Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat miercuri, 29 decembrie 2021 10:21 / Actualizat miercuri, 29 decembrie 2021 10:21
35 de ani de la un interviu premonitoriu al lui Helmuth Duckadam, „Fotbalistul anului" cu 2.000 de penalty-uri apărate.
În 1986, sarcina ziariștilor de la „Sportul" de a decide „Fotbalistul anului" părea extrem de simplă. Performanța uluitoare a lui Helmuth Duckadam în finala CCE de la Sevilla, unde a apărat patru penalty-uri, îi dădea dreptul portarului să spere că un purtător de mănuși va triumfa din nou, după cazurile lui Narcis Coman ('78) și Silviu Lung ('84).
Până la urmă, așa s-a și întâmplat. N-a fost, însă, atât de simplu. Pentru că, din cele trei categorii de votanți, una (antrenorii din prima divizie) l-a dat câștigător detașat pe Bölöni (67,5 puncte versus 54p)! Iar alta (președinții de cluburi) a văzut un echilibru total între Helmuth Duckadam (53,5p) și Loți (52,5p).
Helmuth Duckadam, luptă la baionetă cu Bölöni pentru „Fotbalistul anului”
În aceste condiții, decisive au fost voturile gazetarilor, care au apreciat mai mult plonjoanele lui Duckadam (82p) decât pasele, driblingurile și șuturile lui Bölöni (52p). Cu un total de 189,5 puncte, goalkeeper-ul i-a luat fața mijlocașului (172p). Belodedici (119p), Cămătaru (105p) și Hagi (104p) au completat un Top 5 fantastic.
Într-una din ultimele zile ale anului 1986, „Sportul" a găzduit și un amplu interviu cu portarul născut la Semlac (județul Arad), interviu ce a purtat semnătura celui mai apreciat jurnalist al acelor ani, Ioan Chirilă.
„Luni dimineața, telefon la Arad. Răspunde fratele lui Duckadam. «Helmuth nu-i în Arad, e plecat la Semlac. Încercați acolo, la 299». Cerem Semlacul. Și răspunde portarul de la Sevilla: «Care-i baiul?». «Baiul e că ai ieșit cel mai bun fotbalist al anului». «Oooooh, nici nu știți ce bucurie îmi faceți!». «Când vorbim, Helmuth?». «Mâine ajung la Arad. Și trebuie să mă pregătesc sufletește». «Atunci, pe mâine!».
Marți, la ora 11:00. Duckadam e prompt ca un mare... portar.
- Ai văzut ancheta în „Sportul", Helmuth?
- M-am uitat și cu lupa.
- Cum o găsești?
- O găsesc faină. Și mai găsesc că mă iubesc mult cronicarii de la „Sportul". Că ei m-au scos, în primul rând, cu voturile.
Duckadam: „Îmi cântau bătrânii satului, eram roșu ca racu"
- Ce faci acum?
- Muncim pe brânci. Îmi dreg casa. Am făcut schimb de locuință. Mi-au venit și prietenii de la Semlac, la clacă. Mi-a făcut o vizită și primarul de acolo, ne știm de mult.
- Are timp?
- Se vede că are. Că Semlacul a luat locul doi pe țară în întrecerea socialistă a consiliilor populare. Gospodar să fii...
- Am auzit că atunci, în mai, după Sevilla, când ai ajuns acasă, s-a adunat tot satul în curtea bunicilor.
- S-a adunat, așa-i. Și cântau bătrânii «Mulți ani trăiască!». De emoție, eram roșu ca racu.
- Ții minte, Helmuth? Acum cinci ani, în Poiană, am stat de vorbă și ți-am scris un interviu cu titlul tău: «Totul e să ai și puțin noroc».
- Țin minte, cum să nu? Am plecat atunci cu lotul național în America Centrală. Eram încă la UTA...
4 trofeea strâns „Eroul de la Sevilla": o Cupă a Campionilor Europeni ('86), două titluri de campion național ('85, '85) și o Cupă a României ('85)
„Două le-au ratat ei, două le-am apărat eu. E bine?"
- Cine bate cu ciocanul? Spune-i să se oprească un pic... Așa... Hai să te întreb ceva mai cu dus și-ntors: alea patru penalty-uri de la Sevilla le-ai apărat tu sau le-au ratat ei?
- Nu sunteți primul care-mi puneți această întrebare. Poate că s-au și ratat. Dar chiar patru?!? Dacă o luăm pe cinstite, hai să zicem că două le-au ratat și două le-am apărat. E bine?
