Legendele rugby-ului românesc ies la atac: „Fotbalul n-are ce căuta pe Arcul de Triumf. Dacă vin ăștia, nu mai scăpăm în veci”

Proiectul „Bucureşti, oraş candidat pentru Euro 2020", a fost conceput de Federaţia Română de Fotbal în 2013. S-a plecat de la ideea că organizarea unei astfel de competiţii ar reprezenta o lovitură de imagine pentru sportul românesc şi pentru capitala ţării.

UEFA a pus la dispoziţia doritorilor un caiet de sarcini şi a așteptat ofertele. Dumitru Mihalache, care a deţinut de-a lungul timpului mai multe funcţii în cadrul FRF, a fost managerul de proiect al federaţiei pentru Euro 2020. 

El a fost cel care a avut ideea introducerii stadionului Arcul de Triumf pe lista arenelor propuse pentru Euro 2020. Astfel, s-au avansat către UEFA următoarele propuneri: Arena Naţională, ca stadion de joc, Giuleşti, Ghencea, Dinamo şi Arcul de Triumf, ca arene destinate antrenamentelor.

Condițiile UEFA

Lăsând la o parte faptul că, oricum, nu avea prea multe opţiuni, Mihalache a fost obligat să se conformeze cerinţelor impuse de forul continental: „Potrivit caietului de sarcini, stadioanele de antrenament trebuia să fie alese în aşa fel încât drumul până la un hotel de 4-5 stele sau până la arena de joc să fie de maximum 10-15 minute, cu antemergător, poliţie etc", rememorează Mihalache.

Care continuă: „Pusesem pe listă Giuleşti, Dinamo şi Ghencea, ne lipsea al 4-lea. Căutând, nu am găsit nimic acceptabil, aşa că mi-a venit ideea să prind în proiectul ăsta stadionul de rugby Arcul de Triumf, care se afla într-o poziţie favorabilă şi întrunea condiţiile solicitate. Era central şi la distanţă rezonabilă faţă de Arena Naţională şi de Sofitel, unde puteam oferi cazare. Am solicitat acordul FR Rugby şi l-am primit. La ora la care am pus pe hârtie acest proiect, adică 2013 - începutul lui 2014, nu s-a pus problema ca pe Arcul de Triumf să se joace meciuri oficiale de fotbal. Nici nu ne-am gândit la aşa ceva. Era vorba numai despre antrenamentele echipelor care aveau să joace la Bucureşti în cadrul grupei de la Euro. Personal, aveam convingerea că va fi modernizat un pic, se va umbla pe la vestiare, pe la spaţiile de refacere, grupurile sanitare, la gazon. Mă gândeam, eventual, la mici construcţii fără costuri mari. Nu am discutat niciodată despre construcţia unui nou stadion. Ceea ce s-a petrecut ulterior a depășit intenţia noastră iniţială".

Cine a decis să se reconstruiască?

În martie 2014, conducerea FRF se schimbă în urma alegerilor. Noul preşedinte devine Răzvan Burleanu. În septembrie 2014, Bucureştiul primeşte dreptul de a organiza o grupă a Euro 2020 în baza proiectului întocmit de Mihalache. În momentul de faţă, Arcul de Triumf e revendicat şi de lumea fotbalului. 

Asta în ciuda faptului că, aici, nu s-a mai jucat fotbal din 1927. Şeful MTS, Ionuţ Stroe, afirmă că baza „va fi deschisă tuturor sporturilor după inaugurare, cu scopul de a deservi interesului public", însă nu precizează cine ar trebui să administreze acest stadion în cazul în care FR Rugby iese din cărţi. De asemenea, niciun oficial din rugby, din MTS sau din fotbal nu explică cine şi de ce a luat decizia ca Arcul de Triumf să sufere o transformare totală, având în vedere că proiectul iniţial nu prevedea aşa ceva.

„Nu cred că MTS îl poate administra"

Dumitru Mihalache recunoaşte că sentimental e legat de rugby cel puţin la fel de mult cum e legat de fotbal. Mihalache a fost jucător de linia a 3-a la Sportul Studenţesc şi la Rapid şi preşedinte al FR Rugby între 1998 şi 2001. 

