucat în Cupa Cupelor, ultimul an de Cupa Cupelor, a câștigat Lazio atunci, cu o generație extraordinară, cu Salas, Crespo, Veron, Lazio ăla mare ne-a eliminat pe noi în «sferturi»", a declarat Edward Iordănescu pentru sursa citată.
"Aveam buzunarul plin de fise să sun acasă"
Tehnicianul ardelenilor a continuat și a explicat cum încerca să țină legătura cu familia pe vremea când abia apăruseră pe piață telefoanele mobile (1998-'99).
"Am prins jocuri în prima ligă din Grecia la 18 ani, am și debutat într-un meci cu Apollon Limassol în cupele europene, a fost o perioadă extraordinară, dar seara mă retrăgeam singur, mi-aduc aminte că atunci abia începusem să cochetăm cu telefoanele mobile, eu nu aveam și-mi umpleam buzunarul cu fise, mergeam la un telefon la colțul străzii și băgam fisă după fisă să sun acasă... Erau momente foarte grele de singurătate și aș fi avut nevoie de familie.
Am terminat primul an, am avut propunere pentru prelungire, mi se dublase salariul, eram văzut ca un jucător talentat, de perspectivă, e adevărat că făceam multă «figurație» cu mingea și chiar publicul, la unele jocuri acasă, mă mai certa pentru că eram estetic, dar puțin eficient, asta este realitatea. Și am venit acasă în vacanță, rămăsese să semnez prelungirea, am venit acasă și familia m-a văzut că slăbisem patru, cinci kilograme, din păcate singurătatea și faptul că nu avea cine să mă ajute din punct de vedere emoțional, să-mi fie aproape, m-a făcut să nu am forța mentală necesară cu care să mă impun sută la sută, cu toate că mi se făcuse o ofertă excelentă de prelungire.
Am venit acasă și probabil că a fost un moment de răscruce în cariera mea, chiar dacă nu-mi place să mă uit în urmă și să am regrete, pentru că sunt lucruri pe care nu le mai poți schimba, uneori în viață trebuie să te uiți doar în față, e un moment pe care l-am regretat mult timp. Cred că dacă reușeam să mă impun și dacă prelungeam contractul și-mi găseam echilibrul emoțional și-mi apropiam niște oameni care să-mi fie suport, cariera mea ar fi luat altă direcție", a adăugat Iordănescu jr. pentru sursa citată.