- Nu m-am îndoit niciodată, Helmuth, că ești în primul rând un mare sportiv... Ia spune-mi, acum, dacă mai știi, cum îi cheamă pe ăia patru?
- Îi știu și-n somn. Primul a fost Alesanco... a tras în dreapta mea. Al doilea, Pedraza. Tot în dreapta... Al treilea, Pichi Alonso. Iar în dreapta. Al patrulea, Marcos. În stânga!
- De ce te-ai dus tot în dreapta, la al doilea, și de ce, mai ales, ai plecat în stânga la al patrulea?
- Pentru că am reușit să mă bag în capul lor. Să cad pe lungimea lor de undă. Și a ieșit...
133 de meciuriare Helmuth în Divizia A, cu UTA (19, în stagiunea '78-'79) și cu Steaua (114, în perioada '82-'86)
Cum l-a „ghicit" Duckadam și pe Mircea Lucescu
- Când ai apărat primul penalty mai acătării?
- La Arad, în Divizia A. Mi-a tras Mircea Lucescu. Juca la Corvinul. Am scos de lângă bară. Iar peste un an m-a chemat la lot.
- Ai făcut o carieră extraordinară. În vara asta, în Mexic, pe puțin 100 de ziariști din lumea întreagă mi-au cerut fotografia ta. Dar n-am avut decât o fotografie bust... Și două cu echipa. Mi le-au tras din mână. Spune-mi, te rog, dacă ai primit scrisori.
- Am primit din toate continentele. Cea mai originală am primit-o de la Hollywood. Pe ilustrată sunt cinci caricaturi. Și fiecare dintre cei desenați își manifestă entuziasmul în mai multe limbi. «Wunderbar!», spune neamțul. «Beautiful!», spune englezul. «Bravissimo!», spune italianul... Ilustrata nu a fost făcută pentru mine, însă expeditorul scrie că s-a potrivit de minune.
- Ai amintiri frumoase... Te-am văzut în tribună, la Tokyo, la finala Cupei Intercontinentale. Arătai foarte bine...
- Mă mir. Oooh, dacă ați ști ce era în sufletul meu. Mi-a fost de zece ori mai greu decât la Sevilla. Am avut victoria în mână. Dar cred că nu e timpul pierdut, cu toate că unii spun - pe bună dreptate - că o asemenea ocazie nu o întâlnești de două ori în viață.
- Cum mai stai cu sănătatea?
- Am reluat antrenamentele cu o săptămână înainte de Tokyo. Doctorul Cândea, căruia îi datorez foarte mult, mi-a dat drept de pregătire. Acum, încrederea în forțele proprii o să fie mai importantă decât orice medicament.
- Ce se aude acolo, Helmuth?
- Se muncește. Fac băieții de la Turda un tapet pe cinste.
- E orașul lui Vaczi, prietenul tău. Îmi aduc aminte, îmi spunea că-l trezeai din somn, de la 5:00, când reușea să-ți bage prea multe goluri din penalty cu o seară înainte.
- Așa este. Să știți că, până la Sevilla, am apărat vreo două mii de penalty-uri din cele vreo zece mii câte mi s-au tras!
- Ce faci după ce terminați claca?
- La muncă. Nu știu de ce, cred că o să mai joc o dată o finală europeană!".
Din fericire, premoniția lui Duckadam s-a împlinit. În vara lui 1989, Steaua disputa o altă finală de Cupa Campionilor. Pierdută de astă dată, 0-4 cu Milan.
Din păcate, duelul cu italienii nu l-a mai prins pe Helmuth pe teren. Din pricina unui anevrism la brațul drept, el n-a mai revenit niciodată între buturile Stelei.
Ce făcuse, însă, în acea seară de mai '86 fusese suficient să intre în legendă.
11 partidea disputat Duckadam în cupele europene. A încasat 6 goluri
2 selecțiiare Duckadam în prima reprezentativă a României, ambele în 1982. Integralist la 1-0 cu Danemarca și 3 minute, pe final, la 1-4 cu RDG
Duckadam a meritat cu prisosință locul 1. El, «portarul zburător», așa cum îmi place mie să-i spun, a făcut în seara de 7 mai, la Sevilla, în numai câteva minute, ceea ce n-a făcut niciun portar din lume într-o întreagă carieră
- Ladislau Bölöni, în „Sportul" din decembrie 1986
){kind=small}