„Chiar dacă voi fi acuzat de subiectivism, pentru că provin din rugby, eu am convingerea că Arcul de Triumf e stadionul rugby-ului românesc, leagănul său. Aici se joacă rugby de peste 100 de ani. Moral şi istoric vorbind, aici e casa rugby-ului românesc. Apoi, credeţi că dacă l-ar lua MTS în administrare ar fi mai bine? 

Uitaţi-vă la patrimoniul MTS. Mă îndoiesc că MTS ar avea capacitatea de a administra un astfel de stadion. Şi dacă l-ar administra vreo primărie tot rău ar fi. Administrarea făcută de o autoritate publică e falimentară. Orice variantă care exclude FR Rugby nu îşi are sensul. După părerea mea, nici combinaţia cu fotbalul nu e o soluţie. 

Nu poţi să faci şi fotbal, şi rugby acolo. Aaaa, dacă pentru vreun eveniment fotbalistic de mare anvergură îşi dă FR Rugby acordul şi pune stadionul la dispoziţie, atunci da. Faci un calendar din timp şi pui terenul la dispoziţie. Dar să organizezi meciuri din campionatul naţional aici sau cine ştie ce alte competiţii fotbalistice, asta nu e în regulă. Mai gândiţi-vă şi la faptul că, de bine, de rău, fotbalul tot mai are nişte stadioane, în vreme ce rugby-ul are câteva terenuri amărâte. Şi acum ce faci, vii să-i iei şi inima?".

Dumitru Mihalache

Petrache zice că se poate

Președintele FRR, Alin Petrache, a declarat ieri, la Antena 1, că nu are nimic împotrivă ca și alte federații să închirieze „Arcul": „Bineînțeles că vom pune arena la dispoziția tuturor sporturilor care vor să se pregătească și să joace aici. Federația de Tir cu Arcul, Federația de Oină, loturile olimpice de polo, de scrimă, de handbal și multe altele, toate s-au antrenat în trecut aici și o vor putea face și în viitor".

„E o blasfemie!"

Foști conducători ai FRR și legende ale „sportului cu balonul oval" nici nu vor să audă că fotbalul va intra „în templu".

Mărul discordiei din ziua de astăzi dintre fotbal şi rugby are o istorie destul de limpede şi de simplu de verificat. La 1 decembrie 1912 s-a înfiinţat FSSR, Federaţia Societăţilor Sportive din România, care avea misiunea de a coordona sportul românesc aflat atunci în stadiu de pionierat. Sub umbrela FSSR au fost înfiinţate 12 federaţii sau Comisiuni pe ramuri de sport, între care cea de Football Asociaţie şi cea de Football Rugby.

25 de hectare pe 1 leu lunar

Terenurile de joc erau puţine, maidanele erau de bază, drept pentru care, în iunie 1913, FSSR cere primăriei Capitalei un teren care să fie amenajat pentru activităţi sportive. 

Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino, primar al urbei la acea vreme, pune la dispoziţia FSSR un teren de 25 de hectare „La Şosea", pentru o chirie de 1 leu pe lună. Suprafaţa primită de FSSR e despărţită de Aleea Ştrandului, actuala Primo Nebiolo. Pe bucata de nord se amenajează ceea ce avea să se consacre drept Ştrandul Tineretului, iar pe cealaltă bucată apar terenuri de rugby, fotbal, atletism, un poligon de tir şi un teren de oină.

Primul meci oficial de rugby găzduit aici e consemnat pe 9 martie 1914, când Sporting Club Român a învins cu 16-3 pe Tennis Club. Istoria fotbalului românesc, notează că primul meci de football asociaţie disputat pe stadionul FSSR a avut loc pe 1 mai 1914, CA Colentina - CAB 5-0.

+2 FOTO

Mica schismă

Până în 1927, fotbalul şi rugby-ul se tolerează reciproc în complexul de „La Şosea". Fotbalul însă are nevoie de mai mult spaţiu şi de alte dotări. Numărul de echipe de fotbal creşte, al spectatorilor la fel, e nevoie de tribune de capacitate mai mare şi de suprafeţe mai bune de joc. Se construieşte ONEF-UL, inaugurat cu un meci de rugby între echipa României şi cea a Armatei franceze, la 9 mai 1926, 35-3 pentru „cocoși". 

Primul meci al naţionalei de fotbal a României disputat pe ONEF a avut loc pe 10 mai 1927, 0-3 cu Iugoslavia. Începând cu anul 1927, fotbalul părăseşte definitiv stadionul federaţiei de „La Șosea". În perioada interbelică, până după război, fotbalul avea să-şi dispute meciurile pe ONEF, ulterior ANEF, apoi Republicii, precum şi în Giulesti, construit în 1936. Din 1953, avea să intre în schemă şi „23 August", pe amplasamentul căruia s-a ridicat actuala Arenă Naţională. Pe stadionul de "La Şosea" au rămas stăpâni rugby-ul şi atletismul.

„Fotbalul nu are ce căuta aici!"

George Straton, preşedinte al FR Rugby între 2002 şi 2009, atrage atenţia că Arcul de Triumf e mai mult decât un simplu teren de joc: „Acesta nu e doar un stadion, asta nu înţeleg mulţi. Nu e ca Arena Naţională, care găzduieşte un meci şi gata, s-a închis până la urmatorul eveniment. La noi, atât pe terenul principal, cât şi pe celelalte două, există activitate tot timpul, de dimineaţa până seara, zi de zi. Sunt mereu turnee, antrenamente, selecţii, acolo e o academie de rugby. Averea rugby-ului e foarte mică. Degetele de la mâini sunt prea multe pentru a număra terenurile de rugby care mai există în Bucureşti. Mai avem Ghencea, Olimpia, terenul de la Liceul „Vlaicu", cel din Tei, Parcul Copilului, Metrorex şi cam atât". 

Vasile „Mao" Constantin, fondator al clubului Locomotiva, şi-a petrecut peste 65 de ani pe terenurile de rugby de la Arcul de Triumf: "Lumea rugby-ului românesc nu ar trebui să cedeze în lupta asta pentru stadion. Dacă ăştia de la fotbal vin să organizeze competiţii acolo, nu mai scăpăm de ei în veci. Fotbalul nu are sub nicio formă ce căuta acolo. Ei nici măcar nu ştiu istoria acestui loc. Terenurile astea mai mereu au fost amărâte. Noi jucam prin mocirlă, pe terenuri fără iarbă, tari ca piatra", spune profesorul Constantin.

„Oare știe ministrul?"

George Straton e la fel de categoric: „E o blasfemie ce se încearcă. Arcul de Triumf e templul rugby-ului românesc. Am vorbit cu mai multi foşti internaţionali pe tema asta. Noi suntem un pic mai echilibraţi în declaraţii, aşa că deocamdataă aşteptăm să vedem cum evoluează lucrurile. Pe vremea când eram eu preşedinte s-a încercat asocierea cu federaţia noastră în scopuri imobiliare. Asta s-a petrecut constant din 1990 încoace". 

Arcul de Triumf a fost configurat aşa cum a arătat până anul trecut, când a fost demolat, în perioada în care Straton a fost şeful federaţiei. „O parte din finanţare a venit de la International Board, iar toată lucrarea a costat câteva sute de mii de euro. Am reabilitat cele 3 terenuri, vestiarele şi am adus tribune mobile, căutând să nu ne întindem şi să sacrificăm celelalte două terenuri dinspre şosea. Şi pentru că tot se discută despre bani publici în afacerea asta, oare ministrul sportului ştie că toate cluburile de copii şi juniori care îşi desfăşoară activitatea acolo sunt ale Ministerului Educaţiei şi, deci, sunt finanţate din bani publici?", încheie retoric Straton

Eu aş vrea să ştiu dacă în protocolul semnat între FRR şi MTS există prevederea asiguratorie, potrivit căreia arena revine în administrarea federaţiei după încheierea lucrării" 

Victor Istrate, ex-vicepreşedinte FRR

Citește mai multe știri de actualitate:

Penalizată cu 12 puncte pentru încălcarea protocolului sanitar, Linz a cedat șefia lui Salzburg!

Pandemia de COVID-19 din lumea arabă prin ochii lui Răzvan Lucescu: „Au fost restricții la sânge”